ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3446/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 77/D din 7 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul 5877/110/2012 s-a dispus, în baza art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului M.C., necăsătorit, fără ocupație, recidivist, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, cetățean român, aflat în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de viol, victima având vârsta de 12 ani (fapta din 28 iunie 2012).

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 86

4

C. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată sus-numitului prin Sentința penală nr. 31 din 23 ianuarie 2012 a Judecătoriei Moinești, pronunțată în Dosarul nr. 7824/260/2011, definitivă la 10 februarie 2012, pe care o adaugă la pedeapsa aplicată pentru fapta supusă judecății.

Pedepse de executat: 13 (treisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa principală aplicată, perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând din 10 iulie 2012, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 1381, 1389 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile T.L.G. suma de 1000 lei, despăgubiri materiale și 2000 lei, daune morale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

S-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă, ridicate de la fața locului și care se află la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Bacău, până la soluționarea definitivă a cauzei.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile T.L.G. suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare constatând în onorariul de avocat suportat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța aceasta sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin Rechizitoriul 1508/P din 28 septembrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.C., necăsătorit, fără ocupație, recidivist, pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatului, faptul că, în seara zilei de 28 iunie 2012, a întreținut prin constrângere, un raport sexual normal cu partea vătămată T.L.G., în vârstă de 12 ani.

În cursul cercetării judecătorești:

- inculpatul M.C. a cerut ca să fie judecat conform procedurii obișnuite;

- au fost audiați, la solicitarea instanței, în detaliu, partea vătămată T.L.G. în prezența mamei sale, inculpatul M.C., reprezentanta legală a părții vătămate C.A.A., martorii M.D., C.I., B.P., T.S., C.I.A., C.L.E.;

- s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: caracterizarea elevei T.L.G. clasa a VI-a eliberată de școala gimnazială din comuna Poduri, județul Bacău, Sentința penală nr. 31 din 23 ianuarie 2012 a Judecătoriei Moinești pronunțată în Dosarul nr. 7824/260/2011, definitivă la 10 februarie 2012, prin care M.C. fusese condamnat la 3 ani de închisoare, cu suspendare, listingul convorbirilor telefonice, evaluarea psihologică a minorei parte vătămată făcută de către psihologul său;

- a fost depusă cerere scrisă de constituire parte civilă;

- a fost menținută prevenția inculpatului.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

T.L.G. fusese lăsată în grija bunicilor, care locuiau în satul B., comuna P., județul B.. Minora a absolvit clasa a V-a la Școala din comuna P., județul B., cu media 8,78. Mama minorei locuia în C. având 3 copii mici în întreținere, în vârstă de 3 luni, 7 ani și 8 ani.

La data de 9 iulie 2012, C.A.A. (fostă T.) din orașul C., județul B. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că fiica sa, T.L.G. în vârstă de 12 ani a fost violată de către M.C., la data de 29 iunie 2012.

La data de 10 iulie 2012, ora 18,15, M.C. a fost reținut (dosar urmărire penală), la data de 10 iulie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului M.C. iar la data de 11 iulie 2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sus-numitului, care a dobândit astfel calitatea de inculpat (dosar urmărire penală).

La data de 11 iulie 2012, ora 14,10, inculpatul M.C. a fost arestat preventiv, inițial pe o durată de 29 zile, prevenția acestuia fiind apoi prelungită prin Încheierea Tribunalului Bacău nr. 92/ÎC din 6 august 2012 și 103/ÎC din 4 septembrie 2012.

Prietenele de joacă ale minorei parte vătămată T.L.G. erau surorile C. (I., A.M. și L.E.) care îi erau și colege de școală și mai mult decât atât locuiau în aproprierea casei bunicilor săi.

M.C. venea deseori în vizită la unchiul său M.D., care locuia în satul Brănești, comuna Poduri, județul Bacău, în vecinătatea casei familiei C.

