ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7418/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 ianuarie 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC I.C.C. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la executarea obligației prevăzută în contractul din 24 mai 2011, constând în rambursarea sumei de 33.600 RON, reprezentând valoarea eligibilă din finanțarea Proiectului nr. 34072 „Dezvoltarea durabilă prin implementarea și certificarea sistemului integrat de management al calității și mediului în conformitate cu SR EN ISO 9001:2008 și SR EN ISO 14001:2005”.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin sentința nr. 2017 din 21 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Raportat la natura pretențiilor - fonduri structurale, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență și ale H.G. nr. 218/2002 privind aprobarea Metodologiei pentru utilizarea setului de instrumente de expertizare și evaluare a copiilor/elevilor în vederea orientării școlare a acestora, conform cărora urmărirea acestor sume se face conform prevederilor C. proc.

fisc. Astfel fiind, întrucât litigiul vizează datorii fiscale, raportat la cuantumul sumei în litigiu și la criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine Tribunalului București, secția a IX-a. Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4213 din 18 septembrie 2013, a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că în cauză nu este aplicabil criteriul valoric, ci sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

1. Argumente de fapt și de drept relevante După cum rezultă din lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea ministerului pârât la executarea obligației ce decurge din contractul din 24 mai 2011, constând în rambursarea sumei de 33.600 RON, reprezentând valoarea eligibilă din finanțarea Proiectului nr. 34072 „Dezvoltarea durabilă prin implementarea și certificarea sistemului integrat de management al calității și mediului în conformitate cu SR EN ISO 9001:2008 și SR EN ISO 14001:2005”. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că solicitarea sa de obligare a pârâtului la plata finanțării nerambursabile conform contractului de finanțare este justificată de faptul că pârâtul a comunicat societății măsura de încetare, prin reziliere, a efectelor contractului.

Criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținut drept temei legal pentru declinarea competenței de către Curtea de Apel, este aplicabil numai în cazul litigiilor privind actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale ori accesorii ale acestora. În cauză, însă, nu se contestă un act administrativ-fiscal prin care, în sarcina societății reclamante, să fi fost stabilită obligația de plată a unor taxe și impozite, contribuții, datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru fi incident criteriul competenței valorice stabilit de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât litigiul vizează executarea unui contract administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă se determină, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcție de rangul central sau local pe care instituția publică chemată în judecată îl ocupă în ierarhia autorităților publice. În consecință, întrucât pârâtul este o autoritate publică centrală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare în fond a cauzei aparține Curții de Apel. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC I.C.C.

SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (reorganizat, la data pronunțării prezentei decizii, ca Ministerul Economiei, în temeiul art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC I.C.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2013.