ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5178/2013

Asupra cererii de recurs de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț la data de 01 iulie

2010, sub nr. 6365/279/2010, reclamantele S.I. și R.A.M. prin S.E., au

solicitat, în contradictoriu cu Statul Român - prin Ministerul Finanțelor

Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 80.000 de RON, reprezentând

daune morale și materiale.

La data de 06 februarie 2010 reclamantele au

depus precizări cu privire la obiectul acțiunii și cu privire la taxa de timbru

datorată. Cererea reclamantelor de reexaminare a taxei de timbru a fost

respinsă prin încheierea din data de 15 decembrie 2010.

În ceea ce privește obiectul acțiunii, au

precizat că este vorba despre daune morale și materiale generate de tergiversarea

soluționării plângerilor penale de către instituțiile statutului, formulate ca

urmare a tulburării de posesie în formă continuată, cu grava prejudiciere

morală și materială a lor și că este vorba de un litigiu de contencios

administrativ, fiind indicate dispozițiile art. 8 alin. (1) teza a doua din

Legea nr. 554/2004. Reclamantele au invocat excepția necompetenței materiale a

judecătoriei și au solicitat declinarea competenței în favoarea Tribunalului

Neamț.

Prin Sentința nr. 787/10-02-2011, Judecătoria

Piatra-Neamț a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza la

Tribunalul Neamț. La Tribunalul Neamț, cauza a fost înregistrată sub nr.

6365/279/2010.

Tribunalul Neamț prin Sentința nr. 188 din 23

iunie 2011, având în vedere rangul și natura autorității chemate în judecată,

în temeiul Legii nr. 554/2004, a admis excepția de necompetență materială și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

La Curtea de Apel Bacău, cauza a fost

înregistrată sub nr. 461/32/2011 la data de 4 august 2011.

Împuternicita reclamantelor a trimis la dosar

precizări cu privire la obiectul acțiunii, arătând că este întemeiată pe

dispozițiile art. 8, pct. 1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborate cu

art. 6 din CEDO, art. 52 pct. 1,2 și 3 din Constituția României.

A mai arătat împuternicita reclamantelor că

în conformitate cu dispozițiile art. 10 pct. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 a

Contenciosului administrativ, competența materială în soluționarea cauzei

aparține Tribunalului Neamț, secția contencios administrativ.

La termenul din 27 octombrie 2011, instanța

din oficiu a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al

împuternicitei S.E. pentru S.A.M. și S.E. la data formulării acțiunii și față

de precizările privind temeiul juridic al cererii ca fiind art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și față de obiectul acesteia,

instanța a pus în vedere reclamantelor să timbreze cu taxă judiciară de timbru

în cuantum de 39 RON și timbru judiciar de 0,3 RON, conform art. 3 lit. m din

Legea nr. 146/1997, sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată.

La următorul termen împuternicita

reclamantelor a formulat din nou precizări, arătând că în conformitate cu

dispozițiile art. 15 din Legea nr. 146/1997, este scutită de plata taxei de

timbru.

Prin Sentința nr. 197 din 17 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Bacău a fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată de

reclamantele S.I. și R.A.M. - prin mandatar S.E. în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că reclamantele nu au achitat taxa de timbru dispusă de către

instanță, până la termenul din 17 noiembrie 2011, astfel încât instanța a rămas

în pronunțare pe aspectul netimbrării cererii.

Instanța a reținut că în conformitate cu

dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de

timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2) dacă taxa judiciară de

timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii

sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o

valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată

până la primul termen de judecată.

Instanța la termenul din 27 octombrie 2011 a

dispus ca reclamantele să achite taxa judiciară de timbru de 39 RON și timbru

judiciar de 0,3 RON.

Având în vedere că nu a fost achitată taxa de

timbru stabilită de către instanță, pentru neîndeplinirea obligației de plată a

taxei de timbru până la termenul stabilit, 17 noiembrie 2011, instanța de fond

a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

anulând cererea introductivă.

calitate de mandatar al numitelor S.I. și R.A.M.

Prin motivele de recurs formulate în cauză

recurentele au criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică.

S-a arătat faptul că acțiunea formulată este scutită de plata taxelor

judiciare, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 15 lit. o din Legea nr.

146/1997, care dispun faptul că sunt scutite de taxe judiciare de timbru

acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac

referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele

materiale și morale decurgând din acestea.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată

cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Analizând motivele invocate de recurente,

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate și le va respinge ca nefondate,

menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

Înalta Curte a constatat că reclamantele

și-au precizat temeiul de drept al cererii formulate, fiind invocate

dispozițiile Legii contenciosului administrativ. Or, plecând de la acest temei

juridic, instanța de contencios administrativ sesizată cu soluționarea acțiunii

introductive, cu respectarea prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., a

pus în vedere reclamantelor să achite taxa de timbru datorată pentru

soluționarea cererii.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art.

17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care dispun că pentru cererile formulate în

baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare,

pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect

contractele administrative, care se vor taxa la valoare.

Înalta Curte constată că recurentele

apreciază în mod greșit incidența în cauză a dispozițiilor art. 15 lit. o din

Legea nr. 146/1997, întrucât aceste dispoziții sunt aplicabile, așa cum arată

și textul de lege indicat, cauzelor penale.

Instanța sesizată de reclamante cu cererea

introductivă este o instanță specializată de contencios administrativ și

fiscal, iar textul în discuție, care prevede scutirea de la plata taxelor

judiciare, este aplicabil numai într-o instanță penală sesizată cu o acțiune

civilă ce derivă dintr-o cauză penală.

Întotdeauna când partea decide să formuleze o

acțiune direct la instanța civilă sau de contencios administrativ va trebui să

respecte rigorile/cerințele/procedurile obligatorii impuse de calea de atac

urmată, precum și să achite taxele judiciare prevăzute de lege, așa cum prevăd

dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 din Legea

nr. 146/1997.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art.

312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.I. și R.A.M.

prin mandatar S.E. împotriva Sentinței nr. 197 din 17 noiembrie 2011 a Curții

de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

aprilie 2013.

Procesat de GGC - AM