M.C. fiind prieten cu martorul C.I. venea deseori în vizită la familia C., unde a întâlnit-o pe partea vătămată T.L.G., aflând și ce vârstă avea, întrucât era prietena de joacă ale surorilor prietenului său.

Între bunicii părții vătămate și unchiul inculpatului existau relații vechi de dușmănie datorate unui conflict violent care a avut loc între unchiul inculpatului M.D. și unchiul părții vătămate, acesta din urmă suferind o fractură de mandibulă. Nu se restabilise liniștea și pacea între cele două familii din cauza acelui conflict violent a cărui rezonanță nu s-a stins.

Minora parte vătămată fusese avertizată de către familia sa ca nu cumva să intre în curtea și respectiv în locuința lui M.D., mai ales când se afla în vizită M.C., dar nu a ascultat, dormind o noapte din luna aprilie 2012 în apartamentul din Comănești al părinților inculpatului, împreună cu o altă fată din sat. În noaptea respectivă, în acel apartament se afla și tatăl inculpatului, astfel că nu s-a întâmplat nimic grav.

Cu toate acestea familia părții vătămate a fost neîncrezătoare și a dus-o pe minoră la ginecolog, constatându-se că era virgină (dosar urmărire penală).

T.L.G. nu a avut acceptul bunicii și nici al mamei sale ca să înnopteze în casa inculpatului.

Cu acel prilej minora parte vătămată a aflat la ce pericole se expune dacă nu-și ascultă rudele.

Pentru că în acea noapte din aprilie minora fusese căutată peste tot de către bunica sa, care o avea în grijă, a lăsat o impresie foarte proastă în comunitate, de fată care fuge de acasă la o vârstă atât de fragedă, de nici 12 ani împliniți.

Minora parte vătămată provenea dintr-o familie bună, cu principii morale sănătoase. Minora avea asigurat un trai decent din partea familiei sale, având chiar și telefon mobil deși era doar o copilă.

La data de 28 iunie 2012, începuse de câteva zile vacanța de vară, astfel că elevii se aflau mai mult la joacă. Pentru T.L.G. era vacanța care despărțea clasa a V-a de clasa a VI-a, pe care urma să o înceapă în septembrie. Chiar dacă era bine dezvoltată, se vedea că minora parte vătămată nu era altceva decât un copil.

În seara zilei de 28 iunie 2012, în jurul orelor 20,00, partea vătămată s-a deplasat la locuința surorilor C., prietenele sale de joacă.

Acolo a sosit și M.C., care sosise în sat, pentru a-l vizita pe unchiul său.

M.C. și T.L.G. au schimbat câteva cuvinte, după care inculpatul a plecat.

Între timp și surorile C. au plecat la magazinul din sat, T.L.G. rămânând singură în curtea locuinței acestora.

La scurt timp după plecarea surorilor C., în curtea casei acestora a revenit inculpatul M.C. care i-a spus că cele trei surori C. o așteaptă în locuința lui M.D. (unchiul inculpatului).

Cei doi au plecat împreună spre locuința lui M.D., unde au ajuns în jurul orelor 20,30.

În acea casă, în afară de cei doi nu se mai afla nimeni. Partea vătămată a fost condusă în una din odăile locuinței lui M.D..

Partea vătămată T.L.G. l-a întrebat pe inculpat unde sunt surorile C., iar acesta i-a răspuns că trebuie să sosească. Imediat inculpatul a început să o sărute pe partea vătămată în zona gâtului, însă aceasta l-a împins, dând să fugă din cameră.

Inculpatul i-a luat victimei telefonul mobil din buzunar, aruncându-l pe pat, spunându-i părții vătămate că dacă dorește să plece să-și ia mai întâi telefonul.

T.L.G. s-a întors pentru a-și recupera telefonul de pe pat, timp în care inculpatul s-a aruncat asupra acesteia și a început să o dezbrace.

Victima a țipat, a început să plângă, însă inculpatul i-a pus mâna la gură, cerându-i să nu mai țipe.

După ce a dezbrăcat-o, inculpatul s-a dezbrăcat și el și a întreținut cu victima un raport sexual normal.

