ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 682/2012

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 425/F/18 mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 62978/3/2010 s-a dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) din același act normativ și art. 10 lit. i) C. proc. pen. și art. 91 C. pen., aplicată inculpatului P.G.  a sancțiunii amenzii administrative de 500 lei.

S-a luat act că inculpatul a achitat integral suma de 24.994 lei, prejudiciu cauzat statului, reprezentând accize tutun și T.V.A. aferent, conform chitanței din 17 mai 2011, emisă de D.R.A.O.V. Bucuresti.

În baza prevederilor art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 241/2005, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 alin. (2) lit. a) și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.G. la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza prevederilor art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În baza prevederilor art. 168 C. proc. pen. s-a admis plângerea formulata de petentul I.M.

În baza prevederilor art. 357 lit. c) și e) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumei de 15.750 lei instituit prin ordonanța din 5 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2 București (fila 16 d.u.p.) și s-a dispus restituirea acestei sume către petentul I.M.

În baza prevederilor art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea a 60.000 țigarete, găsite în autoutilitară, ridicate conform procesului verbal din data de 29 septembrie 2010 și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.I.F.

În baza prevederilor art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 28 septembrie 2010, inculpatul P.G. a fost depistat, în timp ce conducea autoutilitara, pe str. D.G., sectorul 2, București. Procedându-se la efectuarea percheziției autoturismului au fost găsite, în interior, 6 baxuri de culoare maro, conținând 60.000 țigarete ambalate în pachete, fără a avea aplicat timbrul care să ateste plata accizelor aferente, ci timbre de proveniență Ucraina. S-a constatat, totodată, că inculpatul nu a putut prezenta nici un document de proveniență a țigaretelor deținute, pe nicio cutie nefiind aplicat vreun timbru care să ateste plata accizelor în România.

Potrivit declarațiilor inculpatului, țigările au fost cumpărate din zona complexului D., de la o persoană cunoscută sub numele de G., pe care ulterior le-a transportat în autoutilitară.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului, constând în aceea că, la data de 28 septembrie 2010 a ascuns în autoutilitară, țigarete fără a fi timbrate, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, respectiv a accizelor și T.V.A.-ului aferent accizei, cauzând un prejudiciu de 24.994 lei, precum și deținerea, în afara antrepozitului fiscal a peste 10.000 țigarete, netimbrate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și respectiv art. 296

1

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În raport cu prejudiciul cauzat, instanța de fond a apreciat că poate fi aplicată o sancțiune administrativă astfel că, pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 241/2005 s-a dispus, conform art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen. și art. 91 C. pen., sancțiunea amenzii de 500 lei, iar pentru infracțiunea prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. i s-a aplicat, aceluiași inculpat, pedeapsa de 4 luni închisoare cu aplicarea disp. Art. 81 C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.G., fiind criticată pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., respectiv omisiunea aplicării disp. art. 74

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 250/A din 3 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul P.G.

A fost desființată sentința penală nr. 425/F din 18 mai 2011, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală numai cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Tribunalul București.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a reținut că instanța de fond a compilat caracteristicile și consecințele art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu cele ale art. 10 din Legea nr. 241/2005, stabilind o a treia coordonată procesuală de soluționare a cauzei, fiind nesocotite limitele sesizării.

Au fost încălcate, reține instanța de apel atât dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., dar și cele prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005, instanța neputând constata existența unei cauze de nepedepsire pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și să aplice o sancțiune administrativă. Chiar dacă ar fi aplicat disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, instanța trebuia să dispună încetarea procesului penal, conform art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 19 lit. i)

1

C. proc. pen.

De asemenea, nici procedura simplificată nu putea fi aplicată, întrucât se depășise momentul procesual al începerii cercetării judecătorești, în cauză inculpatul manifestându-și poziția procesuală ulterior, respectiv la 23 februarie 2011, când a solicitat administrarea de probe.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și sub aspectul laturii civile a cauzei.

În drept, a fost invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385

5

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Exercitarea acțiunii civile, care semnifică un ansamblu de acte procesuale în cadrul procesului penal, reprezintă un drept de opțiune al părții civile care poate opta între instanța penală și instanța civilă. Acest drept de opțiune este însă irevocabil, astfel că, alegând una din cele două căi, pentru valorificarea pretențiilor civile, partea civilă nu o mai poate părăsi. Este regula cunoscută în drept „electa una via, non datur recursus ad alteram”.

Rațiunea acestei îngrădiri se explică, pe de o parte, prin aceea că, în procesul penal, este necesară o anumită stabilitate procesuală, iar pe de altă parte, instanța trebuie să cunoască de la început cadrul procesual.

Procedând la soluționarea cauzei, prima instanță este obligată să rezolve, mai întâi, chestiunile de fapt care se referă la temeinicia învinuirii adusă inculpatului și mai apoi asupra chestiunilor de drept, privind latura penală a cauzei.

Fiind soluționată latura penală, instanța este obligată - în raport de dreptul de opțiune al părții civile - să soluționeze chestiunile de fapt și de drept, privind prejudiciul cauzat prin infracțiune, existența răspunderii civile delictuale a inculpatului, a părții responsabile civilmente și, implicit modalitățile de recuperare a pagubei.

Între rezolvarea acțiunii penale și rezolvarea acțiunii civile există o relație de interdependență în sensul că instanța, numai după rezolvarea laturii penale - putând dispune achitarea, condamnarea sau încetarea procesului penal - va putea soluționa și latura civilă, modul de rezolvare a acesteia, fiind diferită, în funcție de soluția dată raportului juridic de drept substanțial.

Rezolvarea acțiunii penale este reglementată de dispozițiile art. 345 C. proc. pen., în timp ce rezolvarea acțiunii civile este reglementată de art. 346 C. proc. pen., ambele făcând parte din cap. II ce reglementează judecata în primă instanță.

Nu este posibil ca instanța să soluționeze definitiv acțiunea civilă - atunci când partea vătămată și-a manifestat voința de a exercita acțiunea civilă în procesul penal -, iar acțiunea penală să continue în fața instanței de fond în condițiile în care rezolvarea laturii civile depinde de soluția dată în latura penală.

Este posibil să se pronunțe o soluție de achitare, pentru că fapta nu există sau nu a fost comisă de inculpat și în această ipoteză nu se poate analiza existența prejudiciului, sau se poate dispune o soluție de încetare a procesului penal, în temeiul art. 10 lit. f) și i) C. proc. pen., caz în care instanța penală nu soluționează acțiunea civilă.

În raport de considerentele expuse anterior, decizia instanței de apel este nelegală dat fiind faptul că s-a dispus desființarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță numai cu privire la latura penală a cauzei.

În speță, în sarcina inculpatului P.G. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 296

1

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003, partea vătămată A.N.V., constituindu-se parte civilă în procesul penal.

În aceste condiții, constatându-se că instanța de fond a aplicat greșit prev. de art. 320

1

C. proc. pen., respectiv art. 74

1

C. pen., instanța de apel trebuia să desființeze integral sentința primei instanțe și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, ca instanță de fond.

Așa fiind, în temeiul disp. art. 385

15

alin. (2) lit. c) C. proc. pen., va casa decizia instanței de apel, și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul București, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei.

Vor fi menținute dispozițiile cuprinse în decizia privind cheltuielile judiciare către stat în apel.

Văzând și disp.art. 189 - 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva Deciziei penale nr. 250/A din 03 octombrie 2011 a Curții de Apel București. secția I penală, privind pe inculpatul P.G.

Casează, în parte, decizia penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul București, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei.

Menține celelalte dispoziții privitoare la cheltuielile judiciare către stat în apel.

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2012.