ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 137/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 137/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 180 din 5

iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, în

baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit.

a) și art. 76 alin. (2)

C. pen., a fost condamnat inculpatului M.V.C.,

la pedeapsa de 3 (trei) ani si 6 (șase) luni

închisoare

pentru comiterea infracțiunii de omor (fapte din 28 octombrie 2011, victima

fiind

socrul său).

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a)

teza II și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și

lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din

pedeapsă reținerea din 29 octombrie 2011 și arestul preventiv din 2 noiembrie

2011, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 15 alin. (1) C. proc.

pen. s-a luat act că partea civilă

M.L.

(soția supraviețuitoare a victimei) a renunțat la pretențiile civile

solicitate

inițial.

S-a dispus păstrarea mijloacelor

materiale de probă, aflate în Camera de

Corpuri

Delicte a Tribunalului Bacău până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008

S-a dispus

prelevarea probelor biologice de la inculpat.

S-a constatat că

inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Pentru a

pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:

Inculpatul M.V.C. locuia în casa

proprietate

personală, împreună cu soția sa

M.E. și cei doi copii rezultați din căsătorie

. În același sat, însă la o

oarecare

depărtare locuia socrul său M.G.,

într-o altă gospodărie. Între socru

(M.G.) și ginere (M.V.C.), relațiile

erau tensionate: în timp ce ginerele era nemulțumit de faptul că socrul, când

îi dădea, când îi lua un anumit teren agricol,

socrul la rândul său era nemulțumit că nu

este ajutat la munca în

gospodărie, de fiica și ginerele său. Socrul avea într-adevăr

nevoie de ajutor pentru că soția sa era bolnavă de

cancer, motiv pentru care stătea mai

mult

prin spitale, iar când venea acasă nu putea să se mai ocupe de gospodărie.

La această stare

de lucruri s-a mai adăugat și dispariția a două drujbe, M.

G. suspectându-și fiica, adică pe M.E.

de furtul acestora.

Sătenilor gospodari,

drujbele le sunt de mare ajutor în gospodărie, astfel că pierderea

acestora constituie o pagubă importantă, fiind în

același timp și scumpe.

La data de 28

octombrie 2011, M.G. aflându-se în stare avansată de ebrietate s-a hotărât

să-și recupereze drujbele de la fiica sa M.

E.

pe care o știa singură acasă, ginerele fiind plecat la muncă.

Pentru aceasta s-a înarmat cu o secure

pentru a-și lovit fiica, dacă va fi cazul.

Era

așa de furios încât vorbea singur pe drum cu privire la corecția ce o va aplica

fiicei

sale, astfel încât consătenii se fereau din calea sa, fiind

cunoscut în comunitate ca un om dificil, rău la băutură.

În mod constant M.E. le-a spus

părintelui său că nu are nici o

legătură cu

dispariția drujbelor. Și la data de 28 octombrie 2011 când a primit vizita

intempestivă a tatălui său și-a susținut

nevinovăția. M.G. se afla în

stare

avansată de beție, furios, pus pe scandal, înarmat cu o secure.

Cei doi (tată și fiică) s-au certat

mai întâi, după care M.G. înarmat cu securea și-a fugărit fiica prin grădină,

speriindu-și nepoții. M.

E. s-a ascuns la un

vecin împreună cu copii, de unde și-a anunțat soțul, care la

rândul său

a anunțat Poliția din comună.

A sosit un lucrător de poliție la fața locului, care a aplanat

scandalul, însă, după

ce

a plecat, conflictul a fost reluat cu o și mai mare intensitate, M.

G. lovindu-și de data aceasta fiica în cap, cu

muchia securii.

M.V.C. sosind la domiciliu la insistențele soției

sale, aflând și convingându-se că M.E.

(soția sa) a fost lovită de către M.G. s-a hotărât ca să-i aplice acestuia,

adică socrului său o corecție, pentru tot ceea ce a făcut, mai ales că

acumulase în timp multe necazuri pricinuite de acesta.

