ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1189/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1189/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra
recursului comercial de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 543 din data de 7 aprilie
2009, pronunțată în Dosarul nr. 5393/104/2008, Tribunalul Olt, secția
comercială și de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată cererea
formulată de reclamanta A.D.S. în contradictoriu cu pârâta A.S.S. Olt din
cadrul SC V.P.S. SA.
În considerentele
sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat, prin
cererea introductivă, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.553.170,65 lei,
reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neplății prețului acțiunilor la
termenul scadent, acțiuni vândute conform contractului de vânzare cumpărare
acțiuni din 18 ianuarie 2000, suma reprezentând rata inflației pentru perioada
dintre data scadentă și data plății efective. Temeiul acțiunii a fost
reprezentat de îmbogățirea fără justă cauză.
Pârâta a invocat
excepția inadmisibilității acțiunii și excepția autorității de lucru judecat,
raportat la sentința nr. 117 din 05 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel
București, irevocabilă prin Decizia nr. 400 din 06 februarie 2008 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii
ca neîntemeiată, arătând că prin hotărâre judecătorească definitivă și
irevocabilă s-a dispus suspendarea executării contractului de vânzare cumpărare
acțiuni până la soluționarea unui alt dosar ce viza modul de distribuire al
acțiunilor. Acest al doilea dosar a fost soluționat definitiv și irevocabil la
data de 15 decembrie 2005, moment în care a încetat și efectul suspendării,
ulterior fiind achitată și diferența de preț, conform contractului.
Judecătorul fondului
a respins excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că acțiunea este
întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, iar nu pe clauzele
contractuale; de asemenea, a respins excepția autorității de lucru judecat,
reținând că hotărârea invocată de pârâtă în susținerea acestei excepții a avut
ca obiect contestație la executare, cauza de față având ca obiect o acțiune în
pretenții.
Pe fondul cauzei,
judecătorul a reținut că între părți a fost încheiat un contract de vânzare
cumpărare acțiuni, potrivit căruia, în schimbul acțiunilor pârâta avea
obligația achitării unui avans, reținut din garanția depusă, restul sumei
urmând a fi achitat în termen de 90 de zile de la semnarea contractului.
Înainte de expirarea termenului de plată a restului de preț, s-a dispus de
către instanțele judecătorești, prin sentință definitivă și irevocabilă,
suspendarea executării contractului de vânzare cumpărare acțiuni, până la
soluționarea cauzei ce viza modul de distribuire a acțiunilor între membrii
Asociației pârâte. Această cauză a fost soluționată definitiv și irevocabil la
data de 15 decembrie 2005. În raport de momentul încetării suspendării
executării contractului, pârâta a achitat la data de 13 ianuarie 2006, restul
de preț conform contractului.
Ulterior, reclamanta
a comunicat pârâtei titlul executoriu pentru suma calculată în conformitate cu
rata inflației, pentru achitarea cu întârziere a restului de preț. Împotriva
acestui titlu, pârâta a formulat contestație la executare, Curtea de Apel
București admițând contestația, constatând că nu există în contract clauze
referitoare la actualizarea creanței cu rata inflației. Această sentință a
rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
În aceste condiții
reclamanta a formulat prezenta acțiune, vizând aceeași sumă ca cea pentru care
a fost emis titlul executoriu, temeiul de drept fiind diferit, respectiv
îmbogățirea fără justă cauză.
Judecătorul fondului
a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru
îmbogățirea fără justă cauză. A apreciat că neplata restului de preț de către
pârâtă nu are la bază vreo culpă, ci s-a datorat dispoziției instanței
judecătorești de suspendare a executării contractului. Pârâta și-a îndeplinit
obligația contractuală după încetarea suspendării, pentru zilele de întârziere
dintre data încetării suspendării și plata efectivă fiind calculate și
achitate, de asemenea, penalități.
S-a mai reținut că
măsura suspendării executării contractului a fost acceptată de către
reclamantă, care a fost parte în acel dosar, neexercitând calea de atac
împotriva hotărârii judecătorești. Totodată, s-a reținut că reclamanta nu a
acționat în sensul activării pactului comisoriu care stipula desființarea de
plin drept a contractului în cazul neplății diferenței de preț.
A fost înlăturată
susținerea reclamantei referitoare la micșorarea patrimoniului său și mărirea
patrimoniului pârâtei cu aceeași sumă, nefiind dovedit acest aspect. De
asemenea, nu s-a dovedit culpa pârâtei.
Împotriva acestei
sentințe a formulat apel reclamanta A.D.S., solicitând admiterea apelului și
schimbarea sentinței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în
judecată. Criticile apelantei au vizat modul în care a analizat judecătorul
fondului elementele îmbogățirii fără justă cauză. Apelanta a susținut că sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru îmbogățirea fără justă cauză,
prin următoarele: există premisa juridică, intimata pârâtă folosindu-se de suma
neachitată și obținând venituri apreciabile, apelanta reclamantă având patrimoniul
diminuat cu rata inflației; condițiile materiale sunt îndeplinite, fiind
reprezentate de absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei
persoane în detrimentul altei persoane, iar apelanta nu avea niciun alt mijloc
juridic pentru recuperarea prejudiciului suferit.
Mai susține că nu
avea posibilitatea atacării hotărârii de suspendare a executării contractului,
ea nefiind parte în acel proces.
Intimata pârâta a
solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică
sentința de fond.
Prin Decizia nr. 145
din 18 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins apelul
declarat de reclamantă ca nefondat.
