ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2329/2014

Asupra conflictului de

competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului

București la data de 20 septembrie 2013, reclamantul Centrul român pentru administrarea

drepturilor artiștilor interpreți - CREDIDAM a chemat în judecată pe pârâta SC E.

SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtei la

plata sumei de 24634,91 RON, cu TVA inclus, reprezentând remunerație datorată artiștilor

interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea de către postul de televiziune E.

a fonogramelor de comerț și publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora,

precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01

iulie 2010 - 30 iunie 2013;

- obligarea pârâtei la

plata unei sume estimate la 250.000 RON, cu TVA inclus, reprezentând remunerație

datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prin intermediul

postului de televiziune E. a fonogramelor de comerț și publicate în scop comercial

sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual

în perioada 01 iulie 2013 - 30 septembrie 2013;

- obligarea pârâtei la

plata penalităților de întârziere aferente estimate la suma de 50.000 RON, al căror

cuantum urmează a se stabili prin expertiză;

- obligarea pârâtei la

cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate

dispozițiile Legii nr. 8/1996, art. 1349 și art. 1381 din noul C. civ. Prin

sentința civilă nr. 277 din 06 martie 2014, Tribunalul București a admis excepția

necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Judecătoriei Rm. Vâlcea, reținând că în raport de prevederile

art. 94 lit. j), art. 107 și art. 113 pct. 9 C. proc. civ., această instanță este

competentă material și teritorial să soluționeze cauza.

Pe rolul Judecătoriei

Rm. Vâlcea, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar, respectiv 31093/3/2013.

La data de 07 mai

2014, reclamanta a invocat excepția de necompetență materială și teritorială a Judecătoriei

Rm. Vâlcea în soluționarea cauzei, apreciind că tribunalul este instanță de drept

comun, având plenitudine de competență pentru judecata în primă instanță.

Prin sentința civilă

nr. 277 din 6 martie 2014, Judecătoria Rm. Vâlcea a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În considerentele acestei

sentințe s-a reținut că potrivit art. 94 pct. 1 lit. j) noul C. proc. civ., judecătoriile

judecă: orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv,

indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști. Conform

art. 95 pct. 1 noul C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile

care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. În raport de prevederile

care reglementează competența altor instanțe, tribunalul judecă în primă instanță,

cererile în materia drepturilor de proprietate intelectuală, întrucât prin legile

speciale în materie nu se stabilește altfel. Actul normativ în materie, anume Legea

nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, se referă generic la instanțele

judecătorești competente a soluționa litigiile cu privire la drepturile specifice

recunoscute, cu excepția anumitor cazuri, strict prevăzute, pentru care indică o

anumită instanță competentă. O astfel de formulare conduce la concluzia că toate

celelalte cereri vizând drepturile recunoscute de această lege sunt de competența

tribunalelor.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Vâlcea, care prin sentința civilă nr. 832 din 19 iunie 2014

a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare

a cauzei, în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ

de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea

acestuia.

Pentru a se pronunța astfel,

Tribunalul Vâlcea a avut în vedere următoarele considerente:

Prin notele de ședință

depuse la dosar, reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

Vâlcea, susținând că în materia răspunderii civile delictuale art. 113 alin. (1)

pct. 9 noul C. proc. civ. stabilește o competență alternativă.

În contextul excepției

invocate, Tribunalul Vâlcea a constatat că a fost învestit ca urmare a unor declinări

succesive de competență de la Tribunalul București - instanța sesizată mai întâi

de către reclamantă și de la Judecătoria Rm. Vâlcea - instanța sesizată ca urmare

a primei declinări de competență.

S-a reținut că reclamanta

a invocat nerespectarea de către pârâtă a mai multor obligații legale în materia

dreptului de autor, aspect care atrage antrenarea în sarcina pârâtei a răspunderii

civile delictuale.

Sub aspectul competenței

teritoriale, s-a statuat că noul C. proc. civ. aplicabil cauzei, față de data formulării

cererii de chemare în judecată, ulterioară datei de 15 februarie 2013 și de prevederile

art. 24, 25 din același Cod, prevede în afara regulii generale înscrise în art.

107 (instanța de la domiciliul, sediul pârâtului) o competență alternativă, prin

art. 113. În materia răspunderii civile delictuale sunt competente din punct de

vedere teritorial mai multe instanțe, alegerea între acestea revenind reclamantului

potrivit art. 116 C. proc. civ.

În consecință, s-a reținut

că Tribunalul București, respectiv prima instanță sesizată de către reclamantă,

este instanța competentă teritorial în temeiul art. 113 pct. 9 noul C. proc. civ.,

întrucât este instanța atât de la locul săvârșirii faptei pretins ilicite, cât și

de la locul producerii prejudiciului.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133

pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul Centrul român

pentru administrarea drepturilor artiștilor interpreți - CREDIDAM a invocat nerespectarea

de către pârâtă a mai multor obligații legale în materia dreptului de autor, ceea

ce atrage antrenarea în sarcina sa a răspunderii civile delictuale.

Potrivit dispozițiilor

din noul C. proc. civ., în materia răspunderii civile delictuale sunt competente

din punct de vedere teritorial mai multe instanțe, alegerea între acestea revenind

reclamantului.

Art. 113 alin. (1)

pct. 9 noul C. proc. civ. consacră o competență teritorială alternativă dispunând

că „în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 noul C. proc. civ., mai sunt

competente (...) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau

s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea

faptă”.

Potrivit art. 116 noul

C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prima instanță

sesizată de reclamant, Tribunalul București, este instanța locului producerii prejudiciului,

întrucât pentru fapta ilicită reclamată se impută un prejudiciu constând în drepturi

reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea

de către postul de televiziune E. a fonogramelor de comerț și publicate în scop

comercial sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din

domeniul audiovizual, a căror plată trebuie făcută în contul reclamantei.

În consecință, față de

dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 noul C. proc. civ., competența teritorială

de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, aceasta fiind și instanța

întâi sesizată de reclamant, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie

2014.