ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 732/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată că prin Decizia nr. 234 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, s-a respins apelul declarat de reclamanta SC. C.C.C.F. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 656 din 26 iunie 2008 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare formulată de către reclamantă. Recurenta a solicitat admiterea recursului, a apelului și a acțiunii în revendicare precum și a cererii de chemare în garanție astfel cum au fost formulate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.civ. Decizia a fost criticată de către recurentă din perspectiva modului în care au fost apreciate probele administrate în cauză, fără a se indica în mod concret care este textul de lege greșit aplicat ori interpretat de către curtea de apel.

Intimații au depus la dosar întâmpinări, solicitând respingerea recursului. Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, și răspunzând printr-un considerent comun criticilor subsumate de către recurentă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge recursul pentru cele ce se vor arăta mai jos: Încheierile de intabulare și extrasele de carte funciară probează că toate bunurile ce formează obiectul acțiunii au fost la data licitației proprietatea intimatei-pârâte SC C.C.C.F. SA Filiala Ploiești; acesta a constituit și temeiul pentru care ele au fost scoase la licitație și adjudecate cu bună-credință de intimata chemată în garanție SC S.I. SRL iar apoi vândute altor cumpărători.

Conform art. 30 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicității imobiliare, republicată, „(1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul (2) Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există. ,,Aceeași lege stipulează în art. 31 următoarele: „(1) Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară.

(2) Dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului si din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordantă între aceasta si situația juridică reală,,. Prevederile legale de mai sus au scopul de a ocroti persoana a cărei dobândire s-a întemeiat pe cuprinsul înscrierii din cartea funciară, în sensul că dreptul său va fi apărat de cauzele de evicțiune ce ar rezulta din nevalabilitatea titlurilor anterioare dobândirii sale. În cazul de față trebuie apărat dreptul adjudecatarului S.I. și al celorlalți cumpărători ulteriori de bună-credință, printre care și 18 familii ce locuiesc acum în apartamentele confort 3 revendicate de apelanta - reclamantă.

Vânzarea la licitație a bunurilor ce formează obiectul acțiunii s-a făcut cu acordul creditorilor, întruniți în ședința din 01 iunie 2007, printre care se afla și reclamanta. Bunurile ce formează obiectul acțiunii au fost dobândite de pârâtă în urma Protocolului de predare-primire a activelor și pasivelor. Deci, pasivele preluate de pârâtă reprezintă de fapt prețul activelor (bunurile dobândite - ce formează obiectul prezentului proces).Deoarece intimata pârâtă a preluat bunuri în valoarea de 65.353.573.028,12 lei dar și pasive (datorii) în sumă tot de 65.353.573.028,12 lei. Ieșirea bunurilor din patrimoniul apelantei reclamante este evidențiată în conturile de mijloace fixe pe când reintrarea bunurilor în patrimoniu nu mai există.

Bunurile ce fac obiectul cauzei sunt înregistrate în bilanțul filialei pârâte și nu în conturi din afara ei. Este de neconceput ca, după transferul activelor și pasivelor, reclamanta să revendice activele, în condițiile în care pasivele au rămas în sarcina intimatei pârâte. Recurenta arată în cererea de recurs (pag. 4) că imobilele identificate, sunt intabulate pe numele SC C.C.C.F.B. SA, iar nu pe numele filialei cum au reținut instanțele de fond si apel. Aceasta critică este eronată fiindcă din încheieri se observă că intabularea este făcută pe numele SC C.C.C.F.B. SA și SC F.C.F.D.P.P. SA. Dacă reclamanta ar fi de bună-credință, ar putea revendica nu bunurile dobândite acum de cumpărători ci, prețul obținut din vânzarea acestora, mai ales că reclamanta este socitatea-mamă iar pârâta este una din filiale.

Altfel, se poate spune că în urma unui litigiu „în familia C.C.C.F. ,,ar putea fi prejudiciate numeroase persoane, cumpărători de bună-credință, printre care și 18 familii ce locuiesc acum în apartamentele confort 3, revendicate de reclamantă. Referitor la susținerile recurentei potrivit cărora instanța de fond nu a luat în considerare concluziile raportului de expertiză, se va reține faptul că instanța nu este legată de concluziile din raportul de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca de altfel și celelalte mijloace de probă. Privitor la chemarea în garanție, instanța de fond în mod legal a respins această cerere ca inadmisibilă, iar instanța de apel a menținut sentința, având în vedere următoarele considerente: SC S.I.

SRL nu datorează garanție reclamantei SC C.C.C.F.B. SA, iar aceasta din urmă nici nu s-ar putea îndrepta împotriva acesteia cu o cerere de despăgubire dacă ar cădea în pretenții. Această cerere de chemare în garanție nu poate fi primită pentru că nu se poate ca dobânditorul de bună credință al unor bunuri (SC S.I. SRL) să fie chemat a-l garanta pe reclamantul (SC C.C.C.F.B. SA) din acțiunea în revendicare a acelor bunuri. SC S.I. SRL a dobândit unele bunuri dintre cele care formează obiectul acțiunii, prin adjudecarea lor la licitația organizată de SC P. SPRL în calitate de lichidator judiciar al S.C. C.C.C.F. B.F.C.F.D.P.P. SA, numit de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 59/2006, pentru aceste bunuri adjudecate plătind prețul de 1.175.400 lei.

SC S.I. SRL nu datorează garanție reclamantei SC C.C.C.F.B. SA deoarece între ele nu există niciun raport juridic de garantare, dimpotrivă, de protecția acordată de chemarea în garanție ar trebui să beneficieze SC S.I. SRL, în calitate de dobânditor de bună credință al bunurilor prin licitație. În consecință și soluționarea cererii de chemare în garanție s-a făcut cu respectarea art. 60 C. pr. civ. Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.C.C.F.B. SA București - societate în reorganizare - împotriva Decizia nr. 234 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta să plătească intimatei pârâte SC C.C.C.F.F.D.P. SC Ploiești prin lichidator SC P. Sprl Ploiești suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.C.C.F. București SA București, societate în reorganizare - împotriva Deciziei nr. 234 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta să plătească intimatei pârâte SC C.C.C.F. F.C.F.D.P. SA Ploiești prin lichidator SC P. SA Sprl Ploiești suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 februarie 2010.