ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5283/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Liber A.R.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării H.G. nr. 1088/2011 privind organizarea și funcționarea Inspectoratului de Stat pentru Control în, Transportul Rutier, până la soluționarea definitivă a cererii privind anularea actului administrativ. În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

La data de 6 decembrie 2011 a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului M.T.I., care a fost admisă în principiu prin încheierea din 6 decembrie 2011. Prin Sentința civilă nr. 430 din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes și a lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantului, invocate de Guvernul României. A respins cererea de suspendare formulată de reclamantul Sindicatul liber A.R.R., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul M.T.I. și a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de M.T.I.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul își justifică atât calitatea procesuală de folosință, făcând dovada că este legal înființat, cât și interesul în formularea acțiunii, în raport de prevederile statutare, încadrându-se în noțiunea de organism social interesat astfel cum aceasta este definită prin art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cererii de suspendare, a reținut prima instanță că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber A.R.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea dispozițiilor prevăzute de art. 304 punctul 9 și ale art. 304 1 C. proc.

civ. Prin precizarea depusă la termenul din 12 decembrie 2012 și concluziile orale susținute în fața instanței de recurs, recurentul-reclamant a solicitat să se constate că recursul a rămas tară obiect prin soluționarea de către instanța de fond a acțiunii privind anularea H.G. nr. 1088/2011. Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, pentru același motiv invocat și de recurentul-reclamant. Examinând recursul formulat, prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și raportat la dispozițiile legale incidente speței, Înalta Curte constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat suspendarea executării H.G.

nr. 1088/2011 până la soluționarea în fond a cererii în anularea actului administrativ menționat, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în Condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Având în vedere că din extrasul de pe portalul Curții de Apel București, secția contencios administrativ, rezultă că acțiunea în anularea H.G.

nr. 1088/2011, care formează obiectul Dosarului nr. 4835/2/2012, a fost soluționat la data de 15 noiembrie 2012 prin admiterea în parte a acțiunii, rezultă că prezentul recurs este lipsit de eficacitate juridică. Astfel, prin recursul formulat, recurentul-reclamant urmărea modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Or, o atare soluție nu mai poate fi pronunțată în cauză, având în vedere că situația juridică dedusă judecății s-a schimbat, în sensul că aceasta nu se mai poate circumscrie ipotezei dispozițiilor art. 14 din legea menționată, intervenind soluționarea cauzei de către instanța de fond.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea recursului, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi reținută, având în vedere că la momentul declarării recursului (06 iunie 2012) instanța de fond nu se pronunțase asupra cererii de anulare a hotărârii de guvern. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Sindicatul Liber A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 430 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.