ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5178/2013

Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț la data de 01 iulie 2010, sub nr. 6365/279/2010, reclamantele S.I. și R.A.M. prin S.E., au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 80.000 de RON, reprezentând daune morale și materiale. La data de 06 februarie 2010 reclamantele au depus precizări cu privire la obiectul acțiunii și cu privire la taxa de timbru datorată.

Cererea reclamantelor de reexaminare a taxei de timbru a fost respinsă prin încheierea din data de 15 decembrie 2010. În ceea ce privește obiectul acțiunii, au precizat că este vorba despre daune morale și materiale generate de tergiversarea soluționării plângerilor penale de către instituțiile statutului, formulate ca urmare a tulburării de posesie în formă continuată, cu grava prejudiciere morală și materială a lor și că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, fiind indicate dispozițiile art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004. Reclamantele au invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei și au solicitat declinarea competenței în favoarea Tribunalului Neamț.

Prin Sentința nr. 787/10-02-2011, Judecătoria Piatra-Neamț a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza la Tribunalul Neamț. La Tribunalul Neamț, cauza a fost înregistrată sub nr. 6365/279/2010. Tribunalul Neamț prin Sentința nr. 188 din 23 iunie 2011, având în vedere rangul și natura autorității chemate în judecată, în temeiul Legii nr. 554/2004, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău. La Curtea de Apel Bacău, cauza a fost înregistrată sub nr. 461/32/2011 la data de 4 august 2011. Împuternicita reclamantelor a trimis la dosar precizări cu privire la obiectul acțiunii, arătând că este întemeiată pe dispozițiile art. 8, pct. 1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 6 din CEDO, art. 52 pct. 1,2 și 3 din Constituția României.

A mai arătat împuternicita reclamantelor că în conformitate cu dispozițiile art. 10 pct. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, competența materială în soluționarea cauzei aparține Tribunalului Neamț, secția contencios administrativ. La termenul din 27 octombrie 2011, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al împuternicitei S.E. pentru S.A.M. și S.E. la data formulării acțiunii și față de precizările privind temeiul juridic al cererii ca fiind art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și față de obiectul acesteia, instanța a pus în vedere reclamantelor să timbreze cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 RON și timbru judiciar de 0,3 RON, conform art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997, sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată.

La următorul termen împuternicita reclamantelor a formulat din nou precizări, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 146/1997, este scutită de plata taxei de timbru. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 197 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău a fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantele S.I. și R.A.M. - prin mandatar S.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantele nu au achitat taxa de timbru dispusă de către instanță, până la termenul din 17 noiembrie 2011, astfel încât instanța a rămas în pronunțare pe aspectul netimbrării cererii.

Instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2) dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Instanța la termenul din 27 octombrie 2011 a dispus ca reclamantele să achite taxa judiciară de timbru de 39 RON și timbru judiciar de 0,3 RON. Având în vedere că nu a fost achitată taxa de timbru stabilită de către instanță, pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit, 17 noiembrie 2011, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând cererea introductivă.

3. Cererea de recurs formulată de S.E. în calitate de mandatar al numitelor S.I. și R.A.M. Prin motivele de recurs formulate în cauză recurentele au criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică. S-a arătat faptul că acțiunea formulată este scutită de plata taxelor judiciare, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997, care dispun faptul că sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale și morale decurgând din acestea. II.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Analizând motivele invocate de recurente, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate și le va respinge ca nefondate, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond. Înalta Curte a constatat că reclamantele și-au precizat temeiul de drept al cererii formulate, fiind invocate dispozițiile Legii contenciosului administrativ. Or, plecând de la acest temei juridic, instanța de contencios administrativ sesizată cu soluționarea acțiunii introductive, cu respectarea prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., a pus în vedere reclamantelor să achite taxa de timbru datorată pentru soluționarea cererii. Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care dispun că pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare. Înalta Curte constată că recurentele apreciază în mod greșit incidența în cauză a dispozițiilor art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997, întrucât aceste dispoziții sunt aplicabile, așa cum arată și textul de lege indicat, cauzelor penale.

Instanța sesizată de reclamante cu cererea introductivă este o instanță specializată de contencios administrativ și fiscal, iar textul în discuție, care prevede scutirea de la plata taxelor judiciare, este aplicabil numai într-o instanță penală sesizată cu o acțiune civilă ce derivă dintr-o cauză penală. Întotdeauna când partea decide să formuleze o acțiune direct la instanța civilă sau de contencios administrativ va trebui să respecte rigorile/cerințele/procedurile obligatorii impuse de calea de atac urmată, precum și să achite taxele judiciare prevăzute de lege, așa cum prevăd dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 din Legea nr. 146/1997. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I. și R.A.M. prin mandatar S.E. împotriva Sentinței nr. 197 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013. Procesat de GGC - AM