Decizia nr. 5110/2012 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2317/2010 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2317 din 13 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M.T.R., în contradictoriu cu pârâții M.S. și D.A., prin care s-a solicitat anularea Ordinului M.S. nr. R.1292 și 1293 din 22 iunie 2009 reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.T.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul de judecată din 21 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție , secția de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2) C. proc.

civ. , constatând că nici una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, procedura de citare fiind legal îndeplinită. Datorită faptului că în termen de un an de la suspendare nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc.

civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”. Cum, în speță, de la data suspendării cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată perimat recursul declarat de M.T.R. împotriva sentinței nr. 2317 din 13 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012.