Astfel că

inculpatul M.V.C. și-a lovit la început

socrul,

cu pumnii în cap, trântindu-l la pământ, după care l-a lovit cu picioarele

peste

corp. Pentru a-l imobiliza pe

socrul său așa cum a susținut că i-a recomandat la telefon

lucrătorul de

poliție, s-a urcat cu genunchii pe toracele victimei, legând-o cu o frânghie de

mâini și de picioare.

Victima M.G. aflându-se

în stare gravă deoarece se declanșase hemoragia, a fost chemată salvarea.

Ambulanța a sosit de urgență, însă nu s-a mai putut face nimic,

întrucât victima

încetase

din viață.

Din cuprinsul

raportului de constatare medico-legală (pe cadavru) din 29

octombrie 2011 întocmit de C.M.L. Onești,

rezultă că moartea numitului M.G. de 59 de ani a fost violentă. Ea s-a datorat

insuficienței

cardio respiratorii acute

instalată după multiple fracturi costale cu rupturi de ficat și hemoragie

internă, consecutive unui politraumatism prin agresiune (omucidere).

În ceea ce

privește semnele de violență, numai frontal au fost identificate 28 excoriații.

Pe coapsa de față externă s-au găsit 2 plăgi înțepate cu secreții sanghinolente

ș.a.

Prin raportul de autopsie au fost

identificate coastele rupte. Sunt atât de multe

fracturi costale bilaterale, încât se pare că nu a rămas nici măcar o

coastă întreagă. S-au

identificat două fracturi de stern (1/3 sup. și

1/3 inf. dr.), multiple plăgi contuze,

escoriații

ori echimoze la nivelul capului, toracelui, membrelor superioare și inferioare.

S-a constatat

o ruptură penetrantă pe ambele fețe ale ficatului, infiltrat hemoragie

intestinal dr. hemoperitoneu.

Leziunile de violență externe și interne s-au putut produce prin loviri

multiple,

repetate, cu

corpuri și mijloace contondente.

Alcoolemia

victimei în momentul decesului a fost de 2,35 g%o (fila 25-27 dosar urmărire

penală).

De

înmormântarea victimei s-a ocupat soția sa, M.L. La termenul din 28 februarie

a.c., soția supraviețuitoare s-a constituit parte civilă cu suma de 7000 lei,

despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare suportate, însă

astăzi a renunțat la pretențiile civile, pentru ca la rândul său datorită

bolii de care suferă are nevoie de ajutorul

fiicei sale, care este soția inculpatului.

La data de 29 octombrie

2011, inculpatul a fost reținut pentru 24 ore (fila 47-48

dosar urmărire penală).

Propunerea de arestare preventivă a

inculpatului a fost respinsă de către

Tribunalul

Bacău, prin Încheierea 129/îc din 29 octombrie 2011 pronunțată în dosarul

nr. 5668/110/2011, inculpatul fiind arestat

preventiv de Curtea de Apel Bacău, prin

Încheierea 118 din 2 noiembrie 2011,

în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă din 2 noiembrie 2011,

pe o durată de 29 zile, începând cu data punerii în executare.

Mijloacele

materiale de probă ridicate de la fața locului care au fost predate pe

bază de proces verbal se află în Camera de

Corpuri Delicte a Tribunalului Bacău (fila

24 dosar fond).

Situația de fapt a fost pe deplin dovedită, cu următoarele mijloace

materiale de

probă:

-

procesele - verbale întocmite cu prilejul

cercetării la fața locului;

-

planșele foto;

-

raportul

agentului de poliție L.R. din cadrul Postului de Poliție al comunei Gura Văii;

-

actele medico-legale;

-

declarațiile martorilor audiați, la urmărirea penală și în instanță,

coroborate

cu declarațiile inculpatului care a susținut că s-ar fi aflat în

legitimă apărare.

La trimiterea în

judecată în favoarea inculpatului s-a reținut doar scuza

provocării.