După consumarea raportului sexual inculpatul i-a permis părții vătămate T.L.G. să părăsească imobilul.

Victima s-a dus acasă la bunica sa unde a observat că lenjeria intimă îi era pătată de sânge.

A doua zi, partea vătămată și-a spălat chiloții dar pentru că petele de sânge încă mai persistau i-a aruncat în grădină.

Tot a doua zi victima a fost contactată telefonic de către inculpat care i-a cerut să se întâlnească la familia C.. Acolo, inculpatul i-a cerut părții vătămate să accepte să aibă o relație cu el, altminteri îi va dezvălui bunicii, tot ceea ce s-a întâmplat între ei și mai mult decât atât îi va spune că partea vătămată a fost cea care a dorit să întrețină relații sexuale cu el.

Inculpatul știa că bunica părții vătămate era o femeie severă. Părții vătămate în schimb îi era mai tare frică de mama sa.

De rușine și în același timp de frică pentru că fusese nu numai șantajată ci și amenințată cu moartea T.L.G. nu a spus nimănui din familie ce i s-a întâmplat, însă bunica sa observând o schimbare de comportament a chemat-o pe mama minorei pentru a afla care e motivul. Martora C.A.A. văzând că la rândul său nu a obținut explicațiile cerute, a verificat telefonul mobil al minorei, ocazie cu care a observat mai multe mesaje trimise de către inculpat.

Mama și-a dus fiica la C.M.L. Moinești, unde a fost examinată medico-legal, ocazie cu care s-a constatat că aceasta prezenta deflorare recentă, în urmă cu 10 - 14 zile, nefiind evidențiate leziuni de natură traumatică (certificat medico-legal din 9 iulie 2012).

După controlul medico-legal, minora parte vătămată a spus mamei sale ce i s-a întâmplat, cât și organelor de poliție.

În mod constant, inculpatul M.C. s-a declarat nevinovat însă, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat din 9 august 2012 emis de I.P.J. Bacău - Serviciul Criminalistic au rezultat modificări ale stresului emoțional, caracteristice comportamentului simulat.

Din locuința martorului M.D., unchiul inculpatului a fost ridicată pătura de pe patul unde s-a consumat actul sexual. Întrucât pe aceasta, cu ocazia examinării au fost evidențiate urme de culoare galben-verzuie, ce par a fi de lichid seminal a fost dispusă efectuarea unei expertize biocriminalistice serologice de către I.P.J. Galați - Serviciul criminalistic - Laboratorul de Serologie Judiciară.

Din concluziile raportului de expertiză din 7 septembrie 2012 rezultă că pe pătura supusă analizei au fost evidențiate urme de secreții umane care conțin capete de spermatozoizi și floră microbiană, secrețiile evidențiate constituind urme de spermă. Acestea aparțin grupei sanguine AB IV, grupă de care aparține și sângele recoltat de la inculpat.

Nu s-au confirmat susținerile inculpatului potrivit cărora ar fi întreținut raporturi sexuale în casa unchiului său cu iubita sa, pentru că nu a venit în sat însoțit de vreo femeie.

În drept, fapta inculpatului M.C. din seara zilei de 28 iunie 2012 în jurul orelor 20,30 când a ademenit-o pe minora parte vătămată T.L.G., în vârstă de 12 ani, în locuința unchiului său M.D. din comuna Poduri, jud. Bacău, unde, profitând de neputința acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința, prin folosirea forței și autorității asupra victimei a întreținut un singur raport sexual, prin penetrare, constituie infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., având în vedere vârsta victimei.

Partea vătămată T.L.G. s-a constituit parte civilă în cauză cu următoarele sume:

- 1.000 lei daune materiale

- 100.000 lei daune morale

Inculpatul considerându-se nevinovat nu a fost de acord cu pretențiile minorei T.L.G..

