ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.09.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2376/2014

HOTĂRÂRE
25.09.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2376/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1196 din 24

octombrie 2012, Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 3687/103/2008* a admis

contestația reclamantei U.E., în calitate de moștenitoare legală a solicitantei

T.M., în contradictoriu cu intimatul Primarul orașului Bicaz, a anulat dispoziția

nr. 331 din 12 septembrie 2006, de respingere a cererii prin care s-a solicitat

reconstituirea dreptului de proprietate pentru următoarele trupuri de teren:

4.926 mp fânaț situat în zona „B.“; 1.718 mp teren arabil în zona pârâului O.;

1.591 mp teren arabil loc de casă, situat în fosta vatră a satului S., a

obligat intimatul să transmită cererea Comisiei locale Bicaz pentru aplicarea

legilor fondului funciar, spre competentă soluționare.

Concomitent cu

recursul declarat împotriva hotărârii de primă instanță (la data de

10 decembrie 2010), reclamanta

a formulat și o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 605C

din 05 mai 2010, în sensul de a se admite și capătul de cerere având ca obiect anularea

dispoziției nr. 331/2006 emisă de Primarul orașului Bicaz.

Întrucât dosarul în care

fusese pronunțată această sentință fusese trimis instanțelor superioare în vederea

exercitării controlului judiciar, la data de 13 iulie 2011, tribunalul a dispus

suspendarea judecării cererii, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Repunerea cauzei pe rol

s-a făcut prin încheierea din 24 octombrie 2012, pentru aceeași dată fiind stabilit

și termenul de soluționare în fond a cererii de întregire a dispozitivului sentinței,

cerere admisă de către tribunal, pentru următoarele considerente:

După adoptarea Legii

nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele

măsuri adiacente, mama reclamantei a depus la Primăria orașului Bicaz cererea din

30 noiembrie 2005, prin care a solicitat retrocedarea și, în subsidiar, stabilirea

de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, pentru trei trupuri

de teren preluate la stat prin expropriere: 4.926 mp fânaț în zona B., 1.718 mp

arabil în zona pârâului O. și 1.591 mp arabil, loc de casă, în fosta vatră a satului

S.

Cererea a format obiectul

dosarului intern nr. 181 al Comisiei orășenești Bicaz pentru aplicarea Legii

nr. 10/2001 și a fost soluționată prin dispoziția nr. 331 din 12 septembrie 2006,

prin care Primarul orașului Bicaz a respins-o ca fiind tardiv introdusă și fără

respectarea procedurii stabilite de art. 22 din actul normativ avut în vedere.

Această dispoziție i-a

fost comunicată reclamantei în cursul judecării Dosarului nr. 3687/103/2008, la

termenul din 13 octombrie 2008, și a fost contestată chiar a doua zi.

Cu toate că, în apelul

declarat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Neamț în primul ciclu procesual,

reclamanta nu a făcut nicio referire la dispoziția nr. 331/2006, prin decizia de

desființare cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel Bacău a menționat în considerente

această dispoziție care nu privea câtuși de puțin imobilele notificate în termenul

și forma impuse de Legea nr. 10/2001.

La reluarea judecății

în fond, respectiv la data de 19 iunie 2009, reclamanta a precizat că fac obiectul

judecății contestațiile formulate împotriva ambelor dispoziții emise de intimat,

cu privire la cea cu nr. 331/2006, arătând că solicită anularea ei ca nelegală,

întrucât cererea sa din 30 noiembrie 2005 a fost întemeiată pe acele dispoziții

ale Legii nr. 247/2005 care au modificat și completat legile fondului funciar, astfel

că ea nu putea fi respinsă ca tardivă, în baza art. 22 din Legea nr. 10/2001 și

nici nu trebuia soluționată de comisia înființată în aplicarea acestei legi.

Deși în chiar dispozitivul

sentinței civile nr. 605 din 5 mai 2010, Tribunalul Neamț a admis, astfel cum a

fost precizată la data de 19 iunie 2009, contestația reclamantei, soluția pronunțată

a vizat numai dispoziția nr. 415 din 7 august 2008 a Primarului orașului Bicaz,

astfel că s-a apreciat că cererea de completare a hotărârii este întemeiată și va

fi admisă, în conformitate cu prevederile art. 281

2

alin. (1) C. proc.

civ.

