ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3665/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 iulie 2006 reclamanta SC S. SA Bragadiru cheamă în judecată pe pârâta SC C.C. SA București solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 1.970.503,31 lei actualizată la zi în funcție de indicele de inflație din momentul introducerii acțiunii până la data plății efective, reprezentând contravaloarea lipsurilor constatate la mijloacele fixe (în cuantum de 1.410.821,12 lei) cu care societatea reclamantă a participat la contractul de asociere în participațiune încheiat cu pârâta la 27 decembrie 1993 și înregistrat la aceasta cdin 10 ianuarie 1994 și cheltuielile (în cuantum de 559.682,19 lei) necesare pentru repunerea în funcțiune a căii ferate care face legătura între balastierele C. I și C. II, cale ferată cu care reclamanta a participat la contractul de asociere din 10 ianuarie 1994 și pe care a găsit-o descompletată între km.

2 și km. 6,5 la expirarea contractului.

Prin sentința comercială nr. 6209 din 7 mai 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată reținând că, față de dispozițiile art. 2.2 din contractul de asociere în participațiune, asocierea părților este încă în ființă - la dosar neexistând dovada notificării ce trebuia emisă cu 90 de zile înainte de expirarea asocierii, precum și că reclamanta nu a demonstrat, în condițiile art. 1169 C. civ., distrugerea căii ferate de către pârâtă și cuantumul pretențiilor solicitate pentru repunerea acesteia în funcțiune, instanța apreciind că nu este legată de concluziile raportului de expertiză tehnică din 15 februarie 2005. Prin Decizia comercială nr. 34 din 31 ianuarie 2008 Curtea de Apel București, secția a-V-a comercială, admite apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței pronunțate de prima instanță pe care o schimbă în tot și, pe fond, admite cererea și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei sumele de 1.410.821,12 lei reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe lipsă și 559.682,19 lei reprezentând cheltuieli necesare pentru repunerea în funcțiune a 4,5 km.

de cale ferată între balastierele C. I și C. II, cu 37.342,55 lei cheltuieli de judecată în fond și apel în sarcina pârâtei.

Pentru a decide astfel instanța de apel, față de opoziția intimatei pârâte la administrarea unei noi expertize, își însușește constatările raportului de expertiză din 15 februarie 2005 și reține pe de o parte că nu este în ființă contractul de asociere în participațiune, cum greșit a stabilit prima instanță, întrucât prin cele două notificări comunicate intimatei prin adresele din 28 februarie 2003 și din 1 iulie 2003 emise cu 90 de zile anterior expirării asocierii, reclamanta apelantă a făcut cunoscut intimatei pârâte intenția neechivocă de încetare a asocierii la finele termenului de 10 ani pentru care a fost constituită - respectiv la data de 27 decembrie 2003 fiind incidente dispozițiile art. 2.2 din contract, fapt atestat irevocabil și prin Decizia nr. 594 din 13 august 2004 a Curții de Apel Ploiești, iar pe de altă parte că, potrivit art. 5.2 din același contract, conservarea bunurilor cu care apelanta reclamantă a participat la asociere conform procesului-verbal de predare-primire din 4 martie 1994 cade în sarcina intimatei pârâte, astfel că de lipsurile constatate aceasta este răspunzătoare, inclusiv pentru calea ferată descompletată, predată de apelanta reclamantă în stare completă și funcționată, situație necontestată la data asocierii, astfel că sarcina probei descompletării revine pârâtei și nu reclamantei - cum greșit a reținut prima instanță,

procesul verbal încheiat la 25 iulie 2005 de predare a custodiei bunurilor către apelanta reclamantă neavând relevanță în cauză și neexonerând pe pârâta intimată de a-și îndeplini obligația asumată prin contractul din litigiu de a restitui la finele asocierii bunurile cu care apelanta reclamantă a participat la asociere. Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, respingerea apelului reclamantei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în apel și în recurs. În fundamentarea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1169 C. civ.

raportat la art. 235 și art. 201-212 C. proc. civ., și - implicit - pentru interpretarea greșită a actului dedus judecății prin schimbarea naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al expertizei administrate în procedura asigurării de dovezi, instanța criticată luând - greșit - în considerare raportul expertizei administrate în procedura asigurării de dovezi de către Judecătoria Răcari, raport considerat neangajant de către instanța de fond, întrucât expertul nu s-a limitat doar la stabilirea stării mijloacelor fixe din balastiera C. - cum se ceruse, ci a procedat și la efectuarea calculației unor pretinse diferențe de valoarea bunurilor a căror stare s-a solicitat a se constata. Recurenta critică instanța de apel pentru încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., prin nereținerea corectă a situației de fapt, în condițiile în care prin procesul-verbal din 26 august 1998 organele de poliție au constatat că între 24 mai 1998 și 26 august 1998, intimata reclamantă a dislocat 21 metri liniari din calea ferată dintre cele două balastiere sub pretextul efectuării unor reparații, aceasta neputând invoca - deci - propria culpă în distrugerea respectivei căi ferate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că decizia recurată este legală și temeinică, iar recurenta, pe de o parte, nu a formulat în termenul legal obiecțiuni împotriva raportului de expertiză întocmit corect de expertul tehnic judiciar - cu specificarea prețurilor și aprobat prin hotărâre definitivă și irevocabilă, cu autoritate de lucru judecat, iar pe de altă parte, are în vedere o altă porțiune de cale ferată, din interiorul balastierei, decât cea din litigiu, plasată în exterior, procesul-verbal din 25 iulie 2005 invocat de recurentă fiind un act de sechestru asigurator vizând doar bunurile găsite în balastiera C. la momentul întocmirii acestuia.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și prin prisma motivelor de recurs se constată că - într-adevăr - instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ și nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, cum dispun prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. în sensul că nu a verificat - prin administrarea unei noi expertize prețuitoare- existența unor lipsuri la mijloacele fixe aportate de reclamanta intimată la asocierea în participațiune încheiată cu recurenta, pe care aceasta din urmă, ca reprezentantă a asocierii, le-a avut în pază juridică (cap. IV art. 4.1, 4.2, coroborat cu cap. V art. 5.2 lit. a), e) din contractul de asociere - filele 52-59 din dosarul de fond), fiind - deci - ținută la restituirea acestora la încetarea asocierii și la repararea daunelor suferite de asociata proprietar al respectivelor bunuri (art. 251 alin. (2) C. com.).

Fără a motiva însușirea concluziilor expertizei prețuitoare efectuate în procedura asigurării de dovezi în fața Judecătoriei Răcari, instanța de apel nu a verificat nici dacă porțiunea de cale ferată de 4 km. descompletată, plasată între cele două balastiere, are puncte comune cu porțiunea pretinsă de către recurenta pârâtă a fi fost dislocată chiar de către intimata reclamantă, spre a stabili dacă valoarea manoperei de repunere în funcțiune a căii ferate din litigiu a fost corect stabilită.

Astfel fiind, în scopul evaluării corecte a sumelor pe care recurenta pârâtă ar urma eventual a le plăti intimatei reclamante, ca urmare a încetării la 27 decembrie 2003 a asocierii în participațiune dintre părți, drept contravaloare a lipsurilor constatate la mijloacele fixe, inclusiv la calea ferată din litigiu, pe care recurenta este ținută a le restitui intimatei sau - cât privește calea ferată - a o repune în funcțiune, scop în care se impune administrarea de probe noi, inclusiv a unei expertize prețuitoare, cu aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul recurentei pârâte urmează a fi admis iar decizia recurată urmează a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.C. SA București împotriva Deciziei nr. 34 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2008.