ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5473/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 9 februarie 2010, reclamanta SC E. SRL Havârna a solicitat obligarea pârâților SC S. SRL Concești, N.C. și Ț.D.M. la plata în solidar a sumei de 34.800 euro, în echivalentul în lei la data plății efective reprezentând contravaloarea recoltei de grâu ecologic T. distrusă de pârâți de pe suprafața de 58 ha. teren situat în p.c. 32/59;6/3 și 6/1 din raza comunei Hăvârna, obligarea celor doi pârâți persoane fizice să respecte contractul de arendă nr. 516 din 24 septembrie 2007 încheiat cu fostul proprietar al terenului, în sensul de a lăsa în liniștită folosință suprafața de 70 ha.

din p.c. 303/26;32/59,29;6/3 și 6/1, cu plata cheltuielilor de judecată. Pârâții N.C. și Ț.D.M. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii și, totodată, au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate rezilierea de plin drept a contractului de arendă, conform pactului comisoriu inserat la art. 9 din convenție. Față de cererea reconvențională formulată de pârâți, reclamanta a invocat excepția de neexecutare a contractului de arendă. Prin sentința nr. 108 din 18 ianuarie 2011, Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate; a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâții N.C.

și Ț.D.M.; a admis acțiunea și a obligat pârâții, în solidar să plătească reclamantei suma de 48.608,64 lei despăgubiri civile și suma de 10.634 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat pârâții N.C. și Ț.D.M. - persoane fizice să respecte contractul de arendă din 24 septembrie 2007 încheiat între reclamantă și fostul proprietar C.M.A. și să lase în liniștită folosință reclamantei suprafața de 70 ha. din p.c. 303/23;32/59,29;6/3 și 6/1. Prin decizia nr. 57 din 21 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții Ț.D., N.C. și SC S. SRL împotriva sentinței tribunalului. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Ț.D.M., N.C.

și SC S. SRL, solicitând desființarea în totalitate a hotărârii atacate și, pe fond, respingerea cererii pentru daune delictuale formulată de intimata-reclamantă, ca nefondată. La termenul din data de 11 septembrie 2012, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 11 septembrie 2012, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâții Ț.D., N.C., SC S. SRL împotriva deciziei nr. 57 din data de 21 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2013.