Vinovăția inculpatului M.C. a fost pe deplin dovedită, cu următoarele mijloace materiale de probă:

a) certificatul medico-legal din 9 iulie 2012 eliberat de C.M.L. Moinești (dosar urmărire penală);

b) declarațiile părții vătămate T.L.G. (dosar urmărire penală și dosar fond);

c) certificatul de naștere al minorei (dosar urmărire penală);

d) raport de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat din 9 august 2012 (dosar urmărire penală);

e) declarațiile mamei și bunicii părții vătămate (dosar urmărire penală și dosar fond, dosar fond);

f) caracterizarea elevei parte vătămată eliberată de Școala din comuna Poduri (dosar fond) și evaluarea psihologică a acesteia;

g) declarațiile celorlalți martori;

h) listingul telefonic.

Nu s-a dovedit că partea vătămată ar fi fost violată de altcineva.

Împrejurarea că plângerea (sesizarea) penală a fost depusă după mai bine de 10 zile de la comiterea faptei nu are relevantă juridică, sub nici o formă, nu constituie o dovadă a nevinovăției inculpatului.

Inculpatul a ademenit victima în casa unchiului său, unde a violat-o profitând de limitele gândirii și puterii sale de înțelegere, pierzând din vedere faptul că era o fetiță, în vârstă de doar 12 ani.

Dacă a observat că prin mesajele telefonice minora i se adresa nepotrivit vârstei sale, inculpatul trebuia să-i înștiințeze familia, pe care o cunoștea, cu privire la comportamentul fetei, nicidecum să-și bată joc de ea. Dacă minora a avut carențe în educație, în aceiași situație s-a aflat și inculpatul, despre un copil de 12 ani nu se poate vorbi ca despre o femeie de moravuri ușoare. Chiar dacă părea că minora s-a îndrăgostit de inculpat, acestuia nu-i era îngăduit să o violeze. Fapta comisă nu are absolut nici o justificare ci dimpotrivă. Violul este jignirea cea mai profundă ce i se poate aduce unei persoane.

Vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

Pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară.

Inculpatul a comis fapta în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin Sentința penală nr. 31 din 23 ianuarie 2012 a Judecătoriei Moinești, definitivă prin nerecurare la 10 februarie 2012, fusese condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 și art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Inculpatul a avut o asemenea comportare în timpul procesului încât este exclusă acordarea de circumstanțe atenuante pentru fapta supusă judecății. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gravitatea faptei determinată de consecințele faptei, din punct de vedere medical, uman dar și social.

Violul fiind comis în cursul termenului de încercare, s-a procedat la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere, pedeapsa de 3 (trei) ani urmând a fi adăugată la pedeapsa ce urmează a se aplica pentru fapta dedusă judecății, stabilindu-se astfel pedeapsa de executat.

Inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie prevăzută de lege.

Pedeapsa principală urmând a fi executată în condiții de detenție, a fost scăzută perioada executată prin reținere și arest preventiv.

Totodată a fost menținută prevenția inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă, inculpatul a fost obligat la plata daunelor materiale în cuantumul solicitat, familia victimei făcând dovada suportării unor cheltuieli pentru consultații, control, tratament psihologic, inclusiv de transport.

Minora T.L.G. a suferit o traumă psihică.

Este un copil căruia i s-a furat copilăria. Nu este exclus ca trauma violului să-i afecteze dezvoltarea psihică ulterioară.

Victimei i se cuvin daune morale, însă într-un cuantum mult diminuat, față de cât a cerut, pentru că la rândul său a avut partea sa de vină, pentru că nu și-a ascultat familia. Totuși a căzut într-o capcană. Victima suferă atât de mult pentru că la rândul său se culpabilizează.

S-au prelevat de la inculpat probe biologice pentru a fi introduse profilele genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Corpurile delicte ridicate de la fața locului au fost păstrate până la soluționarea definitivă a cauzei.

Partea vătămată angajându-și avocat, cererea acestuia de a fi obligat inculpatul la plata onorariului este corectă și a fost admisă, așa cum a fost formulată, pe baza chitanței de la dosar.

