ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 747/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 478 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Caraș-Severin, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

reclamanților P.F. și P.M., cu domiciliul în Târnova, jud.Caraș-Severin,

formulată împotriva pârâților A.F. B. Târnova, cu sediul în Târnova,

jud.Caraș-Severin și G.I. și G.M., cu domiciliu în Târnova,

I-a obligat pe r

eclamanții P.F. și P.M.

să-i plătească pârâtei A.F. B. Târnova 35 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut următorele:

Din analiza lucrărilor dosarului

rezultă faptul că proprietari tabulari asupra imobilului înscris în C.F.

Tîrnova - casa și teren în suprafață de 1.066 mp sunt G.M. cu cota de 6/36

părți din casă, G.I. și soția G.M. cu 12/36 părți din casă și 237 mp teren, P.M.

și soțul P.F. cu cota de 18/36 părți din casă cu teren de 533 mp, Statul Român

asupra diferenței de teren.

Potrivit Autorizației de construire din

1964 emisă de Sfatul Popular al comunei Târnova, G.I. a fost autorizat să

execute lucrări de construcție casei de locuit pe terenul compusă din una

cameră, una bucătărie, cămară de alimente, coridor.

Din adeverința din 23 iunie 2006 emisă

de către Primăria comunei Târnova rezultă că pe parcela înscrisă în C.F.

Târnova se află construcția ce are funcțiunea de casă de locuit, fiind

construită în baza autorizației din 1964 eliberată de președintele Consiliului

Județean Caraș-Severin; acest imobil se află înscris în evidențele fiscale ale

Primăriei, figurând cu o valoare impozabilă de 28.301 lei.

De asemenea, faptul că pe terenul

înscris în C.F. Târnova au fost edificate un număr de trei construcții, casa

s-a apreciat că rezultă și din schița topografica actuală vizată de O.C.P.I.

Caraș-Severin, depusă la dosarul cauzei. Dintre acestea, doar casa este intabulată

în C.F.

Conform extrasului de C.F. aflat la

fila 38 dosar fond, reclamanții P.F. și P.M. sunt proprietari doar asupra unei

cote de 18/36 din casă și asupra unei suprafețe de teren de 533 mp din imobilul

înscris în C.F.. al comunei Târnova.

Reclamanții P.F. și P.M. nu pot emite

pretenții de coproprietari asupra imobilului casă de locuit cu nr. 120B,

întrucât așa cum rezultă din adeverința din 23 iunie 2006 emisă de Primăria

comunei Târnova și din autorizația de construire din 1964 emisă de Sfatul

Popular al comunei Târnova, lucrările de construcție asupra casei de locuit pe

teren au fost executate de pârâtul G.L., iar nu de reclamanții P.F. și P.M.

Așa cum rezultă din procesul-verbal

încheiat la data de 4 iunie 2007, reclamanții P.F. și P.M. au recunoscut sub

semnătură, că „anexa ce aparține casei (fosta bucătărie de vară a

proprietarilor familia G.) a fost amenajată de B.I. și funcționează ca punct de

lucru al A.F. B." (fila 73 dosar fond).

Referitor la anularea

contractului de folosință încheiat între pârâții G.I. și G.M., pe de o parte,

și pârâta A.F. B., pe de altă parte, la data de 1 iunie 2006, instanța a

constatat că acesta privește „darea în folosință" a anexei lipite de casă,

în suprafață de 18 mp., proprietatea pârâților G.I. și G.M.

Întrucât reclamanții P.F.

și P.M. sunt coproprietari, doar ai casei, aceștia nu

pot împiedica

pe pârâții G.I. și G.M. să dispună liber, conform art. 475 alin. (1) C. Civ.,

de casa, proprietatea exclusivă a acestora și de fosta bucătărie de vară a

familiei G., ce aparține casei (procesul-verbal din 4 iunie 2007, semnat și de

reclamanții P.F. și P.M.-fila 73 dosar fond).

Pentru aceste motive,

instanța a respins acțiunea reclamanților P.F. și P.M., formulată împotriva pârâților

A.F. B. Târnova, G.I. și G.M.

În baza art. 274 C. proc. civ. i-a

obligat pe reclamanții P.F. și P.M. să plătească pârâtei A.F. B. Târnova 35 lei

cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 193 din 21 octombrie 2008,

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul declarat de

reclamanții P.F. și P.M., împotriva sentinței mai sus menționate, obligându-i

pe reclamanții-apelanți la plata sumei de 102,87 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată față de pârâta-intimată A.F. B.

