ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 765/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 765/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 18 octombrie
2007 și completată la 11 decembrie 2007 reclamanta P.C.D. cheamă în judecată pe
pârâtele SC M.K.C. SRL, Brașov, și G.A. solicitând instanței să se constate
nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare a apartamentului din
bloc P. din Brașov, fără număr, intabulat în C.F., și a boxei pivniță de la
subsolul blocului menționat, intabulată în C.F., să se dispună radierea din
cartea funciară a contractului menționat și revenirea la situația anterioară,
să se constate că la data de 22 august 2007, conform antecontractului de
construire și vânzare-cumpărare imobil din 8 iunie 2006, încheiat între
reclamantă și pârâta SC M.K.C. SRL erau certe, lichide și exigibile penalități
în valoare de 27.629 euro, respectiv de 0,2%/zi de întârziere din valoarea
contractului pentru perioada 1 februarie 2007 - 22 august 2007, să se constate
compensarea dintre sumele datorate cu titlu de penalități (27.629 euro) și
diferența dintre valoarea totală a contractului și sumele achitate de reclamantă
în cadrul acestui contract, să se constate că, în conformitate cu prevederile
antecontractului pârâta SC M.K.C. SRL datorează daune interese în valoare de
5.000 euro (17.550 lei la cursul de 1 euro = 3,51 lei) pentru neexecutarea
obligațiilor contractuale și întârzieri mai mari de 30 de zile față de
termenele convenite de comun acord și să fie obligată pârâta să-i plătească
această sumă, să se dispună obligarea aceleiași pârâte la încheierea unui
contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul menționat, iar
în cazul în care nu-și va îndeplini această obligație hotărârea ce se va
pronunța să țină loc de contract, să se dispună intabularea dreptului de
proprietate al reclamantei astfel dobândit.
La data de 4 ianuarie
2008 pârâtele formulează cerere reconvențională (fila 54 fond) pe care nu o
timbrează și la judecarea căreia renunță la 1 aprilie 2008 (fila 95 fond).
Prin sentința civilă nr.
1211/C din 10 iunie 2008 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ, respinge acțiunea reclamantei, reținând că, întrucât creanța
pârâtei SC M.K.C. SRL - diferență de preț a imobilului în litigiu - era certă
la data de 22 august 2007, data recepției lucrărilor la menționatul imobil, iar
creanța reclamantei, constând în penalități contractuale de întârziere, nu avea
un caracter cert, nefiind însușită de pârâtă care a notificat pe reclamantă în
acest sens, nu poate opera compensația legală invocată de reclamantă, astfel că
aceasta, neachitând integral prețul imobilului, nu și-a îndeplinit obligațiile
contractuale, neputând - deci - cere pârâtei, parte în antecontract, să-și
îndeplinească obligația de plată de daune interese și penalități de întârziere,
ca și obligația privind încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă
autentică pentru imobilul din litigiu, împrejurare raportat la care și cererile
reclamantei de constatare a nulității absolute și de radiere din cartea
funciară a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 5 octombrie 2004,
încheiat între pârâte, sunt neîntemeiate.
Prin Decizia nr. 115/Ap
din 14 octombrie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, admite apelul
formulat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond pe care o schimbă
în tot și, în consecință, admite acțiunea reclamantei, constată nulitatea
absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte
pentru imobilul din litigiu și dispune radierea din cartea funciară a
contractului menționat și revenirea la situația anterioară, constată
intervenită compensația legală între sumele datorate de reclamantă cu titlu de
rest de preț și sumele datorate de pârâta SC M.K.C. SRL cu titlu de penalități,
conform antecontractului de construire și vânzare cumpărare imobil din 8 iunie
2006, și obligă pârâta să plătească suma de 5.000 euro, sau echivalentul sumei
în lei la data plății, cu titlu de daune interese, obligă pârâta SC M.K.C. SRL
la încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică pentru
imobilul menționat, în caz contrar hotărârea va ține loc de act autentic și
dispune intabularea acestui drept în cartea funciară, cu 14.454 lei cheltuieli de
judecată în sarcina pârâtei.
Pentru a decide
astfel instanța reține, contrar celor stabilite eronat de instanța de fond, că
în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru compensarea legală dintre suma
reprezentând penalități de întârziere datorate de pârâta prestator vânzător și
diferența dintre valoarea contractului și sumele plătite de reclamantă în
temeiul contractului, întrucât obligațiile sunt reciproce, au ca obiect sume de
bani, sunt certe, lichide și exigibile, creanța reclamantei, constând în
penalități de întârziere, fiind certă - deoarece penalitățile izvorăsc din
contract, fiind lichidă - deoarece este determinată prin chiar actul de
creanță, și fiind exigibilă, sumele achitate și valoarea penalităților deduse
acoperind în totalitate valoarea contractului. Reține, de asemenea, instanța -
cu privire la contractul de înstrăinare a imobilului, încheiat între pârâte -
că acesta are o cauză ilicită, fiind încheiat în scopul fraudării intereselor
reclamantei prin sustragerea societății comerciale de la obligația de
transmitere a proprietății și de plată a penalităților de întârziere și prin
reaua credință a pârâtei cumpărătoare care știa că reclamanta locuiește în imobilul
din litigiu și cunoștea și existența litigiului dintre aceasta și pârâta
vânzătoare. Mai reține instanța și că, față de dispozițiile art. 6 alin. (4)
din antecontract, pentru neexecutarea obligațiilor contractuale sau pentru
întârzieri mai mari de 30 de zile față de termenele convenite de comun acord,
părțile sunt în drept să solicite executarea silită a contractului și plata de
daune interese în valoare de 5.000 euro.
