ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3307/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2016, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul Județul Giurgiu și chemații în garanție Comuna Oinacu, prin Primar, Comuna Colibași, prin Primar și SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. SPRL, a solicitat constatarea nulității absolute a actului adițional nr. 1 din 3 octombrie 2011 la contractul de finanțare nerambursabilă nr. 271/N/30.12.2009, constatarea rezilierii acestui contract de finanțare și obligarea pârâtului la plata sumei de 2.238.131.05 lei reprezentând daune interese.

1.1. Prin sentința civilă nr. 1656 din 8 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că litigiul privește un act administrativ încheiat de autoritate publică locală și județeană și nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, deoarece contractul de finanțare nu are ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, ci finanțare nerambursabilă din sursă internă (fonduri naționale).

2.1. După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2017.

2.2. Prin sentința civilă nr. 5157 din 19.09.2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența soluționării acțiunii formulate de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul Județul Giurgiu și chemații în garanție Comuna Oinacu, prin Primar, Comuna Colibași, prin Primar și SC A. SRL prin lichidator judiciar B. SPRL, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu este autoritate publică centrală și în această calitate a încheiat cu pârâtul contractul și actul adițional a căror desființare o solicită prin cererea dedusă judecății.

Legea nr. 554/2004 nu distinge în privința competenței după cum autoritatea centrală este reclamant sau pârât, prevăzând numai că un act încheiat de o autoritate publică centrală, indiferent de cocontractant, este supus cenzurii curților de apel. În mod evident, trebuie avut în vedere la stabilirea competenței instanței de contencios administrativ rangul cel mai înalt al autorității care a încheiat actul din care izvorăsc pretențiile deduse judecății, litigiul de față privind un act încheiat de o autoritate centrală, iar nu județeană.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2016, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul Județul Giurgiu și chemații în garanție Comuna Oinacu, prin Primar, Comuna Colibași, prin Primar, și SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. SPRL, a solicitat constatarea nulității absolute a actului adițional nr. 1 din 3 octombrie 2011 la contractul de finanțare nerambursabilă nr. 271/N/30.12.2009, constatarea rezilierii acestui contract de finanțare și obligarea pârâtului la plata sumei de 2.238.131.05 lei reprezentând daune interese.

Se observă că acțiunea vizează acte administrative încheiate de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul Județul Giurgiu.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că pentru determinarea competenței materiale a instanței de fond sunt instituite două criterii, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Înalta Curte constată că reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu este autoritate publică centrală și în această calitate a încheiat cu pârâtul Contractul pentru finanțare nerambursabilă nr. 271/N din 30.12.2009 și Actul adițional nr. 1 din 03.10.2011 a căror desființare o solicită prin cererea dedusă judecății.

În ceea ce privește calitatea procesuală a autorității publice centrale, Legea nr. 554/2004 nu distinge în privința competenței după cum autoritatea centrală este reclamant sau pârât, prevăzând numai că un act încheiat de o autoritate publică centrală, indiferent de cocontractant, este supus cenzurii curților de apel.

Având în vedere aceste aspecte, la stabilirea competenței instanței de contencios administrativ trebuie avut în vedere rangul cel mai înalt al autorității care a încheiat actul din care izvorăsc pretențiile deduse judecății.

În speța de față, Înalta Curte constată că litigiul vizează acte administrative încheiate de o autoritate administrativă centrală, cu o autoritate administrativă județeană, aspect față de care competența materială aparține curții de apel.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu și pârâtul Județul Giurgiu, în favoarea Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2017.