ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1189/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința nr. 543 din data de 7 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5393/104/2008, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.D.S. în contradictoriu cu pârâta A.S.S. Olt din cadrul SC V.P.S. SA. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat, prin cererea introductivă, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.553.170,65 lei, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neplății prețului acțiunilor la termenul scadent, acțiuni vândute conform contractului de vânzare cumpărare acțiuni din 18 ianuarie 2000, suma reprezentând rata inflației pentru perioada dintre data scadentă și data plății efective.

Temeiul acțiunii a fost reprezentat de îmbogățirea fără justă cauză. Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința nr. 117 din 05 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, irevocabilă prin Decizia nr. 400 din 06 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a dispus suspendarea executării contractului de vânzare cumpărare acțiuni până la soluționarea unui alt dosar ce viza modul de distribuire al acțiunilor. Acest al doilea dosar a fost soluționat definitiv și irevocabil la data de 15 decembrie 2005, moment în care a încetat și efectul suspendării, ulterior fiind achitată și diferența de preț, conform contractului.

Judecătorul fondului a respins excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că acțiunea este întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, iar nu pe clauzele contractuale; de asemenea, a respins excepția autorității de lucru judecat, reținând că hotărârea invocată de pârâtă în susținerea acestei excepții a avut ca obiect contestație la executare, cauza de față având ca obiect o acțiune în pretenții. Pe fondul cauzei, judecătorul a reținut că între părți a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare acțiuni, potrivit căruia, în schimbul acțiunilor pârâta avea obligația achitării unui avans, reținut din garanția depusă, restul sumei urmând a fi achitat în termen de 90 de zile de la semnarea contractului.

Înainte de expirarea termenului de plată a restului de preț, s-a dispus de către instanțele judecătorești, prin sentință definitivă și irevocabilă, suspendarea executării contractului de vânzare cumpărare acțiuni, până la soluționarea cauzei ce viza modul de distribuire a acțiunilor între membrii Asociației pârâte. Această cauză a fost soluționată definitiv și irevocabil la data de 15 decembrie 2005. În raport de momentul încetării suspendării executării contractului, pârâta a achitat la data de 13 ianuarie 2006, restul de preț conform contractului. Ulterior, reclamanta a comunicat pârâtei titlul executoriu pentru suma calculată în conformitate cu rata inflației, pentru achitarea cu întârziere a restului de preț.

Împotriva acestui titlu, pârâta a formulat contestație la executare, Curtea de Apel București admițând contestația, constatând că nu există în contract clauze referitoare la actualizarea creanței cu rata inflației. Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului. În aceste condiții reclamanta a formulat prezenta acțiune, vizând aceeași sumă ca cea pentru care a fost emis titlul executoriu, temeiul de drept fiind diferit, respectiv îmbogățirea fără justă cauză. Judecătorul fondului a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru îmbogățirea fără justă cauză. A apreciat că neplata restului de preț de către pârâtă nu are la bază vreo culpă, ci s-a datorat dispoziției instanței judecătorești de suspendare a executării contractului.

Pârâta și-a îndeplinit obligația contractuală după încetarea suspendării, pentru zilele de întârziere dintre data încetării suspendării și plata efectivă fiind calculate și achitate, de asemenea, penalități. S-a mai reținut că măsura suspendării executării contractului a fost acceptată de către reclamantă, care a fost parte în acel dosar, neexercitând calea de atac împotriva hotărârii judecătorești. Totodată, s-a reținut că reclamanta nu a acționat în sensul activării pactului comisoriu care stipula desființarea de plin drept a contractului în cazul neplății diferenței de preț. A fost înlăturată susținerea reclamantei referitoare la micșorarea patrimoniului său și mărirea patrimoniului pârâtei cu aceeași sumă, nefiind dovedit acest aspect.

De asemenea, nu s-a dovedit culpa pârâtei. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A.D.S., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Criticile apelantei au vizat modul în care a analizat judecătorul fondului elementele îmbogățirii fără justă cauză. Apelanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru îmbogățirea fără justă cauză, prin următoarele: există premisa juridică, intimata pârâtă folosindu-se de suma neachitată și obținând venituri apreciabile, apelanta reclamantă având patrimoniul diminuat cu rata inflației; condițiile materiale sunt îndeplinite, fiind reprezentate de absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul altei persoane, iar apelanta nu avea niciun alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului suferit.

Mai susține că nu avea posibilitatea atacării hotărârii de suspendare a executării contractului, ea nefiind parte în acel proces. Intimata pârâta a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică sentința de fond. Prin Decizia nr. 145 din 18 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat. Completul de apel a reținut că pentru introducerea acțiunii de in rem verso trebuie întrunite cumulativ atât condiții materiale, cât și juridice, și anume: mărirea unui patrimoniu și micșorarea altuia, existența unei legături între sporirea unui patrimoniul și diminuarea celuilalt, absența unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu în detrimentul celuilalt și absența unui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel ce și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite.