În final inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, în cuantumul cărora vor fi incluse cheltuielile de la urmărirea penală care au fost de 500 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.C. fără a arăta în scris criticile aduse hotărârii atacate.

Prin cererea de declarare a apelului precum și prin concluziile puse de apărătorul inculpatului cu ocazia dezbaterilor, inculpatul apelant a invocat ca motiv principal de apel netemeinicia sentinței atacate sub aspectul greșitei soluții de condamnare adoptată de prima instanță.

În dezvoltarea motivelor de apel, apărătorul apelantului inculpat a arătat că probatoriul administrat în cele două faze procesuale nu are aptitudinea funcțională de a demonstra dincolo de orice îndoială vinovăția clientului acestuia.

În concret s-a susținut că prima instanță a reținut vinovăția inculpatului M.C. luând în considerarea exclusiv declarațiile părții vătămate T.L.G., precum și a mamei și bunicii acesteia, probe, care în opinia apărătorului inculpatului au un caracter subiectiv, neavând aptitudinea de a răsturna prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea clientului său. Apărătorul inculpatului a arătat că inculpatul nu a întreținut relații sexuale cu victima minoră, precizând că plângerea formulată contra acestuia constituie rezultatul unei obsesii amoroase făcute față de inculpat.

În secundar dacă apărările referitoare la nevinovăția inculpatului apelant nu vor fi primite de Curte, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea de viol prev. de 197 alin. (1), (3) C. pen. comisă în formă agravată în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371 C. proc. pen., Curtea de apel a apreciat că apelul declarate de inculpat este nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt, realizând o justă apreciere a probelor administrate în cauză, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăția cerută de lege, rezultând din ansamblul probelor administrate în cauză, că inculpatul M.C., la data de 29 iunie 2012 a întreținut prin constrângere un raport sexual normal cu partea vătămată T.L.G. în vârstă de 12 ani.

În deplin acord cu opinia primei instanțe, Curtea de apel nu a primit apărările principale ale inculpatului apelant care a susținut constant ca nu se face vinovat pentru infracțiunea imputată, arătând că principalele probe pe care se sprijină acuzarea sa, au caracter subiectiv, fiind lipsite credibilitate în considerarea faptului că provin de la partea vătămată, mama și bunica acesteia (declarațiile date de acestea în cursul procesului penal).

Referitor la existența faptei și vinovăția apelantului inculpat față de aceasta, Curtea de apel în baza propriului examen, a constatat că probele în învinuire strânse în cursul procesului penal relevă în mod complet și decisiv aceste două elemente.

Astfel, declarațiile concordate și consecvente date în ambele faze procesuale de către partea vătămată minoră T.L.G. prin care apelantul este incriminat explicit, constituind o probă directă în acuzare a acestuia, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză care contribuie indirect la relevarea faptei de viol pentru care este trimis în judecată apelantul inculpat.

Astfel, în acord cu opinia primei instanțe, elementele de fapt descrise de partea vătămată minoră T.L.G. în conținutul declarațiilor (care a arătat explicit că inculpatul prin constrângere fizică a întreținut raport sexual cu aceasta) sale sunt confirmate indirect de declarațiile reprezentantului legal C.A.A. și a martorei T.S., mama părții vătămate, respectiv bunica sa.

S-a mai reținut că relevante la stabilirea existenței raportului sexual consumat între inculpat și partea vătămată minoră la data de 28 iunie 2012 constituie mijloacele de probă medico-legale și științifice administrate în cauză-certificatul medico-legal din 9 iulie 2012 emis de SML Bacău care atestă că partea vătămată prezenta o deflorare recentă cu o vechime de maxim 10 - 14 zile și raportul de expertiză biocriminalistică din 7 septembrie 2012 întocmit de BPJ Galați, lucrare care evidențiază urme de spermă ce aparțin grupei sanguine AB IV (grupă de care aparține și sângele recoltat de la inculpat) prelevate de pe o pătură ridicată de pe patul unde s-a săvârșit infracțiunea.

