ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 765/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 octombrie 2007 și completată la 11 decembrie 2007 reclamanta P.C.D. cheamă în judecată pe pârâtele SC M.K.C. SRL, Brașov, și G.A. solicitând instanței să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare a apartamentului din bloc P. din Brașov, fără număr, intabulat în C.F., și a boxei pivniță de la subsolul blocului menționat, intabulată în C.F., să se dispună radierea din cartea funciară a contractului menționat și revenirea la situația anterioară, să se constate că la data de 22 august 2007, conform antecontractului de construire și vânzare-cumpărare imobil din 8 iunie 2006, încheiat între reclamantă și pârâta SC M.K.C.

SRL erau certe, lichide și exigibile penalități în valoare de 27.629 euro, respectiv de 0,2%/zi de întârziere din valoarea contractului pentru perioada 1 februarie 2007 - 22 august 2007, să se constate compensarea dintre sumele datorate cu titlu de penalități (27.629 euro) și diferența dintre valoarea totală a contractului și sumele achitate de reclamantă în cadrul acestui contract, să se constate că, în conformitate cu prevederile antecontractului pârâta SC M.K.C.

SRL datorează daune interese în valoare de 5.000 euro (17.550 lei la cursul de 1 euro = 3,51 lei) pentru neexecutarea obligațiilor contractuale și întârzieri mai mari de 30 de zile față de termenele convenite de comun acord și să fie obligată pârâta să-i plătească această sumă, să se dispună obligarea aceleiași pârâte la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul menționat, iar în cazul în care nu-și va îndeplini această obligație hotărârea ce se va pronunța să țină loc de contract, să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei astfel dobândit. La data de 4 ianuarie 2008 pârâtele formulează cerere reconvențională (fila 54 fond) pe care nu o timbrează și la judecarea căreia renunță la 1 aprilie 2008 (fila 95 fond).

Prin sentința civilă nr. 1211/C din 10 iunie 2008 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, respinge acțiunea reclamantei, reținând că, întrucât creanța pârâtei SC M.K.C.

SRL - diferență de preț a imobilului în litigiu - era certă la data de 22 august 2007, data recepției lucrărilor la menționatul imobil, iar creanța reclamantei, constând în penalități contractuale de întârziere, nu avea un caracter cert, nefiind însușită de pârâtă care a notificat pe reclamantă în acest sens, nu poate opera compensația legală invocată de reclamantă, astfel că aceasta, neachitând integral prețul imobilului, nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, neputând - deci - cere pârâtei, parte în antecontract, să-și îndeplinească obligația de plată de daune interese și penalități de întârziere, ca și obligația privind încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică pentru imobilul din litigiu, împrejurare raportat la care și cererile reclamantei de constatare a nulității absolute și de radiere din cartea funciară a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 5 octombrie 2004, încheiat între pârâte, sunt neîntemeiate.

Prin Decizia nr. 115/Ap din 14 octombrie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, admite apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond pe care o schimbă în tot și, în consecință, admite acțiunea reclamantei, constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte pentru imobilul din litigiu și dispune radierea din cartea funciară a contractului menționat și revenirea la situația anterioară, constată intervenită compensația legală între sumele datorate de reclamantă cu titlu de rest de preț și sumele datorate de pârâta SC M.K.C. SRL cu titlu de penalități, conform antecontractului de construire și vânzare cumpărare imobil din 8 iunie 2006, și obligă pârâta să plătească suma de 5.000 euro, sau echivalentul sumei în lei la data plății, cu titlu de daune interese, obligă pârâta SC M.K.C.

SRL la încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică pentru imobilul menționat, în caz contrar hotărârea va ține loc de act autentic și dispune intabularea acestui drept în cartea funciară, cu 14.454 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

Pentru a decide astfel instanța reține, contrar celor stabilite eronat de instanța de fond, că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru compensarea legală dintre suma reprezentând penalități de întârziere datorate de pârâta prestator vânzător și diferența dintre valoarea contractului și sumele plătite de reclamantă în temeiul contractului, întrucât obligațiile sunt reciproce, au ca obiect sume de bani, sunt certe, lichide și exigibile, creanța reclamantei, constând în penalități de întârziere, fiind certă - deoarece penalitățile izvorăsc din contract, fiind lichidă - deoarece este determinată prin chiar actul de creanță, și fiind exigibilă, sumele achitate și valoarea penalităților deduse acoperind în totalitate valoarea contractului.

Reține, de asemenea, instanța - cu privire la contractul de înstrăinare a imobilului, încheiat între pârâte - că acesta are o cauză ilicită, fiind încheiat în scopul fraudării intereselor reclamantei prin sustragerea societății comerciale de la obligația de transmitere a proprietății și de plată a penalităților de întârziere și prin reaua credință a pârâtei cumpărătoare care știa că reclamanta locuiește în imobilul din litigiu și cunoștea și existența litigiului dintre aceasta și pârâta vânzătoare. Mai reține instanța și că, față de dispozițiile art. 6 alin. (4) din antecontract, pentru neexecutarea obligațiilor contractuale sau pentru întârzieri mai mari de 30 de zile față de termenele convenite de comun acord, părțile sunt în drept să solicite executarea silită a contractului și plata de daune interese în valoare de 5.000 euro.