În drept,

fapta inculpatului din 28 octombrie

2011 când și-a bătut socrul cu pumnii și picioarele peste tot corpul

producându-i leziuni incompatibile cu

viața

constituie infracțiunea de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Inculpatul a

lovit într-un om căzut, ceea ce conduce la concluzia că a comis fapta cu

intenție directă.

Multitudinea

de coaste rupte (toate), fractura de stern și ruptura profundă de

ficat, constituie alte argumente în sprijinul

concluziei că inculpatul a comis fapta cu

intenție directă.

În sprijinul

legitimei apărări s-a depus la dosar certificatul medico-legal de la fila 28

dosar urmărire penală, din care rezultă că soția inculpatului a avut nevoie de

doar 3-4 zile de îngrijiri medicale, de la data

producerii leziunilor.

Nu poate fi

pierdută din vedere împrejurarea că soția inculpatului s-a prezentat la C.M.L. Onești,

tocmai pe 7 noiembrie 2011, deci mult după arestarea inculpatului, cu siguranță

din dorința de a-l scoate din Arestul I.P.J. Bacău.

Socrul (tatăl

soției) nu este rudă, dar face parte din familie, astfel că omorul

reținut în sarcina inculpatului se află la

granița cu omorul calificat comis asupra unui

membru al familiei.

Multitudinea leziunilor constatate pe corpul victimei dovedește că

inculpatul i-a

aplicat

numeroase lovituri și ceea ce este mai grav în prezența copiilor săi minori,

cărora le-a dat o lecție greșită de viață.

Dacă la telefon polițistul i-a recomandat inculpatului să-l imobilizeze

pe socrul

său, aceasta nu înseamnă că trebuia să-i rupă coastele, ficatul,

sternul. Sub nici o formă

coastele

nu se pot fractura prin rostogolirea victimei și nici prin lovirea de cioturile

plantelor din curte.

Excesul de violență nu este scuzabil

deoarece M.G. aflat în stare avansată de ebrietate putea să fie imobilizat,

oricât s-ar fi împotrivit demult, cu câteva vânătăi (echimoze).

Inculpatul este un bărbat impulsiv. Soția sa când l-a chemat acasă știa

ce poate

să urmeze. Văzându-l, soția dezlănțuindu-se cu un potop de lovituri

asupra victimei, nu

l-a

temperat, deși putea și trebuia să o facă.

Inculpatul nu a

fost instigat de către soția sa să-și omoare socrul.

Pentru că nu și-a

ocrotit tatăl de furia bărbatului său, soția supraviețuitoare nu a

vorbit multă vreme cu fiica sa M.E.,

care de multe ori a fost ocrotită de către părinții săi ca să nu fie lovită de

către inculpat (fila 52).

Având în vedere cele de mai sus,

legitima apărare nu poate fi reținută, în

schimb

va fi avută în vedere scuza provocării. A avut și victima partea sa de vină.

Vinovăția

inculpatului fiind pe deplin dovedită s-a dispus condamnarea sa la

pedeapsa închisorii.

Ca efect al

reținerii scuzei provocării cât și a circumstanțelor atenuante a bunei purtări

anterioară faptei supuse judecății, având în vedere lipsa antecedentelor

penale, portretul comportamental al inculpatului rezultat din probele administrate,

acestuia i-a

fost

aplicată o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Nu i s-a aplicat cea mai mică pedeapsă

cu putință pentru că a comis fapta în prezența copiilor săi și a acționat cu

intenție directă. Victima nu a încetat din viață pe patul vreunui spital ci în

curtea inculpatului, la scurt timp după agresiune.

Pe lângă pedeapsa principală

inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară și accesorie prevăzută de

lege.

Pedeapsa

principală ce i-a fost aplicată va fi executată în condiții de detenție s-a

dedus prevenția și s-a dispus menținerea stării de arest preventiv.

S-a luat act că soția supraviețuitoare

a renunțat la pretențiile civile formulate inițial.

Corpurile delicte vor fi păstrate până la soluționarea definitivă a

cauzei.