În motivarea acestei soluții, instanța

de apel a reținut următoarele:

In mod corect prima instanță a

apreciat că reclamanții P.F. și P.M. sunt coproprietari doar ai casei și

întrucât reclamanții nu au dobândit vreun drept de proprietate asupra

imobilului din comuna Tîrnova, unde funcționează punctul de lucru al A.F. B., a

fost respinsă cererea de evacuare a pârâtei din imobil.

Conform extrasului de C.F. Tîrnova,

casă, teren în suprafață de 1.066 mp proprietari tabulari sunt G.M. cu cota de

6/36 părți din casă, G.I. și soția G.M. cu 12/36 părți din casă și 237 mp

teren, P.M. și soțul P.F. cu cota de 18/36 părți din casă cu teren 533 mp.

diferența de teren aparținând Statului Român.

Pe terenul înscris în C.F. Tîrnova au

fost edificate un număr de trei construcții, acest fapt reieșind din schița

topografică vizată de O.C.P.I. Caraș-Severin.

Reclamanții apelanți P.F. și P.M. nu sunt

proprietari asupra casei, ce formează obiectul contractului de folosință între

A.F. B. și G.I. și soția încheiat la 1 iunie 2006, proprietari asupra acestui

imobil sunt pârâții G.I. și soția G.M., fapt pentru care reclamanții apelanți

nu sunt îndreptățiți să solicite evacuarea pârâtei A.F. B. din acest imobil,

neavând nici un drept de proprietate asupra imobilului respectiv.

Referitor la contractul de folosință

încheiat între părți G.I. și soția G.M., reclamanții fiind coproprietari doar

ai casei, nu pot împiedica pârâții G.I. și G.M. să dispună liber de casă

proprietatea exclusivă a acestora și de fosta bucătărie de vara a familiei G.

ce aparține casei.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta P.M., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii

recurate, în sensul admiterii acțiunii introductive, așa cum a fost modificată

și completată.

Recurenta-reclamantă susține în esență

că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică întrucât deși

reclamanții sunt coproprietarii terenului pe care au fost edificate trei

construcții, împreună cu pârâții G.I. și G.M., aceștia din urmă au procedat la

încheierea contractului de folosință, a cărei anulare o solicită reclamanții,

fără acordul lor, încălcând regula unanimității referitoare la actele juridice

de administrare a unui bun aflat în coproprietate temporară, schimbând,

totodată, și modul de folosință al spațiului a cărei evacuare o solicită.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea susținerilor formulate

în recurs, în raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente în

speță, precum și de hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, se constată

următoarele:

Lucrările de construcție asupra casei

de locuit au fost executate de pârâtul G.I., iar potrivit procesului-verbal

încheiat la data de 4 iunie 2007, reclamanții P.F. și P.M. au recunoscut sub

semnătură că „anexa ce aparține casei (fosta bucătărie de vară a proprietarilor

familia G.) a fost amenajată de B.I. și funcționează ca punct de lucru al A.F. B.”

Contractul de folosință a cărei

anulare se cere a fost încheiat la data de 1 iunie 2006, între pârâții G.I. și G.M.,

pe de-o parte și pârâta A.F. B., pe de altă parte și privește „darea în folosință”

a anexei lipite de casă, în suprafață de 18 mp, proprietatea pârâților G.I. și G.M.

În aceste împrejurări, dând relevanță

dispozițiilor art. 475 alin. (1) C. Civ. și având în vedere că reclamanții sunt

coproprietari cu pârâții G.I. și G.M. numai asupra terenului și respectiv

casei, se reține că aceștia nu îi pot împiedica pe pârâți să dispună liber de

casă, proprietatea exclusivă a acestora și de fosta bucătărie de vară a

familiei G., ce aparține casei - astfel cum corect au apreciat și instanțele

care s-au pronunțat în cauză.

În consecință, întrucât

recurenta-reclamantă nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată, care, în

raport de dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

să conducă la modificarea deciziei curții de apel, aceasta va fi păstrată, ca

fiind legală, iar recursul reclamantei P.M. va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat,

recursul

declarat de reclamanta P.M., împotriva Deciziei nr. 193 din 21 octombrie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2010.