ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7418/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la data de 23 ianuarie 2012 pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC I.C.C. SRL a chemat

în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului

la executarea obligației prevăzută în contractul din 24 mai 2011, constând în rambursarea

sumei de 33.600 RON, reprezentând valoarea eligibilă din finanțarea Proiectului

nr. 34072 „Dezvoltarea durabilă prin implementarea și certificarea sistemului integrat

de management al calității și mediului în conformitate cu SR EN ISO 9001:2008 și

SR EN ISO 14001:2005”.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 2017

din 21 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Raportat la natura pretențiilor

- fonduri structurale, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea

financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul

convergență și ale H.G. nr. 218/2002 privind aprobarea Metodologiei pentru utilizarea

setului de instrumente de expertizare și evaluare a copiilor/elevilor în vederea

orientării școlare a acestora, conform cărora urmărirea acestor sume se face conform

prevederilor C. proc. fisc.

Astfel fiind, întrucât

litigiul vizează datorii fiscale, raportat la cuantumul sumei în litigiu și la criteriul

valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine

Tribunalului București, secția a IX-a.

Învestit cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4213 din 18 septembrie 2013, a admis

excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul a reținut că în cauză nu este aplicabil criteriul valoric, ci

sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

de drept relevante

După cum rezultă din lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta

a solicitat obligarea ministerului pârât la executarea obligației ce decurge din

contractul din 24 mai 2011, constând în rambursarea sumei de 33.600 RON, reprezentând

valoarea eligibilă din finanțarea Proiectului nr. 34072 „Dezvoltarea durabilă prin

implementarea și certificarea sistemului integrat de management al calității și

mediului în conformitate cu SR EN ISO 9001:2008 și SR EN ISO 14001:2005”.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că solicitarea sa de obligare a pârâtului la plata finanțării nerambursabile

conform contractului de finanțare este justificată de faptul că pârâtul a comunicat

societății măsura de încetare, prin reziliere, a efectelor contractului.

Criteriul valoric prevăzut

de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținut drept temei legal pentru declinarea

competenței de către Curtea de Apel, este aplicabil numai în cazul litigiilor privind

actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale

ori accesorii ale acestora.

În cauză, însă, nu se

contestă un act administrativ-fiscal prin care, în sarcina societății reclamante,

să fi fost stabilită obligația de plată a unor taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale ori accesorii ale acestora, pentru fi incident criteriul competenței valorice

stabilit de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât litigiul vizează

executarea unui contract administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, instanța competentă se determină, în raport cu dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcție de rangul central sau local pe care

instituția publică chemată în judecată îl ocupă în ierarhia autorităților publice.

În consecință, întrucât

pârâtul este o autoritate publică centrală, conform art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, competența de soluționare în fond a cauzei aparține Curții de Apel.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC I.C.C. SRL în contradictoriu cu

pârâtul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri

(reorganizat, la data pronunțării prezentei decizii, ca Ministerul Economiei,

în temeiul art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC I.C.C. SRL în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Economiei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 noiembrie 2013.