Deși nu constituie un mijloc de probă prevăzut de legea procesual penală, Curtea de apel a apreciat ca relevante la stabilirea adevărului și întărirea concluziei că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat efectuat în cursul urmăririi penale care atestă existența modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristicilor indicilor comportamentului simulat.

Curtea de apel a mai constatat că informațiile din lucrarea sus-menționată care relevă o atitudine nesinceră a inculpatului se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă în acuzare mai sus analizate, relevând în mod indubitabil și decisiv consumarea raportului sexual prin constrângere a inculpatului cu victima în vârstă de 12 ani.

Instanța de apel, în baza principiului liberii aprecieri a probelor, a apreciat că nesinceră declarația martorei S.E.N. (audiată în apel) propusă de inculpat, care a arătat că a locuit cu acesta în perioada 27 - 29 iunie 2012 când acesta a întreținut relații sexuale doar cu inculpatul. Curtea constată că declarația martorei este lipsită de credibilitate, în considerarea calității de concubină a inculpatului care împrejurare care naște prezumția unei unități de interes cu inculpatul, pe de o parte, iar pe de altă parte elementele de fapt descrise de martoră sunt infirmate de declarațiile unchiului inculpatului M.D. (dosar fond) care a arătat martora nu se afla în țară la data de 28 iunie 2012 astfel cu aceasta a pretins.

Mai mult decât atât, însuși inculpatul, în conținutul declarației dată în instanță, nu a confirmat susținerile martorei S., neconfirmând că s-ar fi aflat cu aceasta la data de 28 iunie 2012 când se reține că a săvârșit fapta.

În ceea ce privește apărarea inculpatului, conform căreia ușa încăperii unde s-a consumat fapta nu era prevăzută cu dispozitiv de încuiere din interior, Curtea reține că această împrejurare, chiar reală dacă ar fi, este lipsită relevanță juridică, întrucât acțiunile de constrângere a victimei puteau fi realizate și prin alte modalități, cum ar fi indisponibilizarea fizică a acesteia profitând de ascendentul fizic și psihic al inculpatului ce îl avea față de victimă.

Curtea de apel a mai constatat de asemenea irelevantă juridic, și susținerea inculpatului conform căreia partea vătămată ar fi fost îndrăgostită obsesiv de inculpat, aspect care, în viziunea inculpatului ar fi determinat-o să-l denunțe calomnios. Instanța de apel a reținut că împrejurarea evocată, nu constituie un argument în apărarea inculpatului. Chiar și în ipoteza în care partea vătămată ar fi fost îndrăgostită de inculpat, această stare de fapt nu-l absolvă de culpă, atât timp cât partea vătămată nu și-a dat acordul pentru întreținerea actului sexual cu inculpatul, acesta consumându-se prin folosirea constrângerii psiho-fizice.

În atare condiții, Curtea de apel a constatat că apărările inculpatului sunt infirmate de probele în învinuire administrate în cauză, drept pentru care soluția de condamnare pronunțată de prima instanță urmează a fi menținută.

Cât privește motivul de apel secundar al inculpatului, referitor la greșita încadrare juridică dată faptei acestuia, în sensul în care s-ar fi impus schimbarea calificării juridice în infracțiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., Curtea de apel în raport de argumentele mai sus expuse, care relevă faptul că inculpatul a întreținut un raport sexual cu victima împotriva voinței acesteia, a constatat că încadrarea juridică dată faptei inculpatului este corectă.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei principale aplicate de către prima instanță Curtea de apel a constat că aceasta a fost corect stabilită, fiind proporțională cu natura, gravitatea și scopul urmărit de legiuitor.

Curtea de apel a mai reținut că tratamentul sancționator al infracțiunilor și, implicit, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, a acestora sunt aspecte importante de politică penală care, pentru a-și atinge scopul, trebuie să aibă caracter unitar și previzibil.

În cazul infracțiunii ce formează obiectul prezentului proces penal, trebuie avut în vedere în egală măsură persoana infractorului și, respectiv, reeducarea și reintegrarea lor socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între cele două aspecte.

