ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1495/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1495/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de față constată următoarele:
Curtea de Apel Constanța
a fost învestită cu soluționarea contestației în anulare formulată de
contestatorul G.P. împotriva Deciziei civile nr. 338/C din 05 iulie 2013
pronunțată de aceeași instanță, prin care s-a soluționat recursul împotriva Deciziei
civile nr. 134 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Tulcea.
La data de 19
februarie 2014 contestatorul a formulat cerere de recuzare împotriva membrilor
completului de judecată investit cu soluționarea contestației în anulare,
precum și a altor judecători din cadrul aceleiași secții.
Petentul a formulat cerere
de reexaminare a taxei de timbru prin care a arătat că își restrânge cererea de
recuzare numai în privința judecătorilor care compun completul învestit cu
soluționarea contestației în anulare.
Totodată,
contestatorul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24
C. proc. civ susținând că acest text legal contravine art. 20 și 21 din
Constituția României și art. 6 din C.E.D.O.
Prin încheierea din
camera de consiliu de la data de 1 aprilie 2014, Curtea de Apel Constanța a
luat act de renunțarea la judecata cererii de recuzare privind pe doamnele
judecător G.M., T.V., B.M., Z.J. și A.M. și pe domnul judecător L.G.; a respins
cererea de recuzare privind pe doamnele judecător B.I., P.M. și P.D., ca nefondată;
a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate
a art. 24 C. proc. civ.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs contestatorul G.P.
În motivarea căii de
atac, în esență, recurentul a arătat că a formulat o cerere de recuzare la data
de 19 februarie 2014 a 9 judecători din cei 10 ai secției civile a Curții de
Apel Constanța, motivat de faptul că unele complete s-au pronunțat chiar și de
4 ori în dosar, cerere care a fost respinsă în mod nelegal.
De asemenea,
recurentul a învederat că soluțiile pronunțate în cauză sunt greșite dat fiind
faptul că dosarul a fost tratat cu superficialitate, fapt ce a condus la
confiscarea nelegală, pentru a doua oară, a proprietății sale.
Prin cererea
formulată la data de 14 mai 2014 recurentul a solicitat sesizarea Curții
Constituționale cu excepție de neconstituționalitate, în sensul celor ce
urmează:
Art. 24 C. proc.
civ. încalcă prevederile constituționale întrucât limitează, în mod inadmisibil,
cazurile de incompatibilitate a judecătorilor doar la judecata aceleiași
pricini în apel sau în recurs și în caz de rejudecare după casare.
Judecarea cauzei
s-a făcut în contradicție cu prevederile Constituției, în sensul că modul de
desfășuare a procesului este neconstituțional, fiind încălcate dispozițiile art.
21 alin. (3) din Constituție.
Art. 9 lit. a) din
O.G. nr. 80/2003 s-a precizat că încalcă prederile constituționale deoarece
descompune o cerere de recuzare formulată de o parte într-un proces în mai
multe cereri de recuzare pentru a suprataxa partea care a formulat cererea.
La termenul de
judecată din data de 20 mai 2014, instanța a rămas în pronunțare atât asupra
cererii de sesizare a Curții Constituționale, cât și asupra excepției
inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.
Referitor la cererea
de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea
Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor
judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei
legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare,
care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare
ar fi obiectul acestuia.
Art. 24 alin. (1) C.
proc. civ., la care se referă excepția de neconstituționalitate, prevede că “
judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la
judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare
după casare”.
Dispozițiile procedurale vizate
nu au legătură cu prezenta cauză în această
fază procesuală și, mai mult, recurentul nu are interes în invocarea acestei
excepții întrucât cu privire la aceste norme a fost deja sesizată Curtea
Constituțională prin încheierea recurată.
Modul de judecată a
litigiului nu poate face obiectul controlului de neconstituționalitate,
potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, mai sus
detaliate.
Nici cererea vizând
controlul de neconstituționalitate al dispozițiilor art. 9 lit. a) din OG nr. 80/2003
nu se circumscrie dispozițiilor art. 29 alin. (1) din lege, întrucât acestea nu
au legătură cu soluționarea prezentei cauze în condițiile în care cererea de
recuzare formulată de petent a fost respinsă ca nefondată și nu urmare a nelegalei
timbrări.
Față de aspectele
reținute, Înalta Curte urmează a respinge cererea de sesizare a Curții
Constituționale.
În ceea ce privește
recursul declarat împotriva încheierii din 1 aprilie 2014 pronunțată de Curtea
de Apel Constanța, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art.
34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate
ataca numai odată cu fondul.
Art. 320 alin. (3) C.
proc. civ. prevede că hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi
de atac ca și hotărârea atacată.
Pe calea contestației
în anulare, ce face obiectul dosarului în care s-a pronunțat încheierea
recurată, a fost atacată o decizie de recurs, care, potrivit art. 377 alin. (2)
pct. 4 C. proc. civ., are caracter irevocabil.
Prin urmare, și
hotărârea ce se va pronunța în soluționarea contestației în anulare are același
caracter irevocabil, ceea ce înseamnă că este inadmisibil prezentul recurs,
urmând ca Înalta Curte să dispună în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
sesizare a Curții Constituționale.
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de petentul G.P. împotriva încheierii de ședință
din data de 1 aprilie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă,
pronunțată în Dosarul nr. 674/36/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 mai 2014.