ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2450/2014

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele; Prin decizia nr. 262/A din 21 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, s-a respins cererea de suspendare provizorie formulată pe cale de ordonanță președințială de petenta P. România SRL în contradictoriu cu intimatul Ț.V. împotriva sentinței civile nr. 157/LM/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor. Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat „apel" petenta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 26 mai 2014 și înaintat de această instanță, la data de 26 iunie 2014, Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare (stadiul procesual recurs).

Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 7 iulie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil. În conținutul raportului asupra admisibilității, s-a reținut în esență, că în drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, Iară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Hotărârea atacată (decizia nr. 262/A din 21 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă), prin care s-a respins cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 157/LM/2014 a Tribunalului Bihor (pe care de ordonanță președințială) a fost dată în calea de atac a apelului. În conformitate cu prevederile art. 718 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „în cazuri urgente și dacă s-a plătit cauțiunea prevăzută la alin. (2), instanța poate dispune (...) suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare.

Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac". În speță, în calea de atac a apelului a fost formulată cererea de suspendare provizorie a executării unei sentințe pronunțate în primă instanță în litigii de muncă, (pe cale de ordonanță președințială) or, C. proc. civ. prevede în mod expres, în cuprinsul art. 718 alin. (7), sus evocat, că încheierea pronunțată în cererea având ca obiect suspendarea provizorie a executării unei hotărâri nu este susceptibilă de a fi atacată. Apreciind că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., s-a dispus Ia 9 iulie 2014, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din aceeași lege.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentei-petente P. România SRL și intimatului Ț.V. Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Prin registratura instanței, la data de 23 iulie 2014 recurenta-petentă P. România SRL a depus însă o cerere de renunțare la judecata recursului, ce a fost comunicată intimatului Ț.V. S-a fixat termen la data de 30 septembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., când, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 262/A din 21 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) raportat la alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă", actul de dispoziție al părții putând fi manifestat și în apel, precum și în căile extraordinare de atac. Art. 406 din legea menționată reglementează condițiile în care poate opera renunțarea reclamantuiui la judecată, aceasta reprezentând un act procesual de dispoziție și întrucât reclamantul este cel care a inițial demersul judiciar este firesc ca acesta să aibă dreptul de a renunța la judecată, Iară vreo obligație de a justifica în vreun fel, manifestarea sa de voință și fără vreo constrângere de ordin temporal în această privință.

Constatând că sunt incidente prevederile art. 406 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., că manifestarea de voință a reclamantei P. România SRL este expresă, neechivocă și îndeplinește toate condițiile de fond și de formă pentru a produce efecte juridice specifice actului de dispoziție, Înalta Curte urmează a lua act de renunțare la judecata recursului declarat în cauză.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de renunțarea reclamantei P. România SRL cu sediul în Arad, str. A.T., înregistrată la ORC sub nr. 102/825/2010, la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 262/A din 21 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2014.