ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.02.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 765/2010

HOTĂRÂRE
25.02.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 765/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 octombrie

2007 și completată la 11 decembrie 2007 reclamanta P.C.D. cheamă în judecată pe

pârâtele SC M.K.C. SRL, Brașov, și G.A. solicitând instanței să se constate

nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare a apartamentului din

bloc P. din Brașov, fără număr, intabulat în C.F., și a boxei pivniță de la

subsolul blocului menționat, intabulată în C.F., să se dispună radierea din

cartea funciară a contractului menționat și revenirea la situația anterioară,

să se constate că la data de 22 august 2007, conform antecontractului de

construire și vânzare-cumpărare imobil din 8 iunie 2006, încheiat între

reclamantă și pârâta SC M.K.C. SRL erau certe, lichide și exigibile penalități

în valoare de 27.629 euro, respectiv de 0,2%/zi de întârziere din valoarea

contractului pentru perioada 1 februarie 2007 - 22 august 2007, să se constate

compensarea dintre sumele datorate cu titlu de penalități (27.629 euro) și

diferența dintre valoarea totală a contractului și sumele achitate de reclamantă

în cadrul acestui contract, să se constate că, în conformitate cu prevederile

antecontractului pârâta SC M.K.C. SRL datorează daune interese în valoare de

5.000 euro (17.550 lei la cursul de 1 euro = 3,51 lei) pentru neexecutarea

obligațiilor contractuale și întârzieri mai mari de 30 de zile față de

termenele convenite de comun acord și să fie obligată pârâta să-i plătească

această sumă, să se dispună obligarea aceleiași pârâte la încheierea unui

contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul menționat, iar

în cazul în care nu-și va îndeplini această obligație hotărârea ce se va

pronunța să țină loc de contract, să se dispună intabularea dreptului de

proprietate al reclamantei astfel dobândit.

La data de 4 ianuarie

2008 pârâtele formulează cerere reconvențională (fila 54 fond) pe care nu o

timbrează și la judecarea căreia renunță la 1 aprilie 2008 (fila 95 fond).

Prin sentința civilă nr.

1211/C din 10 iunie 2008 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, respinge acțiunea reclamantei, reținând că, întrucât creanța

pârâtei SC M.K.C. SRL - diferență de preț a imobilului în litigiu - era certă

la data de 22 august 2007, data recepției lucrărilor la menționatul imobil, iar

creanța reclamantei, constând în penalități contractuale de întârziere, nu avea

un caracter cert, nefiind însușită de pârâtă care a notificat pe reclamantă în

acest sens, nu poate opera compensația legală invocată de reclamantă, astfel că

aceasta, neachitând integral prețul imobilului, nu și-a îndeplinit obligațiile

contractuale, neputând - deci - cere pârâtei, parte în antecontract, să-și

îndeplinească obligația de plată de daune interese și penalități de întârziere,

ca și obligația privind încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă

autentică pentru imobilul din litigiu, împrejurare raportat la care și cererile

reclamantei de constatare a nulității absolute și de radiere din cartea

funciară a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 5 octombrie 2004,

încheiat între pârâte, sunt neîntemeiate.

Prin Decizia nr. 115/Ap

din 14 octombrie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, admite apelul

formulat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond pe care o schimbă

în tot și, în consecință, admite acțiunea reclamantei, constată nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte

pentru imobilul din litigiu și dispune radierea din cartea funciară a

contractului menționat și revenirea la situația anterioară, constată

intervenită compensația legală între sumele datorate de reclamantă cu titlu de

rest de preț și sumele datorate de pârâta SC M.K.C. SRL cu titlu de penalități,

conform antecontractului de construire și vânzare cumpărare imobil din 8 iunie

2006, și obligă pârâta să plătească suma de 5.000 euro, sau echivalentul sumei

în lei la data plății, cu titlu de daune interese, obligă pârâta SC M.K.C. SRL

la încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică pentru

imobilul menționat, în caz contrar hotărârea va ține loc de act autentic și

dispune intabularea acestui drept în cartea funciară, cu 14.454 lei cheltuieli de

judecată în sarcina pârâtei.