Așa fiind, tribunalul

a admis contestația și în ceea ce privește dispoziția nr. 331 din 12 septembrie

2006 a Primarului orașului Bicaz, în sensul anulării acesteia și al obligării intimatului

la trimiterea cererii contestatoarei la comisia de specialitate competentă să o

soluționeze, cu precizarea că ea a fost depusă la Primăria Bicaz în ultima zi a

termenului legal, astfel cum a fost el stabilit prin O.U.G. nr. 127/2005 privind

modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit

prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum

și a art. III al Titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, termen prelungit până

la data de 30 noiembrie 2005, inclusiv.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, recalificat ulterior apel, intimatul, prin care a criticat-o

sub următoarele aspecte: în preambulul sentinței se menționează că este vorba despre

completarea dispozitivului deciziei și nu al sentinței civile nr. 605/2012 a Tribunalului

Bacău; contestația este tardivă, fiind promovată cu depășirea termenului de 30 de

zile, prin raportare de la data luării la cunoștință, sub semnătură, respectiv 24

iunie 2008; contestarea dispoziției nr. 331 din 12 septembrie 2006 nu poate fi primită

pe calea completării unei cereri de chemare în judecată ce avea un alt obiect; instanța

și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, hotărând în locul Comisiei Bicaz

de aplicare a Legii fondului funciar care își declinase deja competența; nu s-au

administrat dovezi cu privire la faptul că terenurile sunt sau nu sub apele lacului

de acumulare și nu a motivat de ce restituirea cade sub incidența legilor funciare.

S-au avut în vedere și

dispozițiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010, conform cu care dispozițiile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (care prevedeau calea de atac a recursului

la Curtea de Apel) se aplicau doar proceselor aflate în curs de soluționare în primă

instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare

a prezentei legi. Or, în speță, o astfel de hotărâre se pronunțase - este vorba

de sentința civilă nr. 605 din 5 mai 2010 a Tribunalului Neamț.

Prin decizia civilă

nr. 6 din 27 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis apelul

pârâtului, a schimbat în tot sentința de primă instanță, în sensul că a respins

contestația ca tardivă.

S-a reținut ca întemeiat

motivul de apel referitor la tardivitatea contestării dispoziției nr. 331/2006,

întrucât aceasta a fost emisă de Primarul Orașului Bicaz la data de 12

septembrie 2006 și putea fi contestată la secția civilă a Tribunalul Neamț în termen

de 30 de zile de la comunicare.

Referitor la momentul

comunicării acestei dispoziții, instanța a constatat punctele de vedere diametral

opuse ale celor două părți.

Contestatoarea a susținut

că, pe parcursul soluționării Dosarului nr. 3687/103/2008 al Tribunalului Neamț,

în ședința publică din 13 octombrie 2009, ar fi primit această dispoziție, fiindu-i

comunicată de instanță. Verificând încheierea de ședință de la 13 octombrie

2009, instanța a constatat că la acea dată, reclamantei i s-a comunicat o altă dispoziție,

cea cu nr. 415 din 7 august 2008, emisă în soluționarea notificării nr. 35/2001.

Încheiere de ședință a fost verificată de către președintele de complet în conformitate

cu prevederile art. 107 cu art. 108 din Hotărârea nr. 387/2005.

Punctul de vedere al reclamantei

a fost astfel înlăturat.

Apelantul-pârât a susținut

că dispoziția nr. 331/2006 a fost comunicată reclamantei la data de 24 iunie

2008, așa cum s-a precizat în subsolul acesteia - mențiunile de pe dispoziție. La

solicitarea instanței, acesta a prezentat spre observare originalul acesteia, Curtea

verificând conformitatea copiei cu originalul. Mai mult, întrebată fiind în fața

instanței, reclamanta a învederat că semnătura din subsolul deciziei îi aparține,

neînscriindu-se în fals.

Prin prisma acestor considerente,

instanța a reținut ca și dată a comunicării dispoziției, data de 24 iunie 2008.

Față de data atacării

în instanță - 14 octombrie 2008 - și încheierea din data de 10 noiembrie 2008, în

cuprinsul căreia s-a consemnat despre formularea acestei contestații, s-a constatat

că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 al dispoziției a fost depășit. Excepția

tardivității formulării contestației a fost astfel admisă și, pe cale de consecință,

respinsă ca tardivă contestația.

Împotriva deciziei civile

nr. 6 din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a formulat cerere

de recurs la data de 22 septembrie 2014,

reclamanta U.E. prin care a invocat următoarele

critici de pretinsă nelegalitate:

În ceea ce privește excepția

tardivității formulării contestației, a solicitat respingerea acesteia, pentru următoarele

considerente:

La termenul de judecată

din 27 ianuarie 2014, consilierul juridic al apelantului Primarul orașului Bicaz

a prezentat instanței originalul dispoziției nr. 331/2006, care pe verso la subsol

era semnată de recurentă. Precizează însă că pe 24 iunie 2008 nu era scrisul său,

ci doar semnătura, restul fiind completat de acest consilier juridic, care de altfel

a și recunoscut. Precizează totodată că pe 19 iunie 2008, recurenta era în doliu,

intrucât decedase mama sa, motiv pentru care nu avea cum să se întâlnească cu acest

jurist pentru a semna faptul primirii dispoziției și bănuiește că aceasta semnătură

i-a fost luată printre alte hârtii, în mod intenționat. Mai mult, a fost depusă

aceasta dispoziție în fața Curții de Apel, fiind astfel evident că numai după ce

recurenta a câștigat la instanța de fond, intimata a fost nevoită să apeleze la

astfel de mijloace pentru a i se respinge contestația.

