ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.04.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1189/2010

HOTĂRÂRE
13.04.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1189/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

recursului comercial de față, reține următoarele:

Prin sentința nr. 543 din data de 7 aprilie

2009, pronunțată în Dosarul nr. 5393/104/2008, Tribunalul Olt, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de reclamanta A.D.S. în contradictoriu cu pârâta A.S.S. Olt din

cadrul SC V.P.S. SA.

În considerentele

sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat, prin

cererea introductivă, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.553.170,65 lei,

reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neplății prețului acțiunilor la

termenul scadent, acțiuni vândute conform contractului de vânzare cumpărare

acțiuni din 18 ianuarie 2000, suma reprezentând rata inflației pentru perioada

dintre data scadentă și data plății efective. Temeiul acțiunii a fost

reprezentat de îmbogățirea fără justă cauză.

Pârâta a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii și excepția autorității de lucru judecat,

raportat la sentința nr. 117 din 05 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, irevocabilă prin Decizia nr. 400 din 06 februarie 2008 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată, arătând că prin hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă s-a dispus suspendarea executării contractului de vânzare cumpărare

acțiuni până la soluționarea unui alt dosar ce viza modul de distribuire al

acțiunilor. Acest al doilea dosar a fost soluționat definitiv și irevocabil la

data de 15 decembrie 2005, moment în care a încetat și efectul suspendării,

ulterior fiind achitată și diferența de preț, conform contractului.

Judecătorul fondului

a respins excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că acțiunea este

întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, iar nu pe clauzele

contractuale; de asemenea, a respins excepția autorității de lucru judecat,

reținând că hotărârea invocată de pârâtă în susținerea acestei excepții a avut

ca obiect contestație la executare, cauza de față având ca obiect o acțiune în

pretenții.

Pe fondul cauzei,

judecătorul a reținut că între părți a fost încheiat un contract de vânzare

cumpărare acțiuni, potrivit căruia, în schimbul acțiunilor pârâta avea

obligația achitării unui avans, reținut din garanția depusă, restul sumei

urmând a fi achitat în termen de 90 de zile de la semnarea contractului.

Înainte de expirarea termenului de plată a restului de preț, s-a dispus de

către instanțele judecătorești, prin sentință definitivă și irevocabilă,

suspendarea executării contractului de vânzare cumpărare acțiuni, până la

soluționarea cauzei ce viza modul de distribuire a acțiunilor între membrii

Asociației pârâte. Această cauză a fost soluționată definitiv și irevocabil la

data de 15 decembrie 2005. În raport de momentul încetării suspendării

executării contractului, pârâta a achitat la data de 13 ianuarie 2006, restul

de preț conform contractului.

Ulterior, reclamanta

a comunicat pârâtei titlul executoriu pentru suma calculată în conformitate cu

rata inflației, pentru achitarea cu întârziere a restului de preț. Împotriva

acestui titlu, pârâta a formulat contestație la executare, Curtea de Apel

București admițând contestația, constatând că nu există în contract clauze

referitoare la actualizarea creanței cu rata inflației. Această sentință a

rămas irevocabilă prin respingerea recursului.

În aceste condiții

reclamanta a formulat prezenta acțiune, vizând aceeași sumă ca cea pentru care

a fost emis titlul executoriu, temeiul de drept fiind diferit, respectiv

îmbogățirea fără justă cauză.

Judecătorul fondului

a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru

îmbogățirea fără justă cauză. A apreciat că neplata restului de preț de către

pârâtă nu are la bază vreo culpă, ci s-a datorat dispoziției instanței

judecătorești de suspendare a executării contractului. Pârâta și-a îndeplinit

obligația contractuală după încetarea suspendării, pentru zilele de întârziere

dintre data încetării suspendării și plata efectivă fiind calculate și

achitate, de asemenea, penalități.

S-a mai reținut că

măsura suspendării executării contractului a fost acceptată de către

reclamantă, care a fost parte în acel dosar, neexercitând calea de atac

împotriva hotărârii judecătorești. Totodată, s-a reținut că reclamanta nu a

acționat în sensul activării pactului comisoriu care stipula desființarea de

plin drept a contractului în cazul neplății diferenței de preț.

