ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6962/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 iunie 2012, reclamantul C.D.R. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor să emită documentul prevăzut de lege prin care să-i echivaleze studiile efectuate în China și să-i plătească daune morale în sumă de 500.000 RON pentru suferințele cauzate prin refuzul nelegal de a-i echivala studiile, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este absolvent al Facultății de Kinetoterapie din cadrul Universității de Vest Timișoara, iar prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4850 din 26 august 2005 i s-a aprobat bursa solicitată pentru efectuarea în China a unui stagiu de studiu în specializarea acupunctură, pentru anul universitar 2007-2008, precedat de doi ani pregătitori de limbă chineză, încheind cu pârâtul contractul din 04 august 2005. A menționat că, deși a absolvit studiile efectuate în China și a prezentat dovada în acest sens, pârâtul a refuzat să îi echivaleze studiile, astfel că l-a acționat în judecată, iar prin decizia nr. 3871 din 30 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, dată în Dosarul nr. 340/30/2010, ministerul a fost obligat să reanalizeze cererea sa de echivalare a studiilor.

Astfel, a formulat o nouă solicitare în acest sens, înregistrată sub nr. 49406 din 28 iulie 2011, ce a fost respinsă prin răspunsul Direcției Generale Juridice, Avizare și Contencios din 17 februarie 2012, cu motivarea că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 118/2007, practicarea acupuncturii este permisă numai medicilor. Reclamantul a apreciat că acest răspuns contravine considerentelor deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut că aceste aspecte nu intră în competența de soluționare a pârâtului, acordarea dreptului la liberă practică a acupuncturii pe teritoriul României fiind de resortul unei alte autorități.

A menționat că refuzul echivalării studiilor efectuate în China îl prejudiciază, întrucât la data aprobării bursei, pârâtul avea cunoștință de specializarea absolvită în România, respectiv kinetoterapie, și, totodată aduce atingere dreptului său constituțional de a munci conform calificării pe care o are, prin discriminare pe criteriul de neapartenență la o categorie socio-profesională, aceea a medicilor. Reclamantul a mai arătat că a fost de bună-credință și a adus la cunoștința pârâtului facultatea absolvită anterior aprobării bursei și nu există temei legal pentru a i se refuza echivalarea studiilor, solicitând daune morale pentru suferințele psihice îndurate din cauza acestui refuz, pentru discriminarea la care este supus, pentru faptul că este împiedicat să solicite Ministerului Sănătății acordarea dreptului de liberă practică, să acceadă la studii de doctorat și pentru timpul pierdut în instanțe.

A menționat că, după terminarea facultății, putea să practice kinetoterapia, însă a ales să se specializeze în acupunctură în considerarea perspectivei echivalării studiilor, astfel că refuzul pârâtului l-a făcut să piardă oportunitatea de a dobândi experiență profesională, de a-și forma o carieră și de a obține venituri din aceasta, mai mulți ani din viața sa fiind pierduți. A invocat faptul că a fost lipsit de timpul pe care l-ar fi putut petrece cu familia sa, de posibilitatea de avea o carieră profesională, de avea prestigiu profesional și social.

Prin sentința nr. 5266 din data de 25 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul C.D.R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Centrul Național De Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, a obligat pârâtul să echivaleze studiile efectuate de reclamant în China, precum și la plata sumei de 50.000 RON cu titlul de despăgubiri pentru daune morale către reclamant. Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 1.279,3 RON către reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, din analiza adresei de răspuns la solicitarea reclamantului de echivalare a studiilor efectuate în China, solicitare formulată ulterior pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3871 din 30 iunie 2011, prin care pârâtul a fost obligat la reanalizarea cererii, rezultă că singurul motiv care a stat la baza refuzului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor de a soluționa favorabil cererea reclamantului, a fost că acesta nu este absolvent al unei facultăți de medicină, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea și funcționarea activităților și practicilor de medicină complementară/alternativă, practicarea acupuncturii este permisă numai medicilor, medicilor dentiști sau, după caz, farmaciștilor.

S-a reținut, de asemenea, că acest motiv, printre altele, a fost invocat de pârât și cu ocazia refuzului inițial de echivalare a studiilor efectuate de reclamant în China, fiind analizat de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziei nr. 3871 din 30 iunie 2011, considerente care, prin caracterul lor determinant, au dobândit autoritate de lucru judecat, pârâtul fiind ținut ca, la reanalizarea cererii, să le respecte. Or, prima instanță a apreciat că refuzul echivalării studiilor efectuate de reclamant în China, exprimat ca urmare a reanalizării cererii acestuia în executarea obligației impuse pârâtului prin hotărârea judecătorească anterior menționată, contravine în mod flagrant celor statuate de instanța de contencios administrativ cu titlu irevocabil.

Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că refuzul echivalării studiilor reclamantului este nejustificat, fiind fundamentat pe aspecte ce țin de resortul unei alte autorități și, de altfel, străine de obiectul cererii. Astfel, s-a constatat că cererea reclamantului avea ca obiect echivalarea studiilor și nu acordarea autorizației de liberă practică (ce reprezintă o chestiune subsecventă), iar potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 118/2007, această autorizație se eliberează de Ministerul Sănătății Publice, cu avizul Centrului de Perfecționare în Domeniul Sanitar, pârâtul neavând competențe în acest sens. În ceea ce privește cererea accesorie de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru daune morale în sumă de 500.000 RON, Curtea de apel a reținut că, în speță, sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a autorității, cuantumul despăgubirilor pretinse fiind, însă, exagerat.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor, prima instanță a reținut că prejudiciul moral nepatrimonial suferit de reclamant, aflat în legătură de cauzalitate cu refuzul nejustificat de echivalare a studiilor, constă în sentimentul de frustrare resimțit ca urmare a faptului că, după mai mult de șapte luni de la data obținerii unei hotărâri judecătorești, prin care pârâtul era obligat la reanalizarea cererii, și după repetate solicitări adresate autorității pentru a pune în executare hotărârea, i-a fost comunicat un răspuns parțial identic cu cel inițial, cu ignorarea gravă a considerentelor instanței de contencios administrative, la aceasta adăugându-se suferințele psihice determinate de starea de incertitudine în care se găsește reclamantul, împiedicat să-și clarifice situația prin solicitarea autorizației de liberă practică, etapă ulterioară echivalării studiilor, indiferent de răspunsul pe care, în actualul context legislativ, l-ar putea obține de la autoritatea competentă, Ministerul Sănătății, precum și cele determinate de sentimentul inutilității studiilor efectuate și al sacrificiilor făcute pentru finalizarea acestora.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că acordarea unor despăgubiri bănești pentru daune morale evaluate global la suma de 50.000 RON reprezintă o satisfacție justă și echitabilă pentru reclamant. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (în prezent Ministerul Educației Naționale), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 C. proc.

civ., recurentul-pârât a susținut în esență următoarele: - în ceea ce privește dezlegarea pricinii asupra cererii reclamantului de echivalare a studiilor efectuate în Republica Populară Chineză, instanța de fond trebuia să specifice și cu ce se echivalează studiile, respectiv denumirea diplomei echivalente, nivelul și specializarea în conformitate cu nomenclatoarele aprobate, în conformitate cu dispozițiile Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5224/2011. Consideră recurentul că soluția instanței de fond excede cadrului legal, întrucât aceasta s-a substituit comisiei de reevaluare a dosarului reclamantului; reținând în mod eronat că refuzul echivalării studiilor reclamantului ar fi nejustificat deși specializarea acupunctură a cărei echivalare s-a solicitat nu se regăsește printre programele de studii universitare de master evaluate de A.R.A.C.I.S.

și aprobate prin Ordinul nr. 5224/2011, în vederea organizării examenului de admitere, în baza căruia se recunosc diplomele obținute în străinătate. Apreciază recurentul-pârât că în mod neîntemeiat instanța de fond s-a substituit comisiei de experți și a decis că reclamantul este îndrituit să i se echivaleze studiile efectuate; - în ceea ce privește criticile recurentului formulate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea legii, întrucât diploma reclamantului nu a putut fi echivalată, specialitatea „acupunctură și masaj” nu se regăsește în Nomenclatorul programului de studii universitare de masterat acreditate în România conform Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5224/2011.

