ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3140/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3140/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 noiembrie 2016, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Ungheni, obligarea pârâtei la plata sumei de 266.103,82 RON reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanțarea nerambursabilă acordată, precum și la plata dobânzii legale pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referință a BNR, calculate la data plății.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 2359 din 12.04.2017 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că între părți a fost încheiat un contract administrativ asimilat unui act administrativ, care a dat naștere între părți unor raporturi juridice de drept administrativ. Instanța reținut că AFM a acordat beneficiarului pârât o finanțare nerambursabilă pentru implementarea unui proiect, motiv pentru care a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și văzând faptul că reclamanta este o autoritate publică centrală a constatat că aparține Curții de Apel București competența de soluționare a cauzei.
2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 2205 din 9 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauză contractul de finanțare nu are ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, ci finanțare nerambursabilă din sursă internă (fonduri naționale).
Instanța a constatat că obiectul litigiului dedus judecății vizează sume de bani pe care legea specială le asimilează datoriilor fiscale, făcând parte din acea categorie de cauze pentru soluționarea cărora dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd un criteriu special exclusiv valoric pentru determinarea competenței materiale de soluționare a cauzei. Astfel, constatând că suma ce face obiectul litigiului se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a Tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 266.103,82 RON reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanțarea nerambursabilă acordată, precum și la plata dobânzii legale.
Litigiul dedus judecății privește obligarea pârâtei la plata unei sume ce rezultă din executarea contractului administrativ nr. 657/N din 02.11.2011, contract ce vizează o finanțare nerambursabilă în valoare de 1.000.000 RON, pentru implementarea proiectului intitulat "Înființare parc în comuna Ungheni, județul Argeș".
Înalta Curte reține că litigiul dedus judecății nu privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. De asemenea, Înalta Curte reține că litigiul de față nu privește o creanță fiscală, ca atare nu poate fi în niciun caz vorba despre un litigiu fiscal, motiv pentru care în cauza dedusă judecății nu este aplicabil criteriul cuntumului sumei ce face obiectul litigiului pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.
În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, precum și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din același act normativ, conform cărora sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu în contradictoriu cu pârâta Comuna Ungheni în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2017.