A fost înlăturată

susținerea reclamantei referitoare la micșorarea patrimoniului său și mărirea

patrimoniului pârâtei cu aceeași sumă, nefiind dovedit acest aspect. De

asemenea, nu s-a dovedit culpa pârâtei.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamanta A.D.S., solicitând admiterea apelului și

schimbarea sentinței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în

judecată. Criticile apelantei au vizat modul în care a analizat judecătorul

fondului elementele îmbogățirii fără justă cauză. Apelanta a susținut că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru îmbogățirea fără justă cauză,

prin următoarele: există premisa juridică, intimata pârâtă folosindu-se de suma

neachitată și obținând venituri apreciabile, apelanta reclamantă având patrimoniul

diminuat cu rata inflației; condițiile materiale sunt îndeplinite, fiind

reprezentate de absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei

persoane în detrimentul altei persoane, iar apelanta nu avea niciun alt mijloc

juridic pentru recuperarea prejudiciului suferit.

Mai susține că nu

avea posibilitatea atacării hotărârii de suspendare a executării contractului,

ea nefiind parte în acel proces.

Intimata pârâta a

solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică

sentința de fond.

Prin Decizia nr. 145

din 18 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins apelul

declarat de reclamantă ca nefondat.

Completul de apel a

reținut că pentru introducerea acțiunii de in rem verso trebuie întrunite cumulativ

atât condiții materiale, cât și juridice, și anume: mărirea unui patrimoniu și

micșorarea altuia, existența unei legături între sporirea unui patrimoniul și

diminuarea celuilalt, absența unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu în

detrimentul celuilalt și absența unui alt mijloc juridic pentru recuperarea de

către cel ce și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite. Se reține, deci

caracterul subsidiar al acțiunii întemeiată pe principiul îmbogățirii fără

justă cauză. În acest context, completul de apel a apreciat că această ultimă

condiție nu a fost îndeplinită, apelanta având la îndemână acțiunea

contractuală, întemeiată pe executarea necorespunzătoare a obligației

contractuale de către intimată.

Față de această

reținere, completul de apel a apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte

critici ale apelantei, referitoare la culpa intimatei și la faptul că nu a

putut promova o cerere de rezoluțiune a contractului de vânzare cumpărare

acțiuni și nici exercita calea de atac împotriva sentinței de suspendare a

executării contractului.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamanta A.D.S., cerere întemeiată pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut

că hotărârea instanței de apel este lipsiră de temei legal și a fost dată cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii, apreciind că în mod greșit atât instanța de fond

cât și cea de apel au constat că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind

îmbogățirea fără justă cauză.

Recurenta a reiterat

susținerile din apel cu privire la îndeplinirea acestor condiții sub

următoarele aspecte: există premisa juridică, intimata pârâtă folosindu-se de

suma neachitată și obținând venituri apreciabile, apelanta reclamantă având

patrimoniul diminuat cu rata inflației; condițiile materiale sunt îndeplinite,

fiind reprezentate de absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei

persoane în detrimentul altei persoane, iar apelanta nu avea niciun alt mijloc

juridic pentru recuperarea prejudiciului suferit.

Mai susține că în mod

greșit a reținut instanța de apel că avea la îndemână o altă acțiune pentru

recuperarea sumei pretinse, instanța neobservând că a încercat o asemenea

recuperare, prin emiterea titlului executoriu, titlu care a fost desființat

prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care a statuat că suma

reprezentând rata inflației nu poate fi solicitată în temeiul contractului de

vânzare cumpărare acțiuni, motivat de faptul că actul părților nu conține

clauze referitoare la indexarea cu rata inflației.