Pentru a decide

astfel instanța reține, contrar celor stabilite eronat de instanța de fond, că

în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru compensarea legală dintre suma

reprezentând penalități de întârziere datorate de pârâta prestator vânzător și

diferența dintre valoarea contractului și sumele plătite de reclamantă în

temeiul contractului, întrucât obligațiile sunt reciproce, au ca obiect sume de

bani, sunt certe, lichide și exigibile, creanța reclamantei, constând în

penalități de întârziere, fiind certă - deoarece penalitățile izvorăsc din

contract, fiind lichidă - deoarece este determinată prin chiar actul de

creanță, și fiind exigibilă, sumele achitate și valoarea penalităților deduse

acoperind în totalitate valoarea contractului. Reține, de asemenea, instanța -

cu privire la contractul de înstrăinare a imobilului, încheiat între pârâte -

că acesta are o cauză ilicită, fiind încheiat în scopul fraudării intereselor

reclamantei prin sustragerea societății comerciale de la obligația de

transmitere a proprietății și de plată a penalităților de întârziere și prin

reaua credință a pârâtei cumpărătoare care știa că reclamanta locuiește în imobilul

din litigiu și cunoștea și existența litigiului dintre aceasta și pârâta

vânzătoare. Mai reține instanța și că, față de dispozițiile art. 6 alin. (4)

din antecontract, pentru neexecutarea obligațiilor contractuale sau pentru

întârzieri mai mari de 30 de zile față de termenele convenite de comun acord,

părțile sunt în drept să solicite executarea silită a contractului și plata de

daune interese în valoare de 5.000 euro.

Împotriva deciziei de

mai sus pârâtele declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea

acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului

reclamantei și menținerii hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, cu

cheltuieli de judecată.

În fundamentarea

recursului lor recurentele critică instanța de apel pentru a nu fi reținut

corect situația de fapt și pentru a nu fi apreciat toate probele administrate,

nereținând că reclamanta intimată, neavând bani pentru achitarea ultimei rate

din preț, a solicitat amânarea acestei plăți până în luna octombrie 2008 și

nici că pe durata de construire a imobilului au existat perioade de condiții

meteorologice nefavorabile, care au determinat predarea cu întârziere, precum

și că reclamanta a absentat din țară fără a lăsa o procură, astfel că aceasta,

pe de o parte, a acceptat tacit prelungirea termenului de predare a

apartamentului, iar, pe de altă parte, a solicitat diverse modificări care au

condus la prelungirea respectivului termen, aspect de asemenea nereținut de

instanță, ca și faptul că, prin întâmpinarea formulată de recurenta G.A. la

cererea completatoare a reclamantei și prin răspunsul la interogatoriu, aceasta

nu a menționat decât că știa că exista o nerespectare între reclamantă și

societatea vânzătoare, dar nu că ar fi existat un proces pe rol, precum și că

reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată față de vânzătoare, dar că

reclamanta schimbase butucul de yală.

Recurentele critică

instanța de control judiciar și pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 1145

reclamantei, ca și prevederile antecontractului, respectiv ale cap. III pct. 4,

precum și ale art. 967 și 968 C. civ., reținând eronat că recurentele ar fi

avut intenția de a frauda interesele intimatei reclamante și că ar avea o cauză

ilicită contractul de vânzare cumpărare încheiat între ele, corespondența

dintre vânzătoare și reclamantă probând intenția de a se transmite acesteia

proprietatea imobilului, dar după plata integrală a prețului, plată refuzată de

intimată.

