ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2130/2013

Asupra recursului de frață; Din examinarea lucărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 21361 din 18 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta R.A.A.P.P.S. prin S.A.I.F.I. împotriva pârâtei A.N.S.V.S.A., A.N.S.V.S.A. prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 582.072,23 RON debit neachitat. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele: Instanța a fost învestită cu o acțiune ce se întemeiază pe răspunderea delictuală deoarece de la data expirării contractului de locațiune și prestări servicii din 27 septembrie 2004, respectiv 30 septembrie 2008 și până la data eliberării spațiului din str. N. Între părți nu a mai existat contract, iar pârâta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998-art.

999 C. civ. Eliberarea imobilului a avut loc la data de 1 iunie 2010, potrivit procesului-verbal încheiat în acest sens, însă în susținerea facturilor privind prestările de servicii pentru perioada ianuarie 2009-februarie 2010 reclamanta depune devize privind întreținerea instalații sanitare, instalații încălzite, instalații pompe, instalații elșectrice, întreținere, supraveghere și deservire centrala termică, între părți neexistând relații contractuale în acest sens, reclamanta nedemonstrând executarea și asumarea acestor lucrări de către pârâtă, dispozițiile art. 1 lit. b) din contract nefiind aplicabile ulterior expirării valabilității și în condițiile în care se evocă răspunderea delictuală potrivit dispozițiilor art. 998-art.

999 C. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta R.A.A.P.P.S. solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată. Prin decizia civilă nr. 167 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins ca nefondat apelul. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a susținut că din moment ce livrarea utilităților a fost asigurată și după încetarea contractului menționat, în raport cu acestea s-au efectuat în continuare și lucrările de prestări servicii prevăzute de art. 1 lit. b) din contract. Sub acest din urmă aspect apelanta nu a fost însă în măsură să administreze probe pertinente și concludente.

Astfel, nu s-a dovedit în concret că livrarea utilităților s-ar fi efectuat în condiții optime și chiar dacă ar fi implicat executarea lucrărilor de prestări servicii pretinse. Conținutul facturilor emise de apelantă nu este deloc deloc lămuritor în ceea ce privește lucrările de prestări servicii iar devizele aferente acestora sunt semnate în majoritate de o persoană, numitul S.A. (unele sunt semnate însă, indescifrabil), dar nu s-a probat că acesta ar fi fost angajamentul/reprezentantul pârâtei astfel cum s-a susținut. Nici susținerea apelantei în sensul că pârâta nu ar fi refuzat lucrările de prestări servicii, nu poate fi reținută, aceasta nereprezentând relevanță în condițiile în care nu se probează că, în concret, pârâta ar fi avut cunoștință despre astfel de lucrări.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal reclamanta R.A.A.P.P.S., S.A.I.F.I., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Protocolul din 4 ianuarie 2010 încheiat de A.N.S.V.S.A., R.A.A.P.P.S., S.A.I.F.I. și reprezentantul proprietarului clădirii a avut ca obiect livrarea utilităților de apă, salubritate, gaze naturale și energie electrică de către R.A.A.P.P.S., S.A.I.F.I. și obligația A.N.S.V.S.A. la plata acestor utilități. R.A.A.P.P.S., S.A.I.F.I.

este titulara contractelor încheiate cu furnizorii de utilități și avea și obligația de a se asigura întreținerea instalațiilor electrice, termice și sanitare, să execute toate lucrările de reparații sau înlocuire a elementelor defecte ale instalațiilor, tocmai pentru a se asigura că livrarea utilităților la care s-a obligat conform protocolului are loc în condiții optime. Refuzul pârâtei A.N.S.V.S.A. de a plăti contravaloarea prestărilor de servicii efectuate în imobil de către S.A.I.F.I. este nejustificată, atâta timp cât au beneficiat de toate aceste lucrări și mai mult decât atât, facturile emise au fost acceptate de către pârâtă, purtând număr de înregistrare al instituției, iar devizele reprezentând specificații exacte pentru fiecare factură de prestări servicii în parte purtând semnătura reprezentantului A.N.S.V.S.A., domnul S.A.

Recurenta susuține că a demonstrat executarea lucrărilor de prestări servicii prin devizele aferente fiecărei facturi de prestări servicii, iar asumarea acestor lucrări de către pârâta A.N.S.V.S.A. a fost dovedită. În dovedirea faptului că s-a asigurat întreținerea, supravegherea și deservirea centralei termice, au fost întocmite grafice cu realul executat al personalului pentru asigurarea permanentă cu fochiști în perioada ianuarie-martie 2009 și octombrie 2009-februarie 2010. Instanța de apel nu a realizat cauza din punct de vedere al probatorului, rezumându-se la a conchide că, deși pârâta nu ar fi refuzat lucrările, ba mai mult și le-a însușit prin semnătura aplicată pe documentele care atestă prestarea efectivă a acestora, toate acestea nu prezintă relevanță în condițiile în care nu se probează că în concret pârâta ar fi avut cunoștință despre lucrări.

În cauză intimata A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. La dosar s-au depus înscrisuri. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Într-o motivare lapidară, instanța de apel a reținut că apelanta nu a fost în măsură să administreze probe pertinente și concludente și să dovedească în concret că livrarea utilităților s-ar fi efectuat în condiții optime și chiar dacă ar fi fost așa, tot nu s-a dovedit că livrarea optimă ar fi implicat executarea lucrărilor de prestări servicii pretinse. Așa fiind, Înalta Curte apreciază că nu s-a lămurit pe deplin situația de fapt, câtă vreme s-a reținut că facturile emise de recurentă au fost semnate de numitul S.A., dar nu s-ar fi probat că acesta este reprezentantul pârâtei.

O insuficientă cercetare a cauzei sub aspectul stării de fapt obligă la suplimentarea probatorului pentru a se stabili dacă serviciile a căror plată o pretinde recurenta au fost sau nu prestate. Instanța de apel nu a lămurit pe deplin dacă serviciile facturate au fost efectiv prestate pentru a asigura livrarea unităților la care recurenta s-a obligat prin Protocolul din 4 ianuarie 2010 și sunt sau nu dovedite pentru devizele aferente fiecărei facturi de prestări servicii. Este necesar a se administra noi probe pentru a se stabili situația de fapt, respectiv dacă s-au livrat utilități de apă, salubritate, gaze naturale și energie electrică în condiții optime aceasta implică sau nu asigurarea întreținerii instalaților electrice, termice și sanitare, executarea tuturor lucrărilor de reparații sau înlocuire a elementelor defecte ale instalațiilor.

Față de aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta R.A.A.P.P.S. prin S.A.I.F.I. București împotriva deciziei civile nr. 167 din 5 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.