ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5473/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Botoșani la data de 9 februarie 2010, reclamanta SC E. SRL Havârna

a solicitat obligarea pârâților SC S. SRL Concești, N.C. și Ț.D.M. la plata în

solidar a sumei de 34.800 euro, în echivalentul în lei la data plății efective

reprezentând contravaloarea recoltei de grâu ecologic T. distrusă de pârâți de

pe suprafața de 58 ha. teren situat în p.c. 32/59;6/3 și 6/1 din raza comunei

Hăvârna, obligarea celor doi pârâți persoane fizice să respecte contractul de

arendă nr. 516 din 24 septembrie 2007 încheiat cu fostul proprietar al

terenului, în sensul de a lăsa în liniștită folosință suprafața de 70 ha. din

p.c. 303/26;32/59,29;6/3 și 6/1, cu plata cheltuielilor de judecată.

Pârâții N.C. și Ț.D.M.

au depus întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii

și, totodată, au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se

constate rezilierea de plin drept a contractului de arendă, conform pactului

comisoriu inserat la art. 9 din convenție.

Față de cererea

reconvențională formulată de pârâți, reclamanta a invocat excepția de

neexecutare a contractului de arendă.

Prin sentința nr. 108

din 18 ianuarie 2011, Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate; a

respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâții N.C. și Ț.D.M.;

a admis acțiunea și a obligat pârâții, în solidar să plătească reclamantei suma

de 48.608,64 lei despăgubiri civile și suma de 10.634 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată; a obligat pârâții N.C. și Ț.D.M. - persoane fizice să

respecte contractul de arendă din 24 septembrie 2007 încheiat între reclamantă

și fostul proprietar C.M.A. și să lase în liniștită folosință reclamantei suprafața

de 70 ha. din p.c. 303/23;32/59,29;6/3 și 6/1.

Prin decizia nr. 57

din 21 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții Ț.D.,

N.C. și SC S. SRL împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâții Ț.D.M., N.C. și SC S. SRL, solicitând

desființarea în totalitate a hotărârii atacate și, pe fond, respingerea cererii

pentru daune delictuale formulată de intimata-reclamantă, ca nefondată.

La termenul din data

de 11 septembrie 2012, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au

prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Cauza a fost repusă

din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar,

pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca

urmare, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit

niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa

de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 11

septembrie 2012, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea

pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

În raport de aceste

considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la

data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile

litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această

perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului

de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C.

proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul

declarat de pârâții Ț.D., N.C., SC S. SRL împotriva deciziei nr. 57 din data de

21 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2013.