ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3009/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 86 din 11 septembrie 2014, Tribunalul Giurgiu, a admis acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu în contradictoriu cu pârâții U.G. și U.M.G. Totodată, a ordonat instituirea măsurii de protecție a plasamentului de urgență la Centrul de primire în regim de urgență din cadrul Complexului de servicii sociale Giurgiu pentru minorul U.N.A., născut la data de 29 august 2006, fiul lui U.G. și U.G., cu domiciliul în comuna Florești Stoenești, str. S., județul Giurgiu. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții U.G. și U.G. În cadrul apelului, prin cerere separată, înregistrată la data de 16 septembrie 2014, apelanții U.G.

și U.M.G. au solicitat suspendarea provizorie a executării sentinței până la soluționarea apelului declarat împotriva respectivei hotărâri judecătorești. În motivarea cererii, au arătat că luarea măsurii plasamentului de urgență față de copilul U.N.A. s-a realizat abuziv fără a se efectua ancheta socială la locuința acestuia. Au precizat că au formulat apel împotriva sentinței civile, contestând măsura luată, întrucât există acte la dosar din care rezultă că minorul este bine îngrijit și ambii părinți îl întrețin în condiții bune. Și-au întemeiat cererea de suspendare, pe dispozițiile art. 450 din noul C. proc. civ. Intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu s-a opus în principiu, cererii.

Prin Încheierea de ședință nr. 15A din 24 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de suspendare provizorie a Sentinței civile nr. 86 din 11 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut, sub un prim aspect, că inclusiv sub imperiul noului C. proc. civ., apelul este suspensiv de executare în principiu, acest lucru rezultând din interpretarea per a contrario și coroborată a dispozițiilor art. 468 alin. (5) C. proc. civ., art. 448 și art. 449 din noul Cod, potrivit cărora hotărârea primei instanțe este executorie (de drept sau la cerere) provizoriu, doar în cazurile anume prevăzute de lege, precum ar fi și cel consacrat de art. 136 din Legea nr. 272/2004 modificată privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Rațiunea instituirii caracterului executoriu al hotărârilor pronunțate sub imperiul acestei legi speciale, între care se înscrie și ordonanța președințială reglementată de art. 100 alin. (3) din legea menționată, este aceea a scoaterii imediate a copilului din starea de pericol în care se află și a protejării sale. În consecință, data fiind configurarea în acest domeniu a măsurilor de protecție a minorului, a caracterului apelului, de cale de atac nesuspensivă de executare, s-a reținut că sfera de aplicare a art. 450 din noul C. proc. civ. intitulat Suspendarea executării provizorii - temeiul juridic al cererii prezente - este una restrânsă.

Sub un secund aspect, instanța a reținut că primul motiv al cererii de suspendare vizează împrejurarea că ordonanța președințială a fost pronunțată fără a se fi efectuat anchetă socială la locuința minorului, apreciind că acest motiv este neîntemeiat, întrucât la dosarul cauzei de primă instanță, se regăsesc și raportul de anchetă socială precum și rapoartele ulterioare, de monitorizare a familiei de către autoritățile locale, concluzia finală fiind aceea a configurării unei stări de pericol pentru minor, pe fondul stării medicale a mamei sale și al mediului tensionat, neadecvat creșterii copiilor. Cu privire la cel de-al doilea motiv al cererii de suspendare s-a apreciat că motivul este formulat de o manieră generală, fără indicarea unor elemente concrete și nu reprezintă în sine, un caz special, de natură să se constituie într-o excepție de la principiul edictat de 136 din Legea nr. 272/2004 modificată privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Astfel, s-a statuat că analiza caracterului legal al deciziei recurate, a concordanței măsurii de plasament în regim de urgență cu principiul interesului superior al copilului, reprezintă un aspect distinct de cadrul procesual prezent (cerere de suspendare provizorie a executării), constituind obiect al fondului apelului declarat și neputând fi dezbătut în acest context fără a depăși limitele învestirii instanței prezente, configurate de art. 450 C. proc. civ. S-a constatat că, în temeiul prezumției deduse din caracterul executoriu al sentinței pronunțate, măsura plasamentului în regim de urgență a fost pusă în aplicare, iar o eventuală admitere a cererii de suspendare, ar determina o remodificare a situației copilului.

Împotriva acestei încheieri a declarai apel petenta U.M.G., solicitând admitere căii de atac. În motivarea apelului, petenta a arătat că instanța nu a luat în considerare un act depus la dosar, respingând cererea sa de suspendare. Analizând cererea, Înalta Carte constată, următoarele: În baza art. 450 C. proc. civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării, în alin. (3) al acestui articol prevăzându-se ca, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispozițiile art. 718 alin. (6) din C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.

În aceeași materie, art. 484 C. proc. civ. prevede că, în situația în care se formulează, în recurs, o cerere de suspendare a executării hotărârii recurate, aceasta se soluționează prin încheiere motivată definitivă. În ceea ce privește normele de competență, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că "secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel". În ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeași lege "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții". Coroborând dispozițiile legale incidente, menționate anterior și aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia competenței materiale, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă pentru următoarele motive; Deși potrivit art. 718 alin. (6) C. proc.

civ. încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar în speță este pronunțată, în faza procesuală a apelului, de către curtea de apel. În reglementarea dispozițiilor C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 și ale Legii nr. 303/2004, menționate anterior, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de abilitare. Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competență, trebuie ea aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, în economia textelor de lege nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curți competență în soluționarea apelului împotriva încheierii dată de curtea de apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri. În consecință, deși potrivit dispozițiilor legale citate anterior, hotărârea de suspendare a executării provizorii, pronunțată în apel, este atacabilă separat cu apel, în situația particulară în care această hotărâre a fost pronunțată de către curtea de apel, ea devine o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat ia instanța imediat superioară, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată "apel" formulată de petenta U.M.G., împotriva Încheierii nr. 15A din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de petenta U.M.G., împotriva Încheierii nr. 15A din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5687/2/2014. Definitivă, Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AS