S-a dispus

prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Împotriva sentinței penale mai sus

menționate, a formulat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău și inculpatul M.V.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a criticat sentința pentru

motive de

netemeinicie în

ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind dozat

corespunzător cuantumul pedepsei aplicate față de

împrejurările și modalitatea în care

a fost comisă fapta.

Apelantul

inculpat M.V.C. a criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul

cuantumului prea mare al pedepsei aplicate.

Prin decizia

penală nr. 126 din 5 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău - secția

penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Bacău, împotriva

sentinței penale nr. 180 din 05 iulie 2012,

pronunțata de Tribunalul Bacău, în dosar nr. 6901/110/2011, cu privire la

greșita aplicare a art. 73 lit. b) în loc de art. 73 lit. a) C. pen cuantumul

pedepsei principale.

S-a desființat

sentința penală apelată sub aspectele arătate și rejudecând cauza în apel, s-a

reținut în favoarea inculpatului art. 73 lit. a) în loc de art. 73 lit. b) C.

pen., ca circumstanță atenuantă.

S-a majorat de la 3 ani și 6 luni la 5

ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.V.C., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 alin.

(2)

C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen s-a

menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 381 C. proc. pen. s-a

dedus în continuare măsura arestării preventive de la 05 iulie 2012 pana la zi.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de ale a reținut următoarele:

Apelantul

inculpat M.V.C. este căsătorit cu M.E., iar

din această căsătorie au rezultat doi copii minori și

locuiesc în com. Gura Văii, sat Dumbrava, Jud. Bacău.

Între inculpatul M.V.C. și socrul său M.G.

existau neînțelegeri cu privire la sustragerea a două drujbe.

În ziua de 28 octombrie 2011, M.G.,

fiind sub influența băuturilor alcoolice, având asupra sa o secure, a mers la

locuința fiicei sale M.E. și i-a cerut să-i restituie drujbele. A amenințat-o

pe aceasta cu securea și chiar a lovit-o în zona capului cu muchia securii.

Pentru acest motiv, inculpatul M.V.C.

l-a lovit cu pumnii pe socrul său în zona capului, iar când acesta era căzut l-a

lovit cu picioarele tot în zona capului.

În timp ce victima era căzută,

inculpatul M.V.C. a imobilizat-o în sensul că s-a urcat cu genunchii pe

toracele acesteia, legând-o cu o funie de mâini și de picioare.

În momentul în

care medicii de pe ambulanță au venit la fața locului, aceștia au

constatat că M.G. era decedat.

Din raportul de constatare medico

legală nr. 98/2011 al C.M.L. Onești rezultă că moartea numitului M.G. a fost

violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute instalate după

multiple fracturi costale cu rupturi de ficat și hemoragie internă consecutive

unui politraumatism prin agresiune. Leziunile de violență externe și interne

s-au putut produce prin loviri multiple repetate cu corpuri și mijloace

contondente.

La data

decesului victima avea o alcoolemie de 2,35 gr %0.

Din

certificatul medico-legal al C.M.L. Onești rezultă că în urma

loviturilor aplicate de tatăl său, partea

vătămată M.E. a suferit leziuni care au

necesitat pentru vindecare un

număr de 3 - 4 zile îngrijiri medicale.

S-a reținut că

în cauză nu se poate pune în discuție legitima apărare a inculpatului M.V.C.,

deoarece victima M.G., după ce i-a fost luată securea și fiind într-o stare

avansată de ebrietate, era în imposibilitatea

de

a-l ataca pe inculpat. Cu toate că victima era căzută, inculpatul M.V.C. a

continuat să o lovească, după care a legat-o cu o funie.

De asemenea,

instanța de fond a reținut greșit la încadrarea juridică art. 73 lit. b) C.

pen. ca circumstanță atenuantă, în cauză fiind realizate condițiile impuse de

textul legal al art. 37 lit. a) C. pen. - depășirea limitelor legitimei

apărări.

S-a arătat că inculpatul a acționat

asupra victimei lovind-o inițial în zona

pieptului

și a dezarmat-o pe aceasta, reușind să îi ia securea din mână și să o arunce.

