ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2130/2013

Asupra

recursului de frață;

Din

examinarea lucărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 21361

din 18 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta R.A.A.P.P.S. prin S.A.I.F.I.

împotriva pârâtei A.N.S.V.S.A., A.N.S.V.S.A. prin care se solicită obligarea pârâtei

la plata sumei de 582.072,23 RON debit neachitat.

Pentru a

pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:

Instanța a

fost învestită cu o acțiune ce se întemeiază pe răspunderea delictuală deoarece

de la data expirării contractului de locațiune și prestări servicii din 27

septembrie 2004, respectiv 30 septembrie 2008 și până la data eliberării

spațiului din str. N. Între părți nu a mai existat contract, iar pârâta și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998-art. 999 C. civ.

Eliberarea

imobilului a avut loc la data de 1 iunie 2010, potrivit procesului-verbal

încheiat în acest sens, însă în susținerea facturilor privind prestările de

servicii pentru perioada ianuarie 2009-februarie 2010 reclamanta depune devize

privind întreținerea instalații sanitare, instalații încălzite, instalații

pompe, instalații elșectrice, întreținere, supraveghere și deservire centrala

termică, între părți neexistând relații contractuale în acest sens, reclamanta

nedemonstrând executarea și asumarea acestor lucrări de către pârâtă,

dispozițiile art. 1 lit. b) din contract nefiind aplicabile ulterior expirării

valabilității și în condițiile în care se evocă răspunderea delictuală potrivit

dispozițiilor art. 998-art. 999 C. civ.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta R.A.A.P.P.S. solicitând schimbarea

în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost

precizată.

Prin decizia

civilă nr. 167 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă, a respins ca nefondat apelul.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta a

susținut că din moment ce livrarea utilităților a fost asigurată și după

încetarea contractului menționat, în raport cu acestea s-au efectuat în

continuare și lucrările de prestări servicii prevăzute de art. 1 lit. b) din

contract. Sub acest din urmă aspect apelanta nu a fost însă în măsură să

administreze probe pertinente și concludente.

Astfel, nu

s-a dovedit în concret că livrarea utilităților s-ar fi efectuat în condiții

optime și chiar dacă ar fi implicat executarea lucrărilor de prestări servicii

pretinse. Conținutul facturilor emise de apelantă nu este deloc deloc lămuritor

în ceea ce privește lucrările de prestări servicii iar devizele aferente acestora

sunt semnate în majoritate de o persoană, numitul S.A. (unele sunt semnate

însă, indescifrabil), dar nu s-a probat că acesta ar fi fost

angajamentul/reprezentantul pârâtei astfel cum s-a susținut.

Nici

susținerea apelantei în sensul că pârâta nu ar fi refuzat lucrările de prestări

servicii, nu poate fi reținută, aceasta nereprezentând relevanță în condițiile

în care nu se probează că, în concret, pârâta ar fi avut cunoștință despre

astfel de lucrări.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs în termen legal reclamanta R.A.A.P.P.S.,

S.A.I.F.I., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate.

Hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Protocolul

din 4 ianuarie 2010 încheiat de A.N.S.V.S.A., R.A.A.P.P.S., S.A.I.F.I. și

reprezentantul proprietarului clădirii a avut ca obiect livrarea utilităților

de apă, salubritate, gaze naturale și energie electrică de către R.A.A.P.P.S.,

S.A.I.F.I. și obligația A.N.S.V.S.A. la plata acestor utilități.

R.A.A.P.P.S.,

S.A.I.F.I. este titulara contractelor încheiate cu furnizorii de utilități și

avea și obligația de a se asigura întreținerea instalațiilor electrice, termice

și sanitare, să execute toate lucrările de reparații sau înlocuire a

elementelor defecte ale instalațiilor, tocmai pentru a se asigura că livrarea

utilităților la care s-a obligat conform protocolului are loc în condiții

optime.

Refuzul

pârâtei A.N.S.V.S.A. de a plăti contravaloarea prestărilor de servicii

efectuate în imobil de către S.A.I.F.I. este nejustificată, atâta timp cât au

beneficiat de toate aceste lucrări și mai mult decât atât, facturile emise au

fost acceptate de către pârâtă, purtând număr de înregistrare al instituției,

iar devizele reprezentând specificații exacte pentru fiecare factură de

prestări servicii în parte purtând semnătura reprezentantului A.N.S.V.S.A.,

domnul S.A.

Recurenta

susuține că a demonstrat executarea lucrărilor de prestări servicii prin

devizele aferente fiecărei facturi de prestări servicii, iar asumarea acestor

lucrări de către pârâta A.N.S.V.S.A. a fost dovedită.

În dovedirea

faptului că s-a asigurat întreținerea, supravegherea și deservirea centralei

termice, au fost întocmite grafice cu realul executat al personalului pentru

asigurarea permanentă cu fochiști în perioada ianuarie-martie 2009 și octombrie

2009-februarie 2010.

Instanța de

apel nu a realizat cauza din punct de vedere al probatorului, rezumându-se la a

conchide că, deși pârâta nu ar fi refuzat lucrările, ba mai mult și le-a

însușit prin semnătura aplicată pe documentele care atestă prestarea efectivă a

acestora, toate acestea nu prezintă relevanță în condițiile în care nu se

probează că în concret pârâta ar fi avut cunoștință despre lucrări.

În

cauză intimata A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

recursului ca nefondat.

La dosar s-au

depus înscrisuri.

Analizând

recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază

recursul ca fiind fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Într-o

motivare lapidară, instanța de apel a reținut că apelanta nu a fost în măsură

să administreze probe pertinente și concludente și să dovedească în concret că

livrarea utilităților s-ar fi efectuat în condiții optime și chiar dacă ar fi

fost așa, tot nu s-a dovedit că livrarea optimă ar fi implicat executarea

lucrărilor de prestări servicii pretinse.

Așa fiind,

Înalta Curte apreciază că nu s-a lămurit pe deplin situația de fapt, câtă vreme

s-a reținut că facturile emise de recurentă au fost semnate de numitul S.A.,

dar nu s-ar fi probat că acesta este reprezentantul pârâtei.

O

insuficientă cercetare a cauzei sub aspectul stării de fapt obligă la

suplimentarea probatorului pentru a se stabili dacă serviciile a căror plată o

pretinde recurenta au fost sau nu prestate.

Instanța de

apel nu a lămurit pe deplin dacă serviciile facturate au fost efectiv prestate

pentru a asigura livrarea unităților la care recurenta s-a obligat prin

Protocolul din 4 ianuarie 2010 și sunt sau nu dovedite pentru devizele aferente

fiecărei facturi de prestări servicii.

Este necesar

a se administra noi probe pentru a se stabili situația de fapt, respectiv dacă

s-au livrat utilități de apă, salubritate, gaze naturale și energie electrică

în condiții optime aceasta implică sau nu asigurarea întreținerii instalaților

electrice, termice și sanitare, executarea tuturor lucrărilor de reparații sau

înlocuire a elementelor defecte ale instalațiilor.

Față de

aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să

trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta R.A.A.P.P.S. prin S.A.I.F.I. București

împotriva deciziei civile nr. 167 din 5 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VI-a civilă, casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 mai 2013.