Susține că a primit această

dispoziție, împreună cu alte înscrisuri, în ședința publică din 13 octombrie

2008, și a formulat imediat contestație, la 14 octombrie 2008.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Excepția tardivității

formulării contestației a fost soluționată corect de instanța de apel, prin raportare

la probele administrate în cauză, pe care le-a apreciat în conformitate cu regulile

de drept incidente probațiunii, în contextul necesității respectării unor termene

procedurale strict prescrise de legiuitor - termenul e 30 de zile de la data comunicării

dispoziției - și necontestate.

Relevant în cauză este

faptul că dispoziția nr. 331/2006 a fost emisă de Primarul Orașului Bicaz la data

de 12 septembrie 2006 și putea fi contestată, dată fiind procedura prevăzută de

lege, la secția civilă a Tribunalul Neamț, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Referitor la momentul

comunicării acestei dispoziții, instanța a reținut că dispoziția a fost comunicată

reclamantei la data de 24 iunie 2008, așa cum rezultă din mențiunile făcute în partea

de jos a dispoziției, verso.

În conformitate cu dispozițiile

art. 139 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel a verificat în privința înscrisului

în cauză, conformitatea copiei acestuia cu originalul. Mai mult, a reținut că, întrebată

fiind în fața instanței, reclamanta a învederat că semnătura din subsolul deciziei

îi aparține, neînțelegând să se înscrie în fals sub nici un aspect al celor consemnate.

Față de data atacării

în instanță, 14 octombrie 2008, dar și de conținutul încheierii de ședință din data

de 10 noiembrie 2008, în care s-a consemnat despre formularea acestei contestații,

s-a constatat în mod judicios că termenul procedural de 30 de zile a fost depășit.

Excepția tardivității

formulării contestației a fost astfel admisă și, pe cale de consecință, respinsă

contestația pe acest temei, motivele ce vizează fondul contestației nemaiimpunându-se

a fi analizate de către instanță.

Punctul de vedere al reclamantei

a fost înlăturat, întrucât încheierea de ședință de la 13 octombrie 2009 nu a putut

susține faptul învederat instanței, la acea dată, reclamantei fiindu-i comunicată

o altă dispoziție, cea cu nr. 415 din 7 august 2008, emisă în soluționarea notificării

nr. 35/2001.

Consemnările din cuprinsul

încheierii de ședință au fost interpretate sub imperiul rigorilor impuse de prevederile

art. 107 și art. 108 din Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea

Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Cât timp nu s-a dovedit

falsul celor inserate în cuprinsul încheierii, aceasta valorează proba deplină a

celor atestate în cuprinsul ei, coroborându-se astfel cu cele anterior reținute.

Toate celelalte susțineri

ale recurentei referitoare la alte aspecte de fapt nu pot fi primite, întrucât instanța

de recurs este ținută să cerceteze exclusiv critici pertinente de nelegalitate și

nu aspecte de pretinsă netemeinicie.

Pentru toate aceste considerente

de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul reclamantei, ca nefondat.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta U.E. împotriva deciziei nr. 6 din 27 ianuarie 2014

a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 septembrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-16
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4481/2010
iar diferența de teren în suprafață de 4.623 mp din care 2.157 mp teren arabil și 3.386 mp fânețe situat în perimetru F.A.B. a fost evaluată la aceeași sumă, respectiv 0,30 bani, sumă care a fost plătită la data de 31 decembrie 1958. Față d
ÎCCJ 2010-09-08
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4295/2010
a obținut dispoziția nr. 236 din 4 octombrie 2007 emisă de Consiliul Județean Neamț, prin care s-a dispus restituirea în natură o parte din construcțiile și terenurile solicitate prin notificarea formulată. Împotriva acestei dispoziții, moș
ÎCCJ 2016-10-27
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2061/2016
vnice pronunțate în litigiu au obiecte și cauze deosebite. Astfel, primul dosar (nr. x/2008, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 3684/2013), a avut ca obiect anulare parțială, titlu de proprietate nr. 118273/1995 emis pe numele lui A.
ÎCCJ 2010-09-24
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4685/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 209 din 18 februarie 2009, Tribunalul București, s ecția a III a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanții O.I. și O.G., în contradictoriu cu pârâtul M.I.
ÎCCJ 2013-09-12
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3066/2014
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 924/RC din 12 septembrie 2013, Tribunalul Neamț a constatat nul, pentru nemotivare, recursul declarat de reclamantul S.E. împotriva Sentinței civile nr. 421 din
Sursă