Așadar, instanța de apel a observat că prima instanță a apreciat în mod judicios criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, cărora le-a dat eficiență prin prisma naturii și gravității faptei comise, urmările acestei fapte (care au cauzat o puternică psihică traumă părții vătămate minore) antecedentelor penale și conduitei anterioare săvârșirii faptei care relevă perseverență infracțională și dispreț față de valorile sociale prevăzute de legea penală, respectând prin cuantumul stabilit, principiul proporționalității, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptei comise, contribuția infracțională și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului.

În raport cu aceste considerente, Curtea de apel a apreciat că prima instanță a aplicat inculpatului apelant o pedeapsă privativă de libertate judicios aleasă, fiind aptă de a asigura scopul acesteia, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 103 din 18 iunie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.C. împotriva Sentinței penale nr. 77/D din 7 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosar nr. 5877/110/2012.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 7 martie 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva Deciziei penale nr. 103 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a declarat recurs inculpatul M.C..

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor de recurs invocate de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:

Analiza recursului inculpatului se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013.

La data de 28 iunie 2013 inculpatul a transmis la dosarul cauzei declarația de recurs indicând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen. De asemenea, a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel pentru: aprecierea greșită a probelor, respingerea solicitării de a fi reaudiată partea vătămată, respingerea solicitării de a fi depuse la dosar înregistrarea de la instanța de fond a declarației părții vătămate pe suport electronic, partea vătămată care nu a declarat nimic, condamnarea pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, încadrarea greșită a faptei.

La data de 5 noiembrie 2013 inculpatul a transmis la dosarul cauzei, pe larg motivele de recurs, motive care nu pot fi analizate raportat la dispozițiile art. 385

10

C. proc. pen. prin modificările aduse prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 având în vedere că primul termen de judecată a fost stabilit la data de astăzi 7 noiembrie 2013.

Primul termen de judecată prevăzut de normele procedural penale vizează termenul de judecată stabilit pentru judecarea pe fond a recursului, dispoziție instituită prin prevederile art. 313 alin. (1) C. proc. pen.

La data de 11 iulie 2013 a fost stabilit primul termen de judecată ca urmare a repartizării cauzei la completul nr. 9 de judecată al secției penale, ca dosar nou format după înregistrarea lui în registratura instanței, persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor.

La data de 7 august 2013 și la data de 26 septembrie 2013, au fost acordate termen de judecată doar pentru discutarea stării de arest a inculpatului.

Prin urmare, Înalta Curte va analiza strict doar cazurile de casare și criticile invocate de recurentul inculpat la data de 1 iulie 2013, arătate anterior.

Astfel, cazurile de casare invocate de recurent prev. de art. 385

9

pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen. au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013 și criticile privind: aprecierea greșită a probelor, respingerea solicitării de a fi reaudiată partea vătămată, respingerea solicitării de a fi depuse la dosar înregistrarea de la instanța de fond a declarației părții vătămate pe suport electronic, partea vătămată care nu a declarat nimic, condamnarea pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, încadrarea greșită a faptei, nu intră sub incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., invocat tardiv de apărătorul inculpatului, oral, în cadrul dezbaterilor dar nici nu pot forma obiect de analiză în recurs.

Prin invocarea motivului de recurs prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. nu se poate pune în discuție existența faptelor în materialitatea lor sau să se facă o reapreciere a probelor prin care să stabilească o altă situație de fapt, deoarece acest motiv de recurs, conform voinței legiuitorului, ulterior judecării apelului nu mai este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat și să modifice situația de fapt în cauza penală. Controlul judiciar în recurs după adoptarea Legii nr. 2/2013 vizează exclusiv aspecte de aplicare a legii la faptele reținute de instanțele anterioare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va fi obligat recurentul inculpat la cheltuieli de judecată conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 10 iulie 2012 la 7 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat M.C. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată T.L.G., în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - CL