ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 645/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 209

din 19 noiembrie 2008 a anulat ca insificient timbrată acțiunea în anulare

formulată de petenta

SC

U. SRL cu sediul social în Onești județul Bacău în contradictoriu cu intimata

SC R.I. SRL cu sediul social în București, împotriva sentinței arbitrale din 29

februarie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă C.C.I. a României

.

Potrivit sentinței

arbitrale nr. 50 din 29 februarie 2008

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I. a României a

admis acțiunea arbitrală formulată de reclamanta SC R.I. SRL împotriva pârâtei

SC U. SRL și a obligat pârâta la plata următoarelor sume: 438.856,22 lei

reprezentând contravaloarea marfă livrată și neachitată; 118.635,32 lei cu

titlu de penalități; 1.337,08 lei reprezentând facturi telefonice neachitate și

11.798,37 lei cheltuieli arbitrale

.

Pârâta

SC U. SRL a formulat acțiune în anulare a sentinței

arbitrale, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 364 lit. e), f), g) și

i) C. proc. civ.

La termenul din data de 29 octombrie

2008 s-a pus în vedere petentei obligația de a achita taxa judiciară de timbru

în valoare de 4.387,40 lei și de a atașa timbru judiciar de 5 lei.

Deși legal citată, petenta nu s-a

conformat dispozițiilor instanței și nu a făcut dovada achitării taxei

judiciare de timbru astfel cum i s-a pus în vedere, achitând doar o taxă

judiciară de 39 lei.

În condițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997,

taxele de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care taxa de timbru nu a

fost plătită în momentul înregistrării cererii, aceasta va fi achitată până la

termenul stabilit de instanță.

Împotriva sentinței comerciale nr. 209

din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a promovat recurs pârâta

SC

U. SRL care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea

sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a

evocat împrejurarea că dintr-o circumstanță obiectivă, citația emisă cu

mențiunea achitării taxei de timbru a fost trimisă la adresa unde petenta nu

mai avea acces, fiind dispusă la data de 7 noiembrie 2008 evacuarea acesteia

din imobil, unde își are sediul. Astfel au fost încălcat art. 6 din C.E.D.O.

care garantează un proces echitabil, drepturile constituționale și art. 105 din

C. proc. civ.

Înata Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de

recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat

recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.

Fără echivoc, petenta SC U. SRL, a

menționat atunci când a formulat acțiunea în anulare că își are sediul social

în localitatea Onești, județul Bacău.

La termenul din 29 octombrie 2008

instanța de fond a admis cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare,

formulată de petentă și a dispus citarea acesteia pentru termenul din 19 noiembrie

2008 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.387,40

lei și a timbrului judiciar în sumă de 5 lei.

Este adevărat că potrivit procesului

verbal de punere în posesie și evacuare întocmit de executorul judecătoresc, SC

U. SRL a fost evacuată în ziua de 7 noiembrie 2008 din imobilul situat în

Onești, județul Bacău.

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc.

civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească

desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și

exercite drepturile procesuale.

Nu poate fi primită critica recurentei

din perspectiva invocată de aceasta că nu a fost legal citată pe parcursul

procesului.

Conform dispozițiilor art. 93 C. proc.

civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana

însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face

la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.

Este unanim admis, atât de doctrină

cât și de jurisprudență, că citația, ca act scris, se definește prin câteva

atribute: este un act oficial, care provine de la autoritatea judecătorească,

fiind transmisă din oficiu, iar judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri

decît după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune

altfel (art. 85 C. proc. civ.), este un act probator, cât privește îndeplinirea

îndatoririi instanței; este un act solemn sau ad validitatem, dovada citării

neputându-se face prin alte mijloace decât procesul verbal de primire a

citației (art. 92 alin. (1) C. proc. civ.); este un act autentic, așa încât

alterarea cuprinsului poate constitui infracțiunea de fals în înscrisuri

oficiale.

Mai mult, așa cum reglementează art. 98

C. proc. civ., schimbarea domiciliului uneia din părți, în timpul judecății,

trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștință

instanței prin petiție, obligație care îi revenea în speță numai pârâtei.

În acest context, exigența comunicării

termenelor și a tuturor actelor de procedură s-a realizat cu maximă

rigurozitate.

Corect a procedat instanța de fond

atunci când a dat eficiență juridică dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și a anulat ca insuficient timbrată acțiunea în anulare.

Pentru aceste rațiuni, urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

SC U. SRL Onești

împotriva

sentinței comerciale nr. 209 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele

prevăzute de dispozițiile art. 304

C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC U. SRL Onești

împotriva sentinței comerciale nr. 209

din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 februarie 2010.