ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 732/2010

Deliberând asupra recursului de față, din

actele și lucrările dosarului, constată că prin Decizia nr. 234 din 10

decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, s-a respins apelul

declarat de reclamanta SC. C.C.C.F. SA București împotriva sentinței comerciale

nr. 656 din 26 iunie 2008 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în

revendicare formulată de către reclamantă.

Recurenta a solicitat

admiterea recursului, a apelului și a acțiunii în revendicare precum și a

cererii de chemare în garanție astfel cum au fost formulate, în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc.civ.

Decizia a fost

criticată de către recurentă din perspectiva modului în care au fost apreciate

probele administrate în cauză, fără a se indica în mod concret care este textul

de lege greșit aplicat ori interpretat de către curtea de apel.

Intimații au depus la

dosar întâmpinări, solicitând respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, și răspunzând

printr-un considerent comun criticilor subsumate de către recurentă motivului

prevăzut de art.  304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge recursul pentru cele ce

se vor arăta mai jos:

Încheierile de

intabulare și extrasele de carte funciară probează că toate bunurile ce

formează obiectul acțiunii au fost la data licitației proprietatea

intimatei-pârâte SC C.C.C.F. SA Filiala Ploiești; acesta a constituit și

temeiul pentru care ele au fost scoase la licitație și adjudecate cu

bună-credință de intimata chemată în garanție SC S.I. SRL iar apoi vândute

altor cumpărători.

Conform art. 30 din

Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicității imobiliare, republicată, „(1)

Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei

legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei,

dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește

contrariul (2) Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel

drept nu există. ,,Aceeași lege stipulează în art. 31 următoarele: „(1)

Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se

consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act

juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în

cartea funciară. (2) Dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la

data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost

notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă

din titlul transmițătorului si din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo

neconcordantă între aceasta si situația juridică reală,,.

Prevederile legale de

mai sus au scopul de a ocroti persoana a cărei dobândire s-a întemeiat pe

cuprinsul înscrierii din cartea funciară, în sensul că dreptul său va fi apărat

de cauzele de evicțiune ce ar rezulta din nevalabilitatea titlurilor anterioare

dobândirii sale. În cazul de față trebuie apărat dreptul adjudecatarului S.I.

și al celorlalți cumpărători ulteriori de bună-credință, printre care și 18

familii ce locuiesc acum în apartamentele confort 3 revendicate de apelanta -

reclamantă.

Vânzarea la licitație

a bunurilor ce formează obiectul acțiunii s-a făcut cu acordul creditorilor,

întruniți în ședința din 01 iunie 2007, printre care se afla și reclamanta.

Bunurile ce formează

obiectul acțiunii au fost dobândite de pârâtă în urma Protocolului de

predare-primire a activelor și pasivelor. Deci, pasivele preluate de pârâtă

reprezintă de fapt prețul activelor (bunurile dobândite - ce formează obiectul

prezentului proces).Deoarece intimata pârâtă a preluat bunuri în valoarea de

65.353.573.028,12 lei dar și pasive (datorii) în sumă tot de 65.353.573.028,12

lei.

Ieșirea bunurilor din

patrimoniul apelantei reclamante este evidențiată în conturile de mijloace fixe

pe când reintrarea bunurilor în patrimoniu nu mai există.

Bunurile ce fac

obiectul cauzei sunt înregistrate în bilanțul filialei pârâte și nu în conturi

din afara ei. Este de neconceput ca, după transferul activelor și pasivelor,

reclamanta să revendice activele, în condițiile în care pasivele au rămas în

sarcina intimatei pârâte.

Recurenta arată în

cererea de recurs (pag. 4) că imobilele identificate, sunt intabulate pe numele

SC C.C.C.F.B. SA, iar nu pe numele filialei cum au reținut instanțele de fond

si apel.

Aceasta critică este

eronată fiindcă din încheieri se observă că intabularea este făcută pe numele

SC C.C.C.F.B. SA și SC F.C.F.D.P.P. SA.

Dacă reclamanta ar fi

de bună-credință, ar putea revendica nu bunurile dobândite acum de cumpărători

ci, prețul obținut din vânzarea acestora, mai ales că reclamanta este

socitatea-mamă iar pârâta este una din filiale. Altfel, se poate spune că în

urma unui litigiu „în familia C.C.C.F. ,,ar putea fi prejudiciate numeroase

persoane, cumpărători de bună-credință, printre care și 18 familii ce locuiesc

acum în apartamentele confort 3, revendicate de reclamantă.

Referitor la

susținerile recurentei potrivit cărora instanța de fond nu a luat în

considerare concluziile raportului de expertiză, se va reține faptul că

instanța nu este legată de concluziile din raportul de expertiză, acestea

constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a

judecătorului, ca de altfel și celelalte mijloace de probă.

Privitor la chemarea

în garanție, instanța de fond în mod legal a respins această cerere ca

inadmisibilă, iar instanța de apel a menținut sentința, având în vedere

următoarele considerente:

SC S.I. SRL nu datorează

garanție reclamantei SC C.C.C.F.B. SA, iar aceasta din urmă nici nu s-ar putea

îndrepta împotriva acesteia cu o cerere de despăgubire dacă ar cădea în

pretenții.

Această cerere de

chemare în garanție nu poate fi primită pentru că nu se poate ca dobânditorul

de bună credință al unor bunuri (SC S.I. SRL) să fie chemat a-l garanta pe

reclamantul (SC C.C.C.F.B. SA) din acțiunea în revendicare a acelor bunuri.

SC S.I. SRL a

dobândit unele bunuri dintre cele care formează obiectul acțiunii, prin

adjudecarea lor la licitația organizată de SC P. SPRL în calitate de lichidator

judiciar al S.C. C.C.C.F. B.F.C.F.D.P.P. SA, numit de Tribunalul Prahova în Dosarul

nr. 59/2006, pentru aceste bunuri adjudecate plătind prețul de 1.175.400 lei.

SC S.I. SRL nu

datorează garanție reclamantei SC C.C.C.F.B. SA deoarece între ele nu există

niciun raport juridic de garantare, dimpotrivă, de protecția acordată de

chemarea în garanție ar trebui să beneficieze SC S.I. SRL, în calitate de

dobânditor de bună credință al bunurilor prin licitație.

În consecință și

soluționarea cererii de chemare în garanție s-a făcut cu respectarea art. 60 C.

pr. civ.

Pentru considerentele

de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.C.C.F.B. SA București

- societate în reorganizare - împotriva Decizia nr. 234 din 10 decembrie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Văzând

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta să plătească intimatei

pârâte SC C.C.C.F.F.D.P. SC Ploiești prin lichidator SC P. Sprl Ploiești suma

de 1.500 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.C.C.F. București SA București,

societate în reorganizare - împotriva Deciziei nr. 234 din 10 decembrie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Obligă

recurenta să plătească intimatei pârâte SC C.C.C.F. F.C.F.D.P. SA Ploiești prin

lichidator SC P. SA Sprl Ploiești suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 24 februarie 2010.