ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3705/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3 din 24 noiembrie 2016, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Panciu, reprezentat prin primar, a solicitat să se constate intervenția rezilierii de drept a contractului de finanțare nerambursabilă nr. 449/N/27.07.2011 încheiat cu pârâtul, obligarea pârâtului la plata sumei de 77.875,52 lei, din care 73.212,69 lei, valoare finanțată și 4.662,83 lei, valoare aferentă dobânzii legale, sumă la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, calculată la nivelul ratei dobânzii Băncii Naționale a României, până la data plății, cu sistarea definitivă și rezilierea unilaterală a contractului, cu recuperarea sumelor virate către beneficiar, în condițiile C. proc. fisc.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2307 din 11 aprilie 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a considerat că obiectul prezentului dosar îl reprezintă un contract de finanțare privind o sumă nerambursabilă din fonduri europene, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza în prima instanță este secția de contencios administrativ a curții de apel, conform prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, precum și a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din același act normativ, valoarea contractului fiind de 1.054.793,60 lei.

2.2. Prin sentința nr. 6987 din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică în prezenta cauză, întrucât din cuprinsul contractului de finanțare nerambursabilă nr. 449/N/27.07.2011, nu rezultă că sumele acordate de reclamantă pârâtei ar reprezenta finanțare nerambursabilă, precum și faptul că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind criteriul valoric, întrucât litigiu dedus judecății are o valoare inferioară sumei de 1.000.000 lei, competența de soluționare revenind tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Panciu, reprezentat prin primar, a solicitat sa se constate intervenția rezilierii de drept a contractului de finanțare nerambursabila nr. 449/N/27.07.2011 încheiat cu pârâtul, obligarea pârâtului la plata sumei de 77.875,52 lei, din care 73.212,69 lei, valoare finanțată și 4.662,83 lei, valoare aferentă dobânzii legale, sumă la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, calculată la nivelul ratei dobânzii Băncii Naționale a României, până la data plății, cu sistarea definitivă și rezilierea unilaterală a contractului, cu recuperarea sumelor virate către beneficiar, în condițiile C. proc. fisc.

Contractul de finanțare nerambursabilă este un contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar, conform art. 8 alin. (2) din aceeași lege, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile legate de aplicarea și executarea unui contract administrativ.

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ general, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

În cauză, litigiul nu are ca obiect un act administrativ fiscal, ci un contract administrativ, iar suma ce formează obiectul litigiului - constând în finanțarea nerambursabilă pretinsă de către reclamant - nu reprezintă o taxă, un impozit, o contribuție, o datorie vamală sau accesorii ale acestora de natură a justifica aplicarea criteriului valoric pentru determinarea instanței competente material să soluționeze cauza în fond.

Totodată, se reține că este corectă, până la un punct, și aprecierea curții de apel, în sensul că, nefiind vorba despre o finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, nu se aplică nici dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, întrucât litigiul privește un act administrativ general (contract administrativ), iar nu un act administrativ fiscal, este irelevant cuantumul sumei pretinse de către reclamantă cu titlu de sumă decontată, plus dobânda aferentă contractului de finanțare nerambursabilă nr. 449/N/27.07.2011, iar instanța competentă material se determină numai în funcție de rangul autorității publice, în speță, Administrația Fondului pentru Mediu, în calitate de autoritate contractantă în contractul de finanțare nerambursabilă.

Sub acest aspect, reținându-se că reclamanta este o autoritate publică centrală în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența aparține secției de contencios administrativ a curții de apel.

II. Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu în contradictoriu cu pârâtul Oraș Panciu în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2017.