ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 747/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 478 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților P.F. și P.M., cu domiciliul în Târnova, jud.Caraș-Severin, formulată împotriva pârâților A.F. B. Târnova, cu sediul în Târnova, jud.Caraș-Severin și G.I. și G.M., cu domiciliu în Târnova, I-a obligat pe r eclamanții P.F. și P.M. să-i plătească pârâtei A.F. B. Târnova 35 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următorele: Din analiza lucrărilor dosarului rezultă faptul că proprietari tabulari asupra imobilului înscris în C.F.

Tîrnova - casa și teren în suprafață de 1.066 mp sunt G.M. cu cota de 6/36 părți din casă, G.I. și soția G.M. cu 12/36 părți din casă și 237 mp teren, P.M. și soțul P.F. cu cota de 18/36 părți din casă cu teren de 533 mp, Statul Român asupra diferenței de teren. Potrivit Autorizației de construire din 1964 emisă de Sfatul Popular al comunei Târnova, G.I. a fost autorizat să execute lucrări de construcție casei de locuit pe terenul compusă din una cameră, una bucătărie, cămară de alimente, coridor. Din adeverința din 23 iunie 2006 emisă de către Primăria comunei Târnova rezultă că pe parcela înscrisă în C.F. Târnova se află construcția ce are funcțiunea de casă de locuit, fiind construită în baza autorizației din 1964 eliberată de președintele Consiliului Județean Caraș-Severin; acest imobil se află înscris în evidențele fiscale ale Primăriei, figurând cu o valoare impozabilă de 28.301 lei.

De asemenea, faptul că pe terenul înscris în C.F. Târnova au fost edificate un număr de trei construcții, casa s-a apreciat că rezultă și din schița topografica actuală vizată de O.C.P.I. Caraș-Severin, depusă la dosarul cauzei. Dintre acestea, doar casa este intabulată în C.F. Conform extrasului de C.F. aflat la fila 38 dosar fond, reclamanții P.F. și P.M. sunt proprietari doar asupra unei cote de 18/36 din casă și asupra unei suprafețe de teren de 533 mp din imobilul înscris în C.F.. al comunei Târnova. Reclamanții P.F. și P.M. nu pot emite pretenții de coproprietari asupra imobilului casă de locuit cu nr. 120B, întrucât așa cum rezultă din adeverința din 23 iunie 2006 emisă de Primăria comunei Târnova și din autorizația de construire din 1964 emisă de Sfatul Popular al comunei Târnova, lucrările de construcție asupra casei de locuit pe teren au fost executate de pârâtul G.L., iar nu de reclamanții P.F.

și P.M. Așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 4 iunie 2007, reclamanții P.F. și P.M. au recunoscut sub semnătură, că „anexa ce aparține casei (fosta bucătărie de vară a proprietarilor familia G.) a fost amenajată de B.I. și funcționează ca punct de lucru al A.F. B." (fila 73 dosar fond). Referitor la anularea contractului de folosință încheiat între pârâții G.I. și G.M., pe de o parte, și pârâta A.F. B., pe de altă parte, la data de 1 iunie 2006, instanța a constatat că acesta privește „darea în folosință" a anexei lipite de casă, în suprafață de 18 mp., proprietatea pârâților G.I. și G.M. Întrucât reclamanții P.F. și P.M. sunt coproprietari, doar ai casei, aceștia nu pot împiedica pe pârâții G.I.

și G.M. să dispună liber, conform art. 475 alin. (1) C. Civ., de casa, proprietatea exclusivă a acestora și de fosta bucătărie de vară a familiei G., ce aparține casei (procesul-verbal din 4 iunie 2007, semnat și de reclamanții P.F. și P.M.-fila 73 dosar fond). Pentru aceste motive, instanța a respins acțiunea reclamanților P.F. și P.M., formulată împotriva pârâților A.F. B. Târnova, G.I. și G.M. În baza art. 274 C. proc. civ. i-a obligat pe reclamanții P.F. și P.M. să plătească pârâtei A.F. B. Târnova 35 lei cheltuieli de judecată. Prin Decizia nr. 193 din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul declarat de reclamanții P.F. și P.M., împotriva sentinței mai sus menționate, obligându-i pe reclamanții-apelanți la plata sumei de 102,87 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de pârâta-intimată A.F.

B. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: In mod corect prima instanță a apreciat că reclamanții P.F. și P.M. sunt coproprietari doar ai casei și întrucât reclamanții nu au dobândit vreun drept de proprietate asupra imobilului din comuna Tîrnova, unde funcționează punctul de lucru al A.F. B., a fost respinsă cererea de evacuare a pârâtei din imobil. Conform extrasului de C.F. Tîrnova, casă, teren în suprafață de 1.066 mp proprietari tabulari sunt G.M. cu cota de 6/36 părți din casă, G.I. și soția G.M. cu 12/36 părți din casă și 237 mp teren, P.M. și soțul P.F. cu cota de 18/36 părți din casă cu teren 533 mp. diferența de teren aparținând Statului Român. Pe terenul înscris în C.F.

Tîrnova au fost edificate un număr de trei construcții, acest fapt reieșind din schița topografică vizată de O.C.P.I. Caraș-Severin. Reclamanții apelanți P.F. și P.M. nu sunt proprietari asupra casei, ce formează obiectul contractului de folosință între A.F. B. și G.I. și soția încheiat la 1 iunie 2006, proprietari asupra acestui imobil sunt pârâții G.I. și soția G.M., fapt pentru care reclamanții apelanți nu sunt îndreptățiți să solicite evacuarea pârâtei A.F. B. din acest imobil, neavând nici un drept de proprietate asupra imobilului respectiv. Referitor la contractul de folosință încheiat între părți G.I. și soția G.M., reclamanții fiind coproprietari doar ai casei, nu pot împiedica pârâții G.I.

și G.M. să dispună liber de casă proprietatea exclusivă a acestora și de fosta bucătărie de vara a familiei G. ce aparține casei. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta P.M., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii introductive, așa cum a fost modificată și completată. Recurenta-reclamantă susține în esență că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică întrucât deși reclamanții sunt coproprietarii terenului pe care au fost edificate trei construcții, împreună cu pârâții G.I.

și G.M., aceștia din urmă au procedat la încheierea contractului de folosință, a cărei anulare o solicită reclamanții, fără acordul lor, încălcând regula unanimității referitoare la actele juridice de administrare a unui bun aflat în coproprietate temporară, schimbând, totodată, și modul de folosință al spațiului a cărei evacuare o solicită. Recursul nu este fondat. Din examinarea susținerilor formulate în recurs, în raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente în speță, precum și de hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, se constată următoarele: Lucrările de construcție asupra casei de locuit au fost executate de pârâtul G.I., iar potrivit procesului-verbal încheiat la data de 4 iunie 2007, reclamanții P.F.

și P.M. au recunoscut sub semnătură că „anexa ce aparține casei (fosta bucătărie de vară a proprietarilor familia G.) a fost amenajată de B.I. și funcționează ca punct de lucru al A.F. B.” Contractul de folosință a cărei anulare se cere a fost încheiat la data de 1 iunie 2006, între pârâții G.I. și G.M., pe de-o parte și pârâta A.F. B., pe de altă parte și privește „darea în folosință” a anexei lipite de casă, în suprafață de 18 mp, proprietatea pârâților G.I. și G.M. În aceste împrejurări, dând relevanță dispozițiilor art. 475 alin. (1) C. Civ. și având în vedere că reclamanții sunt coproprietari cu pârâții G.I. și G.M. numai asupra terenului și respectiv casei, se reține că aceștia nu îi pot împiedica pe pârâți să dispună liber de casă, proprietatea exclusivă a acestora și de fosta bucătărie de vară a familiei G., ce aparține casei - astfel cum corect au apreciat și instanțele care s-au pronunțat în cauză.

În consecință, întrucât recurenta-reclamantă nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată, care, în raport de dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., să conducă la modificarea deciziei curții de apel, aceasta va fi păstrată, ca fiind legală, iar recursul reclamantei P.M. va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.M., împotriva Deciziei nr. 193 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.