ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 260/2017

Decizia nr. 260/2017

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2386 din 20 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - pârâta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 6382 din 13 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 30 iunie 2016, recurenta-pârâtă SC A. SRL, care a solicitat admiterea căii de atac; în drept a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același Cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă stipulează că "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

În cauza de față, prin demersul judiciar inițiat la data de 4 februarie 2015, contestatoarea B. a solicitat anularea Deciziei de sancționare disciplinară nr. 3 din 13 ianuarie 2014, emisă de intimata SC A. SRL, și obligarea acesteia la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 lei.

Față de natura pretenției deduse judecății, se reține că aceasta izvorăște dintr-un conflict de muncă, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispozițiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cauză, Decizia nr. 2386 din 20 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul dispozițiilor legale sus-menționate, motiv pentru care împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Susținerea formulată de recurenta-pârâtă, conform căreia dispozițiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile decât proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2017 nu este fondată.

Legea nr. 2/2013, în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată prevede, așa cum s-a arătat, că hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă nu sunt susceptibile de recurs în cazul litigiilor pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ. Legea nr. 2/2013 a fost publicată în M. Of. al României la data de 12 februarie 2013.

Prin urmare, în raport de conținutul acestor dispoziții legale, precum și de caracterul pretențiilor solicitate de contestatoare prin acțiunea introductivă de instanță, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru considerentele arătate în precedent, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 2386 din 20 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 2386 din 20 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2017.

Procesat de GGC - NN