ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 253/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 253/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin decizia nr. 729/ R din 10 noiembrie 2011 Tribunalului Maramureș a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul - reclamant Ț.V., domiciliat în Sighetu Marmației, str. Eroilor, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1428 din 30 mai 2011 pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că reclamantul - recurent nu a dovedit interesul legitim și personal de a anula titlul de proprietate al pârâtului pentru suprafața de 737 mp teren arabil identificat inițial în C.F. Sighet, căci, după cum el însuși a arătat atât în cererea inițială, cât și în cererea de recurs, anterior stabilirii dreptului de proprietate în favoarea intimatului P.V.
în baza legii fondului funciar, acest teren a constituit proprietatea Statului Român. În aceste condiții, chiar dacă s-ar admite cererea de anulare a titlului de proprietate, terenul ar reveni în rezerva comisiei locale de fond funciar pentru a fi atribuit, prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar al cărei obiect îl constituie, iar reclamantul nu ar obține nici un folos practic atâta timp cât el însuși nu este îndreptățit la o asemenea reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra acelui teren. Chiar dacă terenul identificat în C.F.
Sighet ar fi fost adus în CAP de părinții reclamantului care, potrivit susținerii acestuia, l-au folosit încă din anul 1957, tot nu este justificat interesul de a anula parțial titlul intimatului pentru că, așa cum a arătat și prima instanță, fiind renunțător la moștenirea părinților săi (certificatele de moștenitor din 13 octombrie 1982, din 09 iulie 1986, filele 57,58), reclamantul nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar. Atâta timp cât reține că reclamantul - recurent nu și-a justificat legitimarea procesuală activă strict legată de invocarea unui interes legitim și personal în anularea titlului de proprietate al intimatului, tribunalul a constatat că este de prisos a mai analiza celelalte critici aduse sentinței legate de fondul pricinii.
Împotriva acestei decizii, la 6 ianuarie 2012, Ț.V. a formulat cerere de revizuire, susținând că decizia atacată este contrară cu deciziile nr. 922/2002, 1714/2004, 2934/R/2005 și 2627/R/2006 ale Curții de Apel Cluj. Cererea a fost depusă la Tribunalul Maramureș. Prin decizia nr. 348/ R din 3 mai 2012 Tribunalul Maramureș, secția civilă, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1), art. 158 alin. (3) și art. 322 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc.
civ., de la pronunțarea ultimei hotărâri. În cauză s-a invocat contrarietatea deciziei 729/ R din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Maramureș cu deciziile nr. 922/2002, 1714/2004, 2934/R/2005 și 2627/R/2006 ale Curții de Apel Cluj. Așadar, termenul de o lună se va calcula de la 10 noiembrie 2011 - data pronunțării ultimei hotărâri, împlinindu-se la 10 decembrie 2011. Or, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că revizuentul a depus cererea abia la 6 ianuarie 2012. Termenul pentru exercitarea căii de atac este un termen imperativ. Dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că neexercitarea oricărei de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei.
Cum o asemenea împrejurare nu a fost invocată în cauza de față, iar cererea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost depusă cu depășirea termenului de o lună de la data pronunțării ultimei hotărâri, Înalta Curte constată tardivitatea revizuirii, urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul Ț.V. împotriva deciziei civile nr. 729/ R din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.