ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1499/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1499/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată
următoarele:
Învestită cu
soluționarea recursului declarat de reclamantul
C.I.
împotriva
sentinței civile
nr.
154 din 15
februarie
2012 pronunțată
de Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galați, prin încheierea din 18
septembrie 2012 a dispus acordarea termenului la data de 25 septembrie 2012 pentru
soluționarea cererii de ajutor public judiciar formulată de recurentul
reclamant și amânarea judecării cauzei la data de 16 octombrie 2012.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs reclamantul, înregistrat pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție la data de 1 octombrie 2012.
La termenul din data
de 12 martie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform
prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au
prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă
din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau
revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în
nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.
civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă,
pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în
nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie
cauzată de culpa părții.
Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca,
timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării
cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat
în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
În speță, părțile,
deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 12
martie 2013, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul
dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea
pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste
considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la
data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile
litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această
perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului
de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C.
proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul
declarat de reclamantul C.I. împotriva încheierii de ședință din data de 18
septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 mai 2014.