Totodată, recurentul a susținut că instanța de fond a reținut în mod eronat că refuzul echivalării studiilor efectuate de reclamant în urma reanalizării cererii acestuia ar încălca obligația impusă prin hotărârea irevocabilă a instanței de contencios administrativ, deși prin această hotărâre s-a dispus doar reanalizarea cererii reclamantului în raport de cadrul legal aplicabil. - cu privire la dezlegarea pricinii asupra cererii reclamantului de acordare a daunelor morale, recurentul a susținut că soluția de fond este neîntemeiată, întrucât în cauză nu erau îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale. Intimatul C.D.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele expuse în continuare. În fapt, intimatul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând în temeiul art. 1 și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 republicată precum și în temeiul Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4022 din 14 mai 2008, solicitând obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor să emită documentul prevăzut de lege prin care să echivaleze studiile efectuate în China și să-i plătească daune morale în sumă de 500.000 RON pentru suferințele cauzate prin refuzul nelegal de a-i echivala studiile cu cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) din Anexa la Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4022/2008 „Procedura de recunoaștere și echivalare a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice din învățământul superior este următoarea: a) În procedura de evaluare a dosarului de recunoaștere/echivalare a diplomelor sau altor documente de studiu asimilate acestora, Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor urmărește dacă studiile efectuate de solicitantul aflat în mobilitate academică sau profesională sunt compatibile cu programul de studii sau calificările academice/profesionale din România în ceea ce privește: i. statutul instituției de învățământ superior emitente; ii.

nivelul diplomei; iii. numărul de ani de studii/numărul de credite acumulate; iv. domeniul de studiu; v. profilul; vi. specializarea; vii. curriculum/volumul de muncă aferent/suplimentul la diplomă. În speță, diploma intimatului-reclamant în ceea ce privește „specializarea acupunctură și masaj” nu a putut fi echivalată de recurentul-reclamant întrucât această specializare nu se regăsește în Nomenclatorul programelor de studii universitare de masterat acreditate din România - Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5224/2011.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 118/2007 privind organizarea și funcționarea activităților și practicilor de medicină complementară/alternativă, pot fi exercitate de mai multe categorii profesionale, respectiv: a) medici, medici dentiști și farmaciști; b) psihologi; absolvenți ai altor instituții de învățământ superior iar pentru a deveni practicieni de medicină complementară/alternativă persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să posede autorizația de liberă practică eliberată, conform legii de Ministerul Sănătății Publice cu avizul Centrului Național de Perfecționare în Domeniul Sanitar. Din perspectiva acestor dispoziții legal rezultă că în România accesul la stagiul de pregătire în vederea obținerii abilităților de acupunctură este permis absolvenților de medicină, intimatul-reclamant neîndeplinind această condiție întrucât este absolvent al Universității de Vest Timișoara, profilul Kinetoterapie.

Analizând răspunsul din data de 17 februarie 2012 prin care recurentul-pârâta respins cererea de echivalare formulată de intimatul-reclamant înregistrată sub nr. 49406 din 28 iulie 2011, din perspectiva prevederilor legale mai sus menționate, instanța de control judiciar constată că acesta este justificat, întrucât specializarea acupunctură nu se regăsește în nomenclatorul programelor de studii universitare de masterat acreditate din România prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5224/2011 și nici prin ordinul anterior, respectiv Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4022/2008 art. 11 pct. 2 lit. a) din Anexă.

Contrar celor reținute de instanța de fond prin sentința atacată, Înalta Curte reține că refuzul recurentului-reclamant se întemeiază pe neîndeplinirea condițiilor legale, întrucât specializarea pentru care intimatul-reclamant nu se află printre cele aprobate în cadrul programelor de studii universitare de masterat. Totodată, instanța de control judiciar constată că în mod eronat s-a reținut prin sentința atacată că „refuzul echivalării studiilor efectuate de reclamant în China exprimat ca urmare a reanalizării cererii acestuia, în executarea obligației impuse pârâtului prin hotărârea anterior menționată (respectiv decizia nr. 3871 din 30 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) contravine în mod flagrant celor statuate de instanța de contencios administrativ cu titlu irevocabil”.

În fapt, astfel cum rezultă din dispozitivul deciziei nr. 3871 din 30 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 340/30/2010, recurentul-reclamant a fost obligat „la reanalizarea cererii reclamantului în vederea echivalării studiilor efectuate în baza contractului din 04 august 2005” fără a obliga autoritatea pârâtă să procedeze în mod automat la echivalarea acestor studii,fără a lua în considerare cadrul legal.

Din materialul probator administrat în cauză cât și a înscrisurilor noi depuse în recurs, rezultă că autoritatea pârâtă a procedat la reexaminarea cererii de echivalare a studiilor, conform deciziei irevocabile mai sus menționate, respectiv a desemnat prin Ordinul nr. 3197 din 03 februarie 2012 o comisie pentru reevaluarea dosarului intimatului-reclamant, iar prin referatele de evaluare s-a reținut lipsa echivalării curriculare a studiilor de medicină și în consecință a respins cererea de echivalare în mod justificat și cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul formulat, modificând sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) împotriva sentinței nr. 5266 din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul C.D.R., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013.