Împotriva deciziei de mai sus pârâtele declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

În fundamentarea recursului lor recurentele critică instanța de apel pentru a nu fi reținut corect situația de fapt și pentru a nu fi apreciat toate probele administrate, nereținând că reclamanta intimată, neavând bani pentru achitarea ultimei rate din preț, a solicitat amânarea acestei plăți până în luna octombrie 2008 și nici că pe durata de construire a imobilului au existat perioade de condiții meteorologice nefavorabile, care au determinat predarea cu întârziere, precum și că reclamanta a absentat din țară fără a lăsa o procură, astfel că aceasta, pe de o parte, a acceptat tacit prelungirea termenului de predare a apartamentului, iar, pe de altă parte, a solicitat diverse modificări care au condus la prelungirea respectivului termen, aspect de asemenea nereținut de instanță, ca și faptul că, prin întâmpinarea formulată de recurenta G.A.

la cererea completatoare a reclamantei și prin răspunsul la interogatoriu, aceasta nu a menționat decât că știa că exista o nerespectare între reclamantă și societatea vânzătoare, dar nu că ar fi existat un proces pe rol, precum și că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată față de vânzătoare, dar că reclamanta schimbase butucul de yală.

Recurentele critică instanța de control judiciar și pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 1145 C. civ., aceasta apreciind greșit că ar fi certă, lichidă și exigibilă creanța reclamantei, ca și prevederile antecontractului, respectiv ale cap. III pct. 4, precum și ale art. 967 și 968 C. civ., reținând eronat că recurentele ar fi avut intenția de a frauda interesele intimatei reclamante și că ar avea o cauză ilicită contractul de vânzare cumpărare încheiat între ele, corespondența dintre vânzătoare și reclamantă probând intenția de a se transmite acesteia proprietatea imobilului, dar după plata integrală a prețului, plată refuzată de intimată.

Recurentele mai reproșează instanței de apel ignorarea faptului că același judecător a fost și președintele completului de judecată care a soluționat favorabil cererea de ordonanță președințială a reclamantei, pronunțând Decizia nr. 230/R/28 mai 2008 în Dosar nr. 1864/62/2008 pe rolul Curții de Apel Brașov, judecătorul menționat putând fi recuzat conform art. 27 pct. 7 C. proc. civ. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului pârâtelor ca nefondat. Examinând recursul pârâtelor prin prisma motivelor invocate se constată că acesta nu este fondat, decizia recurată fiind legală și temeinică. Se constată, în acest sens, că, sub pretextul invocării motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurentele formulează în fond critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, reproșând instanței de apel de fapt eronata interpretare a probelor administrate în cauză, criticile astfel avansate neputând fi examinate din perspectiva dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, iar din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurente, nu se poate reține că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că motivele ar fi contradictorii ori străine de natura pricinii, instanța criticată analizând corect toate motivele de apel invocate și apărările pârâtelor recurente, și motivându-se deplin soluția adoptată, chiar dacă, uneori, motivarea a constat doar în invocarea pertinentă a dispozițiilor de lege incidente.

Analizând criticile de nelegalitate, întemeiate de recurente pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nici acestea nu sunt fondate, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 379 C. proc. civ.

care precizează când o creanță este certă, lichidă și exigibilă, precum și a dispozițiilor art. 1144 și ale art. 1145 C. civ., constatând judicios intervenită compensația legală între creanțele reciproce ale reclamantei și pârâtei vânzătoare, ca și a dispozițiilor art. 967 și ale art. 968 C. civ., reținând corect existența unei cauze ilicite a contractului de vânzare cumpărare dintre pârâtele recurente, care a fost încheiat cu rea credință evidentă din partea cumpărătoarei ce cunoștea existența unor disensiuni între vânzătoare și reclamanta intimată și faptul că aceasta ocupa apartamentul din litigiu - așa cum reiese chiar din afirmațiile acesteia de netăgăduit - și cu intenția de fraudare a reclamantei din partea recurentei vânzătoare, care a înstrăinat imobilul către recurenta cumpărătoare pentru a nu-l transmite reclamantei cum se angajase, astfel că judicios instanța de fond a constatat nulitatea absolută a menționatului contract.

Criticile recurentelor vizând încălcarea dispozițiilor art. 27 pct. 7 C. proc. civ. urmează a nu fi examinate întrucât recurentele nu au formulat în apel cerere de recuzare spre a putea da prilejul instanței să examineze întrunirea sau nu a condiției prevăzute de respectivele dispoziții, iar în recurs nu au invocat o excepție de ordine publică în acest sens. Față de cele de mai sus, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentelor pârâte împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat. Ca părți căzute în pretenții, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentele pârâte urmează a fi obligate să plătească intimatei reclamante suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții SC M.K.C. SRL Brașov și G.A. împotriva Deciziei nr. 115/Ap din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurentele la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către intimată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.