ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3665/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3665/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 6 iulie 2006
reclamanta SC S. SA Bragadiru cheamă în judecată pe pârâta SC C.C. SA București
solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 1.970.503,31 lei
actualizată la zi în funcție de indicele de inflație din momentul introducerii
acțiunii până la data plății efective, reprezentând contravaloarea lipsurilor
constatate la mijloacele fixe (în cuantum de 1.410.821,12 lei) cu care
societatea reclamantă a participat la contractul de asociere în participațiune
încheiat cu pârâta la 27 decembrie 1993 și înregistrat la aceasta cdin 10
ianuarie 1994 și cheltuielile (în cuantum de 559.682,19 lei) necesare pentru
repunerea în funcțiune a căii ferate care face legătura între balastierele C. I
și C. II, cale ferată cu care reclamanta a participat la contractul de asociere
din 10 ianuarie 1994 și pe care a găsit-o descompletată între km. 2 și km. 6,5
la expirarea contractului.
Prin sentința
comercială nr. 6209 din 7 mai 2007 Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată reținând că, față de
dispozițiile art. 2.2 din contractul de asociere în participațiune, asocierea
părților este încă în ființă - la dosar neexistând dovada notificării ce
trebuia emisă cu 90 de zile înainte de expirarea asocierii, precum și că
reclamanta nu a demonstrat, în condițiile art. 1169 C. civ., distrugerea căii
ferate de către pârâtă și cuantumul pretențiilor solicitate pentru repunerea
acesteia în funcțiune, instanța apreciind că nu este legată de concluziile
raportului de expertiză tehnică din 15 februarie 2005.
Prin Decizia comercială
nr. 34 din 31 ianuarie 2008 Curtea de Apel București, secția a-V-a comercială,
admite apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței pronunțate de
prima instanță pe care o schimbă în tot și, pe fond, admite cererea și obligă
pe pârâtă să plătească reclamantei sumele de 1.410.821,12 lei reprezentând
contravaloarea mijloacelor fixe lipsă și 559.682,19 lei reprezentând cheltuieli
necesare pentru repunerea în funcțiune a 4,5 km. de cale ferată între
balastierele C. I și C. II, cu 37.342,55 lei cheltuieli de judecată în fond și
apel în sarcina pârâtei.
Pentru a decide
astfel instanța de apel, față de opoziția intimatei pârâte la administrarea
unei noi expertize, își însușește constatările raportului de expertiză din 15
februarie 2005 și reține pe de o parte că nu este în ființă contractul de
asociere în participațiune, cum greșit a stabilit prima instanță, întrucât prin
cele două notificări comunicate intimatei prin adresele din 28 februarie 2003
și din 1 iulie 2003 emise cu 90 de zile anterior expirării asocierii,
reclamanta apelantă a făcut cunoscut intimatei pârâte intenția neechivocă de
încetare a asocierii la finele termenului de 10 ani pentru care a fost
constituită - respectiv la data de 27 decembrie 2003 fiind incidente
dispozițiile art. 2.2 din contract, fapt atestat irevocabil și prin Decizia nr.
594 din 13 august 2004 a Curții de Apel Ploiești, iar pe de altă parte că,
potrivit art. 5.2 din același contract, conservarea bunurilor cu care apelanta
reclamantă a participat la asociere conform procesului-verbal de
predare-primire din 4 martie 1994 cade în sarcina intimatei pârâte, astfel că
de lipsurile constatate aceasta este răspunzătoare, inclusiv pentru calea
ferată descompletată, predată de apelanta reclamantă în stare completă și
funcționată, situație necontestată la data asocierii, astfel că sarcina probei
descompletării revine pârâtei și nu reclamantei - cum greșit a reținut prima
instanță, procesul verbal încheiat la 25 iulie 2005 de predare a custodiei
bunurilor către apelanta reclamantă neavând relevanță în cauză și neexonerând
pe pârâta intimată de a-și îndeplini obligația asumată prin contractul din
litigiu de a restitui la finele asocierii bunurile cu care apelanta reclamantă
a participat la asociere.
Împotriva deciziei de
mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art.
304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, respingerea apelului
reclamantei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe,
cu cheltuieli de judecată în apel și în recurs.