Se reține, deci caracterul subsidiar al acțiunii întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză. În acest context, completul de apel a apreciat că această ultimă condiție nu a fost îndeplinită, apelanta având la îndemână acțiunea contractuală, întemeiată pe executarea necorespunzătoare a obligației contractuale de către intimată. Față de această reținere, completul de apel a apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte critici ale apelantei, referitoare la culpa intimatei și la faptul că nu a putut promova o cerere de rezoluțiune a contractului de vânzare cumpărare acțiuni și nici exercita calea de atac împotriva sentinței de suspendare a executării contractului. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A.D.S., cerere întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de apel este lipsiră de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, apreciind că în mod greșit atât instanța de fond cât și cea de apel au constat că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind îmbogățirea fără justă cauză. Recurenta a reiterat susținerile din apel cu privire la îndeplinirea acestor condiții sub următoarele aspecte: există premisa juridică, intimata pârâtă folosindu-se de suma neachitată și obținând venituri apreciabile, apelanta reclamantă având patrimoniul diminuat cu rata inflației; condițiile materiale sunt îndeplinite, fiind reprezentate de absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul altei persoane, iar apelanta nu avea niciun alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului suferit.

Mai susține că în mod greșit a reținut instanța de apel că avea la îndemână o altă acțiune pentru recuperarea sumei pretinse, instanța neobservând că a încercat o asemenea recuperare, prin emiterea titlului executoriu, titlu care a fost desființat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care a statuat că suma reprezentând rata inflației nu poate fi solicitată în temeiul contractului de vânzare cumpărare acțiuni, motivat de faptul că actul părților nu conține clauze referitoare la indexarea cu rata inflației. Intimata a invocat excepția de netimbrare atât a recursului, cât și a acțiunii introductive și a apelului, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 146/1997, suma pretinsă fiind o actualizare a unor venituri private ale statului, obținute din vânzarea unor acțiuni ale societății comerciale.

A solicitat, totodată, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legale hotărârile pronunțate în cauză, care rețin neîndeplinirea condițiilor legale ale îmbogățirii fără justă cauză. Susține intimata că neplata diferenței de preț nu se datorează unui delict civil, ci se datorează hotărârii judecătorești care a dispus suspendarea efectelor contractului de vânzare cumpărare acțiuni. Intimata mai arată că recurenta a utilizat prevederea contractuală care îi dădea dreptul la perceperea de penalități pentru achitarea cu întârziere a diferenței de preț, calculând și încasând penalități pentru perioada scursă de la momentul încetării suspendării până la momentul plății efective.

Excepția de netimbrare invocată de intimată a fost respinsă, fiind reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 146/1997 și ale Legii nr. 268/2001, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 4/2006. Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat. Se apreciază că în mod corect au statuat atât judecătorul fondului, cât și completul de apel cu privire la neîndeplinirea condițiilor legale pentru îmbogățirea fără justă cauză. Se apreciază ca nefiind îndeplinită condiția referitoare la lipsa unei cauze legitime pentru mărirea unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu.

Sub acest aspect, se subliniază faptul că neplata diferenței de preț nu are la bază delictul civil, ci hotărârea judecătorească de suspendare a executării contractului de vânzare cumpărare acțiuni. Or, suspendarea executării contractului presupune, în esență, suspendarea tuturor obligațiilor asumate de părți în acel contract, una din obligații fiind, evident, cea de achitare a diferenței de preț pentru acțiuni. În consecință, se apreciază că în mod corect a reținut judecătorul fondului ca nefiind îndeplinită această condiție a îmbogățirii fără justă cauză. Nu poate fi reținută nici critica recurentei referitor la greșite reținere de către completul de apel a unei acțiuni întemeiată pe contract pentru recuperarea prejudiciului pretins a fi cauzat prin neplata la termen a diferenței de preț.

Se reține sub acest aspect că acțiunea întemeiată pe contract, invocată de către recurentă, constituie, de fapt, o executare silită directă a contractului de vânzare cumpărare acțiuni, întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, recurenta emițând titlul executoriu în baza contractului pentru sumele calculate cu titlu de rată a inflației. În acest context a fost analizată contestația la executare formulată de intimată, instanța de judecată statuând că nu există prevederi contractuale cu privire la calcularea ratei inflației, nefiind deci posibilă emiterea directă a titlului executoriu în această formă de către recurentă. Or, completul de apel a avut în vedere formularea unei acțiuni distincte, întemeiată neîndeplinirea obligațiilor contractuale, acțiune ce nu poate fi confundată cu emiterea titlului executoriu.

Având în vedere considerentele reținute, și constatându-se că decizia pronunțată de completul de apel este legală, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.D.S. București împotriva Deciziei nr. 145 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.