Recurentele mai

reproșează instanței de apel ignorarea faptului că același judecător a fost și

președintele completului de judecată care a soluționat favorabil cererea de

ordonanță președințială a reclamantei, pronunțând Decizia nr. 230/R/28 mai 2008

în Dosar nr. 1864/62/2008 pe rolul Curții de Apel Brașov, judecătorul menționat

putând fi recuzat conform art. 27 pct. 7 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului pârâtelor

ca nefondat.

Examinând recursul

pârâtelor prin prisma motivelor invocate se constată că acesta nu este fondat,

decizia recurată fiind legală și temeinică.

Se constată, în acest

sens, că, sub pretextul invocării motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ., recurentele formulează în fond critici de netemeinicie și

nu de nelegalitate, reproșând instanței de apel de fapt eronata interpretare a

probelor administrate în cauză, criticile astfel avansate neputând fi examinate

din perspectiva dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora

modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate, iar din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

invocat de recurente, nu se poate reține că decizia recurată nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau că motivele ar fi contradictorii ori străine

de natura pricinii, instanța criticată analizând corect toate motivele de apel

invocate și apărările pârâtelor recurente, și motivându-se deplin soluția

adoptată, chiar dacă, uneori, motivarea a constat doar în invocarea pertinentă

a dispozițiilor de lege incidente.

Analizând criticile

de nelegalitate, întemeiate de recurente pe prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., se constată că nici acestea nu sunt fondate, instanța de apel

făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 379 C. proc. civ. care

precizează când o creanță este certă, lichidă și exigibilă, precum și a

dispozițiilor art. 1144 și ale art. 1145 C. civ., constatând judicios

intervenită compensația legală între creanțele reciproce ale reclamantei și

pârâtei vânzătoare, ca și a dispozițiilor art. 967 și ale art. 968 C. civ.,

reținând corect existența unei cauze ilicite a contractului de vânzare

cumpărare dintre pârâtele recurente, care a fost încheiat cu rea credință

evidentă din partea cumpărătoarei ce cunoștea existența unor disensiuni între

vânzătoare și reclamanta intimată și faptul că aceasta ocupa apartamentul din

litigiu - așa cum reiese chiar din afirmațiile acesteia de netăgăduit - și cu

intenția de fraudare a reclamantei din partea recurentei vânzătoare, care a

înstrăinat imobilul către recurenta cumpărătoare pentru a nu-l transmite reclamantei

cum se angajase, astfel că judicios instanța de fond a constatat nulitatea absolută

a menționatului contract.

Criticile

recurentelor vizând încălcarea dispozițiilor art. 27 pct. 7 C. proc. civ.

urmează a nu fi examinate întrucât recurentele nu au formulat în apel cerere de

recuzare spre a putea da prilejul instanței să examineze întrunirea sau nu a

condiției prevăzute de respectivele dispoziții, iar în recurs nu au invocat o

excepție de ordine publică în acest sens.

Față de cele de mai

sus, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

recurentelor pârâte împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins

ca nefondat.

Ca părți căzute în

pretenții, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

recurentele pârâte urmează a fi obligate să plătească intimatei reclamante suma

de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge

recursul declarat de

pârâții SC M.K.C. SRL Brașov și G.A. împotriva Deciziei nr. 115/Ap din 14

octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurentele la

plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 764/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 494/ C din 5 martie 2008 a Tribunalului Comercial Cluj dată în fond după casarea dispusă prin decizia civilă nr. 140 din 21 i
ÎCCJ 2010-02-09
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 466/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B.R.
ÎCCJ 2013-10-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3498/2013
Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială sub nr. 27348/3/2009 reclamanta SC S.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC C.R.C. SRL solicitând să se constate rezoluțiunea c
ÎCCJ 2009-11-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2904/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Prin acțiunea introductivă reclamantul R.E.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL ca prin hotărârea instanței să se constate: rezoluțiune
ÎCCJ 2010-11-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3835/2010
S. SRL împotriva pârâtei și, în consecință: A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 116.880 lei reprezentând penalități de întârziere și suma de 5.212,41 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe, pârâta a decl
Sursă