ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1861/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Hotărârile în cauză în primă instanță și în apel. 1. Prin sentința nr. 238 din data de 30 mai 2007, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC M.C.I. SRL, și în, consecință a constatat intervenită între părți vânzarea-cumpărarea imobilului denumit,,magazin mixt și disco bar” situat în comuna Mărunței, sat Bălănești, Județ Olt și a terenului aferent construcției în suprafață de 324 mp, hotărârea astfel pronunțată urmând să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

Prima instanță a reținut din probele cu înscrisuri administrate în cauză, că între reclamantă, în calitate de cumpărător și societatea pârâtă, vânzător, s-a încheiat la data de 23 iulie 2003 o convenție de vânzare-cumpărare a imobilului proprietatea vânzătoarei situat în satul Bălănești, la data consimțirii vânzării, cumpărătoare a achitat prețul de 190.000.000 lei vechi și a intrat în posesia și folosința bunului, care a fost înregistrat în patrimoniul cumpărătoarei și pentru care a achitat impozitele și taxele locale datorate. 2. Prin Decizia nr. 155 din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, luând în examinare apelul declarat de pârâta împotriva sentinței fondului a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de pârâtă prin lichidatorul judiciar S.P.G.C.

Ipurl București ca nefondată și a respins ca tardiv apelul declarat de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a constatat că pârâta SC M.C.I. SRL a intrat în procedura insolvenței la data de 29 ianuarie 2007 conform sentinței comerciale nr. 256 din 29 ianuarie 2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului București, secția a VII-a comercială, când a fost numit lichidatorul judiciar SC G.C. SRL, și prin urmare pârâta, avea obligația să încunoștiințeze Tribunalul Olt pe rolul căruia se află pricina de față în curs de soluționare, despre schimbarea intervenită cu privire la deschiderea procedurii și persoanele ce urmau să reprezinte în continuare societatea.

Sub un al doilea aspect, instanța de apel constată că lichidatorul judiciar a luat cunoștință de sentința nr. 238 din 30 mai 2007 a Tribunalului Olt, în cadrul procedurii falimentului pârâtei, când, a formulat o cerere de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, ocazie cu care reclamanta s-a apărat depunând sentința nr. 238 a Tribunalului Olt. În raport de aceste circumstanțe factuale, instanța de apel reține că la data de 11 februarie 2008 sentința nr. 238 a Tribunalului Olt a fost comunicată lichidatorului pârâtei, astfel încât apelul declarat de acesta la data de 23 februarie 2009 este formulat cu mult peste termenul legal, iar cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, astfel cum a fost motivată, nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 103 C. proc.

civ. II. Recursul. 3. La data de 5 august 2009, pârâta prin lichidator judiciar S.P.G.C. Ipurl a declarat recurs în termen legal împotriva Deciziei nr. 155 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova solicitând admiterea recursului și casarea Deciziei nr. 155 și a încheierii de amânare a pronunțării din data de 18 iunie 2009 ce face parte integrantă din cuprinsul deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc. civ. susținând că decizia atacată a fost pronunțată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbatere în fond a pricinii.

În acest sens, recurenta arată că există diferențe în ce privește compunerea completului între încheierea de ședință din data de 18 iunie 2009, în care sunt consemnate dezbaterile asupra apelului și când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 25 iunie 2009 și decizia pronunțată la 25 iunie 2009, membrii completului de judecată nefiind aceeași. 4. Înalta Curte verificând legalitatea deciziei atacate și a încheierii de ședință din data de 18 iunie 2009, ce face parte integrantă din cuprinsul deciziei, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit încheierii de ședință din data de 18 iunie 2009, completul de judecată în fața cărora părțile au pus concluzii asupra cererii de repunere în termenul de apel cât și asupra apelului, a fost format din doamnele judecător L.G.

și N.O. care au semnat încheierea de ședință, în această compunere instanța a amânat pronunțarea pentru data de 25 iunie 2009. Decizia nr. 155 din data de 25 iun ie 2009 a fost pronunțată de aceiași judecători care au luat parte la dezbaterea pe fondul apelului, așa cum rezultă din mențiunea consemnată la finele deciziei cu privire la numele judecătorilor și semnăturile acestora, mențiune care îndeplinește exigențele impuse de art. 261 C. proc. civ. cu privire la cuprinsul hotărârii judecătorești. Împrejurarea că în practicaua deciziei s-a menționat în ce privește pe președintele completului de judecată o altă persoană decât cel care semnează decizia pronunțată are semnificația unei greșeli materiale de tehnoredactare care poate fi îndreptată la cerere sau din oficiu conform art. 281 C. proc.

civ. Această concluzie se impune cu forța evidenței din verificarea mențiunii existente la finele hotărârii cu privire la numele și semnătura judecătorilor, mențiune care coincide întrutotul cu cea existentă la finele încheierii de dezbateri din 18 iunie 2009, și cu semnăturile judecătorilor de pe minute întocmite la 18 iunie 2009 și respectiv 25 iunie 2009. Așa fiind, constatând că motivul de nelegalitate invocat nu subzistă, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.C.I. SRL București prin lichidator S.P.G.C. Ipurl București împotriva Deciziei nr. 155 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.