ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3943/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6531/279/2010

la Judecătoria Piatra Neamț, reclamantele P.M. prin procurator S.E., S.A.M. și

S.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, obligarea

pârâtului la plata sumei de 180.000 lei, reprezentând prejudicii morale și

materiale, generate de erori judiciare privind modul de reconstituire a

dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Prin sentința nr. 770/2011,

Judecătoria Piatra Neamț și-a declinat competența materială în favoarea

Tribunalului Neamț, care, la rândul său, prin sentința nr. 201/2011 a declinat

competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin sentința nr. 217

din 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrată acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamante.

A reținut curtea de

apel că reclamantelor li s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru,

prevăzută de Legea nr. 146/1997, avându-se în vedere și dispozițiile art. 17 din

Legea nr. 554/2004, care stipulează că se timbrează acțiunea prin care se

solicită despăgubiri, însă acestea au invocat, în mod nelegal, scutirea de la

plata acestei taxe, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 20 din Legea

nr. 146/1997, care prevăd sancțiunea anulării cererii.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamantele P.V.M., S.A.M. și S.I., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin cererea de

recurs, recurentele susțin, în esență, că pe parcursul judecării cauzei nu au

fost citate niciodată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a

timbrului judiciar, iar în raport de obiectul acțiunii, sunt scutite de la

plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Recursul este

întemeiat.

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, cât și sub

toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele expuse în

continuare.

Analizând

cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la termenul din 10

februarie 2011, în fața Judecătoriei Piatra-Neamț, se constată că demersul judiciar

al reclamantelor are la bază situația de fapt, potrivit căreia, reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor legale aplicabile, izvorul de drept al obligației pe

care pârâtul, în calitate de reprezentant al instituțiilor competente în

materia fondului funciar, trebuia să o îndeplinească, fiind Legea nr. 18/1991

coroborată cu Legea nr. 247/2005.

În

acest context, chiar dacă acțiunea este întemeiată pe Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, în ceea ce privește stabilirea taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar, sunt incidente dispozițiile speciale prevăzute

de art. 15 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora „Sunt

scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru

exercitarea căilor de atac, referitoare la (…) r) cererile introduse de

proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate

de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989, precum și cererile accesorii și incidente”.

Pe

de altă parte, contrar celor reținute de prima instanță, în considerentele

hotărârii recurate, din actele dosarului nu rezultă că reclamantelor le-a fost

pusă în vedere printr-un act de procedură, obligația de a achita taxă judiciară

de timbru și timbru judiciar, astfel încât acestea să fi fost în măsură să

îndeplinească această cerință sau să conteste legalitate măsurii dispuse, fiind

încălcat astfel dreptul la apărare garantat de prevederile constituționale,

precum și dreptul la un proces echitabil în sensul dispozițiilor art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru

aceste considerente, Înalta Curte constată nelegalitatea hotărârii recurate și,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (5) C. proc. civ., va casa

sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de P.V.M., S.A.M. și S.I., împotriva sentinței nr. 217 din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 octombrie 2012.