ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.10.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3195/2013

HOTĂRÂRE
10.10.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3195/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a civilă,

prin Sentința civilă nr. 4113 din 30 martie 2012, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta SC N.I.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, a

obligat pârâta Ia plata sumei de 667,21 RON reprezentând contravaloare gaze și

despăgubiri și a respins celelalte pretenții ca neîntemeiate, cu motivarea că

locatarul și-a asumat obligația de a plăti cheltuielile privind utilitățile

consumate, inclusiv contravaloarea gazelor, respectiv 121,66 RON, iar, cu

privire la prejudiciul produs prin deteriorarea spațiului închiriat, din

probele administrate a rezultat că reclamanta este îndreptățită la plata sumei

de 545,55 RON, pentru restul pretențiilor nefiind întrunite elementele

răspunderii civile contractuale.

Prin Decizia civilă

nr. 438/2012 de la 31 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, a respins apelul ca nefondat reținând că probele administrate în cauză,

acte, martori și expertiză, au fost corect interpretate de instanța de fond,

situația de fapt stabilită fiind conformă realității.

Împotriva acestei

decizii, reclamanta SC N.I.C. SRL a formulat recurs, fără a invoca niciun motiv

de nelegalitate dintre cele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar

asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în

parte cercetarea în fond a pricinii, luând în examinare, cu prioritate,

chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 148/1997, cu

referire Ia art. 20 (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun

anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor

art. 20 (3) din Legea nr. 148/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în

care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca

netimbrată.

În speță, recurenta a

fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului

judiciar, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (dosar Înalta Curte de

Casație și Justiție), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru

soluționarea cererii de recurs, nu a depus dovada achitării taxei de timbru și

a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de

Înalta Curte, 10 octombrie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal

îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării,

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 (1) și (3) din

Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului

formulată de reclamanta SC N.I.C. SRL.

Față de

considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC N.I.C. S.R.L. București

împotriva Deciziei civile nr. 438/2012 din 31 octombrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În temeiul art. 274

2.748,97 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta SC F. SA.

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de reclamanta I.C. SRL București împotriva Deciziei civile

nr. 438/2012 din 31 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă.

Obligă reclamanta SC

N.I.C. SRL Ia plata sumei de 2.746,97 RON reprezentând cheltuieli de judecată

către pârâta SC F. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-10-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3190/2013
nta evaluând obiectul acestui capăt de cerere la suma de 1.000 RON, iar ulterior nu a mai majorat valoarea acestuia. Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 367 din 3 octombrie 2012, a respins apelul formulat
ÎCCJ 2008-06-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2102/2008
pct. 7 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei din apel în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat. În concret, în dezvoltarea motivelor de recurs recur
ÎCCJ 2013-04-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 290/2017
civilă nr. 2186 R din 21.09.2012, Tribunalului București, secția a III-a civilă a admis recursul formulat, a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță în ceea ce privește capătul de cerere privin
ÎCCJ 2015-03-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 808/2015
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 7032 din 22 mai 2012, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea principală, astfel cum a fost preciz
ÎCCJ 2014-09-26
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2752/2014
de 6 iulie 2010. În acest context, reclamanta nu poate fi obligată la plata chiriei ulterior datei de 6 iulie 2010, cu atât mai mult cu cât aceasta a părăsit spațiul închiriat la 1 iulie 2010, aspect confirmat de locator. În ceea ce priveșt
Sursă