ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2386/2016

Decizia nr. 2386/2016

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2013, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/G/II/2013, întocmit de pârâtă.

Prin Sentința nr. 2.226 din data de 12 iunie 2014, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/42/2014.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 175 din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea având ca obiect "contestație act administrativ" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta A.N.I. și s-a anulat Raportul de evaluare nr. x/G/II din 13 noiembrie 2013, emis de pârâtă.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs pârâta A.N.I., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta-pârâtă susține că raționamentul primei instanțe în sensul că nu sunt întrunite condițiile legale pentru existența cazului de incompatibilitate, cu motivarea că reclamantul nu a deținut niciuna dintre funcțiile din ipoteza art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, nefiind nici administrator, nici membru în consiliul de administrație al SC B. SA, ci având doar calitatea de reprezentant al consiliului județean la societatea comercială în discuție, este bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente, fiind invocate dispozițiile art. 91 alin. (1) lit. d) și art. 92 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001.

Se arată că SC B. SA este o societate de interes local, înființată prin Hotărârea Consiliului Județean Prahova din 16 februarie 2004, ce funcționează în baza Legii nr. 31/1990 privind constituirea și funcționarea societăților comerciale.

Având în vedere obiectul de activitate al SC B. SA, care constă în captarea, tratarea și distribuția apei la nivel local în regiunea geografică cuprinzând unitățile administrativ-teritoriale asociate cu Consiliul Județean Prahova, aceasta reprezintă o societate de interes local.

Plecând de la calitatea de acționar la SC B. SA a Consiliului Județean Prahova, se constată că există un caz de incompatibilitate de natura celui reglementat de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât intimatul-reclamant A. a deținut simultan atât funcția de consilier județean al Consiliului Județean Prahova, cât și calitatea de reprezentant al consiliului județean în adunarea generală a acționarilor a SC B. SA.

Prin Legea nr. 161/2003, legiuitorul a stabilit foarte clar care sunt incompatibilitățile funcției de consilier județean, una dintre acestea fiind calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale, indiferent de interpretarea subiectivă pe care instanța de fond o dă art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză, potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în condițiile alin. (4) al aceluiași articol, în baza încheierii din data de 28 ianuarie 2016.

Prin Încheierea din data de 16 martie 2016, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate elemente care să atragă incidența motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, prin Raportul de evaluare contestat, în privința intimatului-reclamant s-a constatat existența situației de incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin prisma faptului că a deținut, concomitent cu funcția de consilier județean, calitatea de reprezentant al Consiliului Județean Prahova în adunarea generală a acționarilor a SC B. SA, conform Hotărârii Consiliului Județean Prahova din 24 februarie 2010.

Conform art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003:

"Art. 88 - (1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități:

d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau la regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă."

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate criticile din recurs, întrucât, așa cum rezultă din actul constitutiv al SC B. SA are ca obiect de activitate operarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare pe raza celor 28 de unități administrativ-teritoriale, care au calitatea de acționari.

Astfel fiind, SC B. SA este un operator regional, în sensul prevederilor art. 2 lit. g

1

) din Legea nr. 51/2006, definit ca "societate comercială cu capital social integral al unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, înființată în baza hotărârilor autorităților deliberative ale acestora; operatorul regional asigură atât gestiunea propriu-zisă a serviciului/activității de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, inclusiv administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, cât și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional realizate în comun în cadrul asociației, destinate înființării, modernizării și/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii/activități; operatorul regional se înființează în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenți, subordonați autorităților administrației publice locale; operatorul regional este asimilat organismelor prestatoare de servicii publice prevăzute de O.G. nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanțării și a cofinanțării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul național de dezvoltare în bugetul instituțiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 249/2007".

În condițiile în care SC B. SA întrunește elementele caracteristice ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, fiind, în litera și în spiritul dispozițiilor citate, un operator regional în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice, Înalta Curte reține că sunt lipsite de temei susținerile recurentei în sensul că, deși societatea operează pe teritoriul mai multor unități administrativ-teritoriale, este o societate comercială de interes local.

Or, art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 reglementează starea de incompatibilitate între funcția de consilier județean și calitatea de reprezentant al consiliului județean în adunarea generală a unei societăți de interes local, iar nicidecum în privința unui operator regional de utilități publice, cum este cazul în speță.

Având în vedere toate considerentele expuse, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.N.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.I. împotriva Sentinței nr. 175 din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N