Împotriva deciziei de
mai sus pârâtele declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de
nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea
acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului
reclamantei și menținerii hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, cu
cheltuieli de judecată.
În fundamentarea
recursului lor recurentele critică instanța de apel pentru a nu fi reținut
corect situația de fapt și pentru a nu fi apreciat toate probele administrate,
nereținând că reclamanta intimată, neavând bani pentru achitarea ultimei rate
din preț, a solicitat amânarea acestei plăți până în luna octombrie 2008 și
nici că pe durata de construire a imobilului au existat perioade de condiții
meteorologice nefavorabile, care au determinat predarea cu întârziere, precum
și că reclamanta a absentat din țară fără a lăsa o procură, astfel că aceasta,
pe de o parte, a acceptat tacit prelungirea termenului de predare a
apartamentului, iar, pe de altă parte, a solicitat diverse modificări care au
condus la prelungirea respectivului termen, aspect de asemenea nereținut de
instanță, ca și faptul că, prin întâmpinarea formulată de recurenta G.A. la
cererea completatoare a reclamantei și prin răspunsul la interogatoriu, aceasta
nu a menționat decât că știa că exista o nerespectare între reclamantă și
societatea vânzătoare, dar nu că ar fi existat un proces pe rol, precum și că
reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată față de vânzătoare, dar că
reclamanta schimbase butucul de yală.
Recurentele critică
instanța de control judiciar și pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 1145
C. civ., aceasta apreciind greșit că ar fi certă, lichidă și exigibilă creanța
reclamantei, ca și prevederile antecontractului, respectiv ale cap. III pct. 4,
precum și ale art. 967 și 968 C. civ., reținând eronat că recurentele ar fi
avut intenția de a frauda interesele intimatei reclamante și că ar avea o cauză
ilicită contractul de vânzare cumpărare încheiat între ele, corespondența
dintre vânzătoare și reclamantă probând intenția de a se transmite acesteia
proprietatea imobilului, dar după plata integrală a prețului, plată refuzată de
intimată.
Recurentele mai
reproșează instanței de apel ignorarea faptului că același judecător a fost și
președintele completului de judecată care a soluționat favorabil cererea de
ordonanță președințială a reclamantei, pronunțând Decizia nr. 230/R/28 mai 2008
în Dosar nr. 1864/62/2008 pe rolul Curții de Apel Brașov, judecătorul menționat
putând fi recuzat conform art. 27 pct. 7 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea
depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului pârâtelor
ca nefondat.
Examinând recursul
pârâtelor prin prisma motivelor invocate se constată că acesta nu este fondat,
decizia recurată fiind legală și temeinică.
Se constată, în acest
sens, că, sub pretextul invocării motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304
pct. 7 C. proc. civ., recurentele formulează în fond critici de netemeinicie și
nu de nelegalitate, reproșând instanței de apel de fapt eronata interpretare a
probelor administrate în cauză, criticile astfel avansate neputând fi examinate
din perspectiva dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora
modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de
nelegalitate, iar din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,
invocat de recurente, nu se poate reține că decizia recurată nu cuprinde
motivele pe care se sprijină sau că motivele ar fi contradictorii ori străine
de natura pricinii, instanța criticată analizând corect toate motivele de apel
invocate și apărările pârâtelor recurente, și motivându-se deplin soluția
adoptată, chiar dacă, uneori, motivarea a constat doar în invocarea pertinentă
a dispozițiilor de lege incidente.
Analizând criticile
de nelegalitate, întemeiate de recurente pe prevederile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., se constată că nici acestea nu sunt fondate, instanța de apel
făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 379 C. proc. civ. care
precizează când o creanță este certă, lichidă și exigibilă, precum și a
dispozițiilor art. 1144 și ale art. 1145 C. civ., constatând judicios
intervenită compensația legală între creanțele reciproce ale reclamantei și
pârâtei vânzătoare, ca și a dispozițiilor art. 967 și ale art. 968 C. civ.,
reținând corect existența unei cauze ilicite a contractului de vânzare
cumpărare dintre pârâtele recurente, care a fost încheiat cu rea credință
evidentă din partea cumpărătoarei ce cunoștea existența unor disensiuni între
vânzătoare și reclamanta intimată și faptul că aceasta ocupa apartamentul din
litigiu - așa cum reiese chiar din afirmațiile acesteia de netăgăduit - și cu
intenția de fraudare a reclamantei din partea recurentei vânzătoare, care a
înstrăinat imobilul către recurenta cumpărătoare pentru a nu-l transmite reclamantei
cum se angajase, astfel că judicios instanța de fond a constatat nulitatea absolută
a menționatului contract.
Criticile
recurentelor vizând încălcarea dispozițiilor art. 27 pct. 7 C. proc. civ.
urmează a nu fi examinate întrucât recurentele nu au formulat în apel cerere de
recuzare spre a putea da prilejul instanței să examineze întrunirea sau nu a
condiției prevăzute de respectivele dispoziții, iar în recurs nu au invocat o
excepție de ordine publică în acest sens.
Față de cele de mai
sus, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul
recurentelor pârâte împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins
ca nefondat.
Ca părți căzute în
pretenții, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,
recurentele pârâte urmează a fi obligate să plătească intimatei reclamante suma
de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de
pârâții SC M.K.C. SRL Brașov și G.A. împotriva Deciziei nr. 115/Ap din 14
octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.
Obligă recurentele la
plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 25 februarie 2010.