ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7134/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 07 martie 2012,

Curtea de Apel a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantă ca

inadmisibilă și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Autoritatea Rutieră Română, pentru motivele arătate în încheiere.

Prin sentința nr. 2858

din 02 mai 2012, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta

Uniunea Societăților de Expediții în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră

Română ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă

și, totodată, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut în esență, că prin Ordinul M.T.I. nr.

1007 din 13 decembrie 2010, a cărui anulare a solicitat-o reclamantul, s-au modificat

Normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și

efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, aprobate

prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006.

S-a arătat în considerentele

sentinței atacate că reclamanta nu a făcut vreo dovadă că ar îndeplini condițiile

pentru a fi considerată organism social interesat în sensul legii, întrucât

în conformitate cu

art. 2

alin. (1) lit. a) din lege, termenul persoană vătămată se referă la orice persoană

titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri;

fiind asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate

juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum

și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat, fie

a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor

persoane fizice determinate (organisme sociale interesate fiind considerate, potrivit

definiției de la lit. s), structurile neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații

și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor

categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative).

Având în vedere

dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a apreciat

că

, în calitatea

sa de persoană juridică de drept privat, reclamanta poate formula cerere prin care

invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care

vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv

sau a interesului legitim privat, astfel cum impune alin. (1

1

) al

art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar argumentele invocate de aceasta sunt aspecte

care vizează activitatea concretă a fiecărei societăți de expediție.

În fine, judecătorul fondului

a constatat că deși reclamanta, susține că aplicarea modificărilor aduse de Ordinul

nr. 1007/2010 îi aduce „grave prejudicii de ordin material și patrimonial”, totuși

nu a probat care ar fi acestea, în condițiile în care este o asociere a societăților

de expediții și nu desfășoară ea însăși activitatea respectivă; în plus, prin Ordinul

M.T.I. nr. 980 din 30 noiembrie 2011 s-a abrogat Ordinul nr. 1892/2006 „cu modificările

și completările ulterioare”, deci „aplicarea” Ordinului de modificare nr. 1007/2010

oricum nu mai poate avea loc.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta Uniunea Societăților de Expediții din România,

susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive,

respectiv argumente:

- în mod greșit instanța

de fond a reținut că uniunea nu are calitatea de persoană vătămată într-un drept

prevăzut de lege sau într-un interes legitim în prezenta cauză, fiind ignorate prevederile

statutului acestei asociații privind obiectul de activitate;

- motivarea instanței

de fond este contradictorie, deoarece, pe de o parte, a fost respinsă excepția inadmisibilității

acțiunii invocată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, iar pe de altă

parte s-a apreciat că Ordinul M.T.I. nr. 1007 din 13 decembrie 2010 fiind abrogat,

nu mai produce nici un efect, astfel că acțiunea este neîntemeiată;

- nu au fost analizate

apărările de fond formulate de reclamantă privind nelegalitatea Ordinului M.T.I.

nr. 1007/2010, respectiv: discriminarea caselor de expediții în raport cu alți agenți

economici, cu care au raporturi comerciale ori sunt în competiție; noile norme de

autorizare sunt excesive și nejustificate deoarece prevăd obligația întreprinderii

de a depune la agenția teritorială a Autorității Rutiere Române în a cărei rază

administrativă își are punctul de lucru ori sucursala, un dosar care cuprinde elementele

prevăzute la art. 136 pentru fiecare punct de lucru sau sucursală.

Recurenta nu și-a încadrat

în drept motivele de recurs.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile

art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 3 din Statutul

Uniunii Societăților de Expediții din România, respectiva uniune „3.1. Promovează

și apară interesele economice, financiare și tehnice ale firmelor de expediții,

de servicii conexe și de comisionari în vamă, atât pe plan intern și internațional.

3.2. Sprijină cooperarea

și dezvoltă modalitățile de realizare a acesteia între membrii Uniunii, între asociațiile

sau uniunile cu același profil sau similar din România sau din străinătate.

3.3. Caută și recomandă

cele mai eficiente măsuri pentru îmbunătățirea calității activității de expediții

de mărfuri, a activităților conexe și a activității de comisionar în vamă, precum

și creșterea competitivității acestora.

3.4. Promovează și sprijină

măsurile care au ca scop scurtarea termenului de execuție a transporturilor, precum

și mărirea gradului de eficiență a acestora. Militează pentru obținerea de facilitați

vamale, reprezintă interesele comisionarilor în vamă în raporturile cu organele

vamale și cu celelalte organe ale statului interesate, în vederea obținerii unor

condiții mai bune de desfășurare

a activității respective și pentru determinarea

cât mai exactă a obligațiilor și responsabilităților ce revin comisionarilor în

vamă. Urmărește instituirea unui sistem de asigurări în domeniu cât mai complet.

3.5. Organizează dezbateri

și schimburi de experiența asupra celor mai importante probleme specifice, în vederea

perfecționării continue a rezolvării lor.

3.6. Promovează studii

și cercetări tehnico-economice aplicative, pe baza experiențelor proprii sau internaționale.

3.7. Urmărește perfecționarea

continua a legislației specifice activităților de expediții, transport, activităților

conexe și de comisionar în vamă, precum și adaptarea continuă a legislației românești

la prevederile legislației în domeniu din străinătate și ale convențiilor internaționale

specifice.

3.8. Urmărește formarea

și perfecționarea profesională în cadrul activităților specifice expedițiilor de

mărfuri, activităților conexe și de comisionar în vamă.

3.9. Reprezintă interesele

expeditorilor, operatorilor de servicii conexe și comisionarilor în vamă din România

și îndeplinește obligațiile stabilite prin statutul FIATA

- în calitate de membru

ordinar al acestei organizații. Gestionează documentele de expediții și transport

FIATA." (

Statutul

Uniunii Societăților de Expediții din România).

În raport de domeniul

de reglementare al Ordinului M.T.I. nr. 1007/2010 (pentru modificarea și completarea

Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților

conexe acestora, aprobate prin Ordinul M.T.I. nr. 1892/2006) și obiectul de activitate

al uniunii, reclamanta are calitatea de a promova prezenta acțiune, prin care tinde

la apărarea intereselor membrilor săi. Prin urmare, instanța de fond a reținut,

în mod greșit, că reclamanta nu are calitatea cerută de lege pentru a promova acțiunea

în anulare a Ordinului nr. 1007/2010.

Totodată, instanța de

fond, deși a reținut că reclamanta nu are interes în promovarea acțiunii deoarece

ordinul ar fi fost abrogat implicit, nu a respins acțiunea ca inadmisibilă (lipsită

de interes), ci ca neîntemeiată, pronunțând astfel o hotărâre contradictorie.

Pentru considerentele

menționate în baza art. 304 pct. 9 cu referire la art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., instanța de control judiciar apreciază că se impune casarea sentinței cu trimiterea

cauzei spre rejudecare, recunoscându-se calitatea procesuală activă a reclamantei

și continuându-se judecata în privința problemelor de fond, sau a altor excepții

de procedură peremptorii și dirimante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Uniunea Societăților de Expediții din România împotriva sentinței civile nr.

2858 din 02 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 07 noiembrie 2013.