Așadar,

până în acest moment apărarea inculpatului este proporțională cu gravitatea

pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul

În continuare victima a căzut la

pământ iar inculpatul i-a aplicat alte lovituri,

la un moment dat poziționându-se deasupra victimei și legându-i mâinile

cu o funie. Cu acest prilej, inculpatul a presat cavitatea toracică a victimei,

împrejurare în care a

avut loc decesul acesteia, cauza reținută de

medicul legist în concluziile preliminare fiind insuficiență respiratorie

acută, în condițiile în care victima a suferit fracturi costale și o ruptură a

ficatului. Aceste momente reprezintă o depășire a limitelor unei

apărări proporționale cu gravitatea atacului, mai

exact o prelungire a acesteia, întrucât

victima era deja dezarmată și se

afla la pământ.

S-a arătat că în cauza de față

apelantul inculpat se afla în cazul excesului scuzabil, în momentul săvârșirii

faptei și-a dat seama că pricinuiește victimei urmări vădit mai grave, având

posibilitatea de a înceta lovirea victimei, care era căzută la pământ fiind

dezarmată.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată,

s-a arătat că din ansamblul criteriilor indicate în art. 72 C. pen., persoana

inculpatului reprezintă doar un reper care nu poate prevala față de criteriul

gradului de pericol social concret ridicat pe care-l

prezintă fapta acestuia, astfel că nu se justifică reducerea pedepsei

până la limita de 3

ani și 6 luni.

S-a arătat că instanța de fond nu a

dozat corespunzător cuantumul pedepsei aplicate față de împrejurările și

modalitatea în care a fost comisă infracțiunea, de gravitatea deosebită a

acesteia.

Instanța a

constatat în mod corect că omorul suspus judecății este simplu, fiind

comis în împrejurări care presupun

întrebuințarea violenței în familie.

Victima este socrul inculpatului,

fapta fiind săvârșită în gospodăria

inculpatului,

în prezența copiilor săi minori care erau în același timp nepoții victimei.

Chiar dacă relațiile dintre victimă

(bunic) și nepoți nu erau afectuoase, cu siguranță copiii inculpatului au

suferit o traumă, întrucât evenimentul la care au participat a fost de natură

a-i tulbura profund.

S-a reținut că din probele

administrate rezultă că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa cu

forma de vinovăție a intenției directe, astfel că după ce victima era căzută la

pământ și nu a mai putut să se apere, inculpatul s-a urcat cu

genunchii pe torace, l-a imobilizat, acesta

decedând la scurt timp.

Concluzionând, instanța de apel a

reținut că pedeapsa aplicată nu a fost judicios apreciată,urmând a dispune și

majorarea sancțiunii.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la individualizarea

pedepsei, pe care o consideră exagerată față de

împrejurările în care s-a comis fapta, fiind atacat de victima aflată

în stare de ebrietate

si extrem de violentă.

Examinând hotărârea

atacată în raport de criticile formulate, înalta Curte

constată că recursul declarat de

inculpat este fondat.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. a), art.

74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. reținându-se în sarcina acestuia că în

ziua

de 28 octombrie 2011, l-a lovit cu

pumnii și picioarele pe socrul său M.G., chiar și după ce acesta se afla la

pământ, iar după ce l-a imobilizat s-a urcat cu genunchii pe

toracele

victimei, legând-o cu o funie de mâini și de picioare, astfel încât, în

momentul în care medicii de pe ambulanță au venit la fața locului, victima era

decedată.

Din probele

dosarului rezultă că între victimă și inculpat, în calitate de ginere al

acesteia, se aflau divergențe mai

vechi, iar în ziua în care a avut loc fapta, victima M.G., fiind sub influența

băuturilor alcoolice, a mers înarmat cu o secure la locuința inculpatului unde

se afla numai soția acestuia, respectiv fiica victimei, căreia i-a cerut să-i

restituie niște drujbe, a amenințat-o pe aceasta cu securea și chiar a lovit-o

în zona capului cu muchia securii.