În fundamentarea
recursului său recurenta critică instanța de apel pentru interpretarea și
aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1169 C. civ. raportat la art. 235 și art.
201-212 C. proc. civ., și - implicit - pentru interpretarea greșită a actului
dedus judecății prin schimbarea naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al
expertizei administrate în procedura asigurării de dovezi, instanța criticată
luând - greșit - în considerare raportul expertizei administrate în procedura
asigurării de dovezi de către Judecătoria Răcari, raport considerat neangajant
de către instanța de fond, întrucât expertul nu s-a limitat doar la stabilirea
stării mijloacelor fixe din balastiera C. - cum se ceruse, ci a procedat și la
efectuarea calculației unor pretinse diferențe de valoarea bunurilor a căror
stare s-a solicitat a se constata.
Recurenta critică
instanța de apel pentru încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.
civ., prin nereținerea corectă a situației de fapt, în condițiile în care prin
procesul-verbal din 26 august 1998 organele de poliție au constatat că între 24
mai 1998 și 26 august 1998, intimata reclamantă a dislocat 21 metri liniari din
calea ferată dintre cele două balastiere sub pretextul efectuării unor
reparații, aceasta neputând invoca - deci - propria culpă în distrugerea
respectivei căi ferate.
Prin întâmpinarea
depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca
nefondat, arătând că decizia recurată este legală și temeinică, iar recurenta,
pe de o parte, nu a formulat în termenul legal obiecțiuni împotriva raportului
de expertiză întocmit corect de expertul tehnic judiciar - cu specificarea
prețurilor și aprobat prin hotărâre definitivă și irevocabilă, cu autoritate de
lucru judecat, iar pe de altă parte, are în vedere o altă porțiune de cale
ferată, din interiorul balastierei, decât cea din litigiu, plasată în exterior,
procesul-verbal din 25 iulie 2005 invocat de recurentă fiind un act de sechestru
asigurator vizând doar bunurile găsite în balastiera C. la momentul întocmirii
acestuia.
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului și prin prisma motivelor de recurs se constată
că - într-adevăr - instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ și nu a
stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind
aflarea adevărului în cauză, cum dispun prevederile art. 129 alin. (5) C. proc.
civ. în sensul că nu a verificat - prin administrarea unei noi expertize
prețuitoare- existența unor lipsuri la mijloacele fixe aportate de reclamanta
intimată la asocierea în participațiune încheiată cu recurenta, pe care aceasta
din urmă, ca reprezentantă a asocierii, le-a avut în pază juridică (cap. IV art.
4.1, 4.2, coroborat cu cap. V art. 5.2 lit. a), e) din contractul de asociere -
filele 52-59 din dosarul de fond), fiind - deci - ținută la restituirea
acestora la încetarea asocierii și la repararea daunelor suferite de asociata
proprietar al respectivelor bunuri (art. 251 alin. (2) C. com.).
Fără a motiva
însușirea concluziilor expertizei prețuitoare efectuate în procedura asigurării
de dovezi în fața Judecătoriei Răcari, instanța de apel nu a verificat nici
dacă porțiunea de cale ferată de 4 km. descompletată, plasată între cele două
balastiere, are puncte comune cu porțiunea pretinsă de către recurenta pârâtă a
fi fost dislocată chiar de către intimata reclamantă, spre a stabili dacă
valoarea manoperei de repunere în funcțiune a căii ferate din litigiu a fost
corect stabilită.
Astfel fiind, în
scopul evaluării corecte a sumelor pe care recurenta pârâtă ar urma eventual a
le plăti intimatei reclamante, ca urmare a încetării la 27 decembrie 2003 a
asocierii în participațiune dintre părți, drept contravaloare a lipsurilor
constatate la mijloacele fixe, inclusiv la calea ferată din litigiu, pe care
recurenta este ținută a le restitui intimatei sau - cât privește calea ferată -
a o repune în funcțiune, scop în care se impune administrarea de probe noi,
inclusiv a unei expertize prețuitoare, cu aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc.
civ. recursul recurentei pârâte urmează a fi admis iar decizia recurată urmează
a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de
pârâta SC C.C. SA București împotriva Deciziei nr. 34 din 31 ianuarie 2008 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 4 decembrie 2008.