Intimata a invocat excepția

de netimbrare atât a recursului, cât și a acțiunii introductive și a apelului,

apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 146/1997,

suma pretinsă fiind o actualizare a unor venituri private ale statului,

obținute din vânzarea unor acțiuni ale societății comerciale. A solicitat,

totodată, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca

fiind legale hotărârile pronunțate în cauză, care rețin neîndeplinirea

condițiilor legale ale îmbogățirii fără justă cauză. Susține intimata că

neplata diferenței de preț nu se datorează unui delict civil, ci se datorează

hotărârii judecătorești care a dispus suspendarea efectelor contractului de

vânzare cumpărare acțiuni. Intimata mai arată că recurenta a utilizat prevederea

contractuală care îi dădea dreptul la perceperea de penalități pentru achitarea

cu întârziere a diferenței de preț, calculând și încasând penalități pentru

perioada scursă de la momentul încetării suspendării până la momentul plății

efective.

Excepția de

netimbrare invocată de intimată a fost respinsă, fiind reținut că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 146/1997 și ale Legii

nr. 268/2001, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 4/2006.

Analizându-se actele

și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările

invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.

Se apreciază că în mod corect au

statuat atât judecătorul fondului, cât și completul de apel cu privire la

neîndeplinirea condițiilor legale pentru îmbogățirea fără justă cauză. Se

apreciază ca nefiind îndeplinită condiția referitoare la lipsa unei cauze

legitime pentru mărirea unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu. Sub

acest aspect, se subliniază faptul că neplata diferenței de preț nu are la bază

delictul civil, ci hotărârea judecătorească de suspendare a executării

contractului de vânzare cumpărare acțiuni. Or, suspendarea executării

contractului presupune, în esență, suspendarea tuturor obligațiilor asumate de

părți în acel contract, una din obligații fiind, evident, cea de achitare a

diferenței de preț pentru acțiuni.

În consecință, se

apreciază că în mod corect a reținut judecătorul fondului ca nefiind

îndeplinită această condiție a îmbogățirii fără justă cauză.

Nu poate fi reținută

nici critica recurentei referitor la greșite reținere de către completul de

apel a unei acțiuni întemeiată pe contract pentru recuperarea prejudiciului

pretins a fi cauzat prin neplata la termen a diferenței de preț. Se reține sub

acest aspect că acțiunea întemeiată pe contract, invocată de către recurentă,

constituie, de fapt, o executare silită directă a contractului de vânzare

cumpărare acțiuni, întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, recurenta

emițând titlul executoriu în baza contractului pentru sumele calculate cu titlu

de rată a inflației. În acest context a fost analizată contestația la executare

formulată de intimată, instanța de judecată statuând că nu există prevederi

contractuale cu privire la calcularea ratei inflației, nefiind deci posibilă

emiterea directă a titlului executoriu în această formă de către recurentă.

Or, completul de apel

a avut în vedere formularea unei acțiuni distincte, întemeiată neîndeplinirea

obligațiilor contractuale, acțiune ce nu poate fi confundată cu emiterea

titlului executoriu.

Având în vedere

considerentele reținute, și constatându-se că decizia pronunțată de completul

de apel este legală, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat în cauză

va fi respins ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta A.D.S. București împotriva Deciziei nr. 145 din 18 iunie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-20
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1695/2008
calculate până la data desființării contractului. În rejudecare, în fond după casare, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, prin Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la
ÎCCJ 2010-03-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1037/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pe pârâta SC C.P.P.E.I.A. SA, solicitând ca prin hotărârea care
ÎCCJ 2009-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3036/2009
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 martie 2006 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC G.O. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se v
ÎCCJ 2010-02-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 373/2010
. în desființarea contractului, nu poate fi obligată la plata actualizării prețului acțiunilor, arătând că, în mod greșit, a fost obligată la plata penalităților de întârziere, actualizate cu indicele de inflație, deoarece nu A.V.A.S. este
ÎCCJ 2009-12-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3318/2009
V.A.S. prin care a cerut să se constate contractul menționat desființat la 18 octombrie 2006, prin operarea pactului comisoriu de grad IV prevăzut la clauza 5.5 și obligarea reclamantei la plata de daune-interese în cuantum de 284.036,59 le
Sursă