Ajuns acasă la

insistențele soției, inculpatul M.V.C. l-a lovit

cu pumnii și picioarele pe socrul său și s-a urcat cu

genunchii pe toracele acestuia, provocându-i leziune care au dus la decesul

victimei.

Din raportul de constatare medico

legală al C.M.L. Onești rezultă că moartea numitului M.G. a fost violentă și

s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute instalate după multiple

fracturi costale cu rupturi de ficat și hemoragie internă consecutive unui

politraumatism prin agresiune. Leziunile de violență externe și interne s-au

putut produce prin loviri multiple repetate cu corpuri și mijloace contondente.

La data decesului victima avea o

alcoolemie de 2,35 gr %0.

Din certificatul medico-legal al

C.M.L. Onești rezultă că în urma

loviturilor

aplicate de tatăl său, partea vătămată M.E. a suferit leziuni care au

necesitat

pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile îngrijiri medicale.

Având în vedere materialul probator

administrat în cauză, înalta Curte constată că situația de fapt, încadrarea

juridică și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite

de instanța de fond, inculpatul săvârșind fapta

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare

din partea victimei, în condițiile prev. de art. 73

lit. b) C. pen. și

nu în condițiile depășirii limitelor legitimei apărări prev. de art. 73 lit. a)

C. pen. Existența circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. a) C. pen.,

presupune ca atacul victimei să fi pus în pericol

grav persoana inculpatului or, în cauza

de față, atacul victimei

încetase și nu mai reprezenta un pericol pentru inculpat.

Din probele administrate

în cauză și față de modalitatea în care s-a comis fapta, rezultă că victima,

persoană în vârstă și aflată în stare avansată de ebrietate a fost ușor

dezarmată și imobilizată de inculpat, așa încât excesul de violență de care

acesta a dat

dovadă a

fost nejustificat, și nu numai că nu s-a aflat niciun moment în legitimă

apărare, dar a acționat cu intenția directă de a

suprima viața victimei.

În ce privește pedeapsa aplicată de

instanța de apel, înalta Curte constată că

este

exagerată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen.,

respectiv, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al

infracțiunii, de persoana infractorului și de împrejurările concrete în care

s-a comis fapta.

Este adevărat că fapta inculpatului este

gravă, aflată la limita infracțiunii de omor calificat, dând dovadă de o

violență extremă, concretizată în leziunile multiple interne și externe, care

au dus la decesul victimei, dar având în vedere împrejurările concrete în care

s-a săvârșit infracțiunea și expuse pe larg în considerentele hotărârii de

condamnare, înalta Curte apreciază că inculpatul poate fi reeducat cu o

pedeapsă sub minimul prevăzut de lege.

Din examinarea

circumstanțelor personale ale inculpatului se constată că acesta

nu este cunoscut cu antecedente penale

și a recunoscut săvârșirea faptei, dând dovadă de sinceritate și regret,

apreciindu-se totodată că reeducarea acestuia se poate realiza și cu o pedeapsă

mai mică, astfel că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 73

lit. b), art. 74 lit. a)

și art. 76 alin. (2) C. pen., aplicată de instanța de fond, răspunde cerințelor

legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei

și

făptuitorului, în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și

preventiv ale acesteia.

Față de cele menționate, înalta Curte

constată că recursul declarat de inculpat este fondat, urmând a fi admis în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa decizia

atacată si se va menține sentința instanței de fond.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat reținerea și arestarea

preventivă, la zi.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

M.

V.C. împotriva deciziei penale nr. 126

din 5 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău -

secția penală,

cauze minori și familie.

Casează

decizia atacată și menține sentința penală nr. 180/D din 5 iulie 2012

pronunțată de Tribunalul Bacău.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii preventive din 29 octombrie

2011 și a arestării preventive de la 2 noiembrie 2011 la 17 ianuarie

2013.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se plătește din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 17

ianuarie 2013