Completul de apel a
reținut că pentru introducerea acțiunii de in rem verso trebuie întrunite cumulativ
atât condiții materiale, cât și juridice, și anume: mărirea unui patrimoniu și
micșorarea altuia, existența unei legături între sporirea unui patrimoniul și
diminuarea celuilalt, absența unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu în
detrimentul celuilalt și absența unui alt mijloc juridic pentru recuperarea de
către cel ce și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite. Se reține, deci
caracterul subsidiar al acțiunii întemeiată pe principiul îmbogățirii fără
justă cauză. În acest context, completul de apel a apreciat că această ultimă
condiție nu a fost îndeplinită, apelanta având la îndemână acțiunea
contractuală, întemeiată pe executarea necorespunzătoare a obligației
contractuale de către intimată.
Față de această
reținere, completul de apel a apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte
critici ale apelantei, referitoare la culpa intimatei și la faptul că nu a
putut promova o cerere de rezoluțiune a contractului de vânzare cumpărare
acțiuni și nici exercita calea de atac împotriva sentinței de suspendare a
executării contractului.
Împotriva acestei
decizii a formulat recurs reclamanta A.D.S., cerere întemeiată pe dispozițiile art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susținut
că hotărârea instanței de apel este lipsiră de temei legal și a fost dată cu încălcarea
și aplicarea greșită a legii, apreciind că în mod greșit atât instanța de fond
cât și cea de apel au constat că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind
îmbogățirea fără justă cauză.
Recurenta a reiterat
susținerile din apel cu privire la îndeplinirea acestor condiții sub
următoarele aspecte: există premisa juridică, intimata pârâtă folosindu-se de
suma neachitată și obținând venituri apreciabile, apelanta reclamantă având
patrimoniul diminuat cu rata inflației; condițiile materiale sunt îndeplinite,
fiind reprezentate de absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei
persoane în detrimentul altei persoane, iar apelanta nu avea niciun alt mijloc
juridic pentru recuperarea prejudiciului suferit.
Mai susține că în mod
greșit a reținut instanța de apel că avea la îndemână o altă acțiune pentru
recuperarea sumei pretinse, instanța neobservând că a încercat o asemenea
recuperare, prin emiterea titlului executoriu, titlu care a fost desființat
prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care a statuat că suma
reprezentând rata inflației nu poate fi solicitată în temeiul contractului de
vânzare cumpărare acțiuni, motivat de faptul că actul părților nu conține
clauze referitoare la indexarea cu rata inflației.
Intimata a invocat excepția
de netimbrare atât a recursului, cât și a acțiunii introductive și a apelului,
apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 146/1997,
suma pretinsă fiind o actualizare a unor venituri private ale statului,
obținute din vânzarea unor acțiuni ale societății comerciale. A solicitat,
totodată, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca
fiind legale hotărârile pronunțate în cauză, care rețin neîndeplinirea
condițiilor legale ale îmbogățirii fără justă cauză. Susține intimata că
neplata diferenței de preț nu se datorează unui delict civil, ci se datorează
hotărârii judecătorești care a dispus suspendarea efectelor contractului de
vânzare cumpărare acțiuni. Intimata mai arată că recurenta a utilizat prevederea
contractuală care îi dădea dreptul la perceperea de penalități pentru achitarea
cu întârziere a diferenței de preț, calculând și încasând penalități pentru
perioada scursă de la momentul încetării suspendării până la momentul plății
efective.
Excepția de
netimbrare invocată de intimată a fost respinsă, fiind reținut că sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 146/1997 și ale Legii
nr. 268/2001, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 4/2006.
Analizându-se actele
și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările
invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Se apreciază că în mod corect au
statuat atât judecătorul fondului, cât și completul de apel cu privire la
neîndeplinirea condițiilor legale pentru îmbogățirea fără justă cauză. Se
apreciază ca nefiind îndeplinită condiția referitoare la lipsa unei cauze
legitime pentru mărirea unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu. Sub
acest aspect, se subliniază faptul că neplata diferenței de preț nu are la bază
delictul civil, ci hotărârea judecătorească de suspendare a executării
contractului de vânzare cumpărare acțiuni. Or, suspendarea executării
contractului presupune, în esență, suspendarea tuturor obligațiilor asumate de
părți în acel contract, una din obligații fiind, evident, cea de achitare a
diferenței de preț pentru acțiuni.
În consecință, se
apreciază că în mod corect a reținut judecătorul fondului ca nefiind
îndeplinită această condiție a îmbogățirii fără justă cauză.
Nu poate fi reținută
nici critica recurentei referitor la greșite reținere de către completul de
apel a unei acțiuni întemeiată pe contract pentru recuperarea prejudiciului
pretins a fi cauzat prin neplata la termen a diferenței de preț. Se reține sub
acest aspect că acțiunea întemeiată pe contract, invocată de către recurentă,
constituie, de fapt, o executare silită directă a contractului de vânzare
cumpărare acțiuni, întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, recurenta
emițând titlul executoriu în baza contractului pentru sumele calculate cu titlu
de rată a inflației. În acest context a fost analizată contestația la executare
formulată de intimată, instanța de judecată statuând că nu există prevederi
contractuale cu privire la calcularea ratei inflației, nefiind deci posibilă
emiterea directă a titlului executoriu în această formă de către recurentă.
Or, completul de apel
a avut în vedere formularea unei acțiuni distincte, întemeiată neîndeplinirea
obligațiilor contractuale, acțiune ce nu poate fi confundată cu emiterea
titlului executoriu.
Având în vedere
considerentele reținute, și constatându-se că decizia pronunțată de completul
de apel este legală, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat în cauză
va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta A.D.S. București împotriva Deciziei nr. 145 din 18 iunie
2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
13 aprilie 2010.