ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 674/2014

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 141 pronunțată la data de 16 aprilie 2013 de Tribunalului Cluj s-a dispus condamnarea inculpatului F.I., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, iar în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc.

În baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului F.I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani și 8 (opt), luni închisoare.

În baza art. 37 lit. a) C.pen, s-a constatat că inculpatul a săvârșit prezentele infracțiuni în stare de recidivă mare postcondamnatorie, iar în baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă aplicată pentru cele trei infracțiuni care fac obiectul prezentului dosar, în final inculpatul executând pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. și art. 64 lit. a), b) C. pen.

Potrivit art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia timpul detenției, preventive începând cu data de 20 ianuarie 2011 și până la data de 14 martie 2011, respectiv începând cu data de 05 septembrie 2011 și până la zi.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul F.I. a cantității de 100 grame cannabis (cantitate rămasă în urma analizelor chimice de laborator).

Potrivit art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 4.000 RON.

S-a reținut în fapt că la data de 03 septembrie 2012 lucrătorii din cadrul S.C.C.O. Harghita s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul F.I., cetățean maghiar, este implicat în activități infracționale pe linia traficului și consumului ilicit de droguri, respectiv acesta intenționează să introducă în România o cantitate de aproximativ 100 grame cannabis pe care o va comercializa contra sumei de 60 RON/gram (drogurile provenind dintr-o plantație inițiată în zona Szeged - Ungaria de un verișor al inculpatului, a cărui identitate nu este cunoscută).

Existând aceste informații, pentru dovedirea activității infracționale desfășurate de inculpat s-a dispus autorizarea introducerii în cauză a unui investigator sub acoperire și a colaboratorului acestuia.

Astfel, prin Ordonanța nr. 4/A/2012, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita a emis autorizație pentru investigator și colaborator în temeiul art. 224

1

C. proc. pen,, fiind autorizată folosirea investigatorului sub acoperire cu numele de cod "G.L." și a colaboratorului acestuia cu numele de cod "K.I.", zis "I." (acesta din urmă fiind în fapt martorul K.K., identitatea sa reală fiind deconspirată în cursul procesului penal).

În cursul lunii august 2012, în timp ce se afla în Penitenciarul Miercurea Ciuc, martorul K.K. l-a contactat telefonic pe inculpat (de precizat că inculpatul și martorul K.K. se cunosc de mai mulți ani, desfășurând mai multe afaceri împreună) pentru o discuta cu acesta în legătură cu o afacere cu lemne pe care intenționau să o inițieze, ocazie cu care inculpatul l-a întrebat dacă cunoaște persoane interesate să cumpere droguri, respectiv cannabis (martorul K.K. precizând că știa faptul ca inculpatul se ocupă cu droguri de risc și nu era prima dată când inculpatul îi spunea că vrea să vândă cannabis, rugându-l să-i facă rost de un cumpărător pentru aceste droguri, despre care știa că le aduce de la Szeged - Ungaria).

În aceste condiții, martorul K.K. i-a spus inculpatului că nu cunoaște nicio persoană care să vrea să cumpere cannabis, dar se va interesa, astfel că, după câteva zile, luând din nou legătura telefonic cu inculpatul i-a spus că a găsit, prin intermediul unui deținut din penitenciar, o persoană interesată să cumpere cannabis, respectiv o femeie cu numele de "L.", cu care inculpatul să facă afacerea, după o înțelegere prealabilă.

În acest sens, martorul i-a dat inculpatului și numărul de telefon al "L.", astfel că, la începutul lunii septembrie 2012, între inculpat și "L." au avut loc mai multe discuții telefonice în cursul cărora inculpatul i-a spus "L." că are circa 100 de grame de cannabis pe care îl poate vinde pentru suma de 1.400 de euro. La data de 4 septembrie 2012, aceștia au stabilit, după negocieri, ca loc de întâlnire localitatea Huedin din județul Cluj. Inculpatul i-a spus "L." că aduce cannabisul din Ungaria, că este vorba de o marfa bună, cu privire la care nu a avut plângeri de la alți consumatori. Astfel, au hotărât că în seara zilei de 04 septembrie 2012 să se întâlnească la Huedin în vederea efectuării tranzacției, inculpatul spunându-i totodată "L." că până la întâlnire nu mai pot lua legătura telefonic, întrucât el posedă cartelă telefonică din Ungaria și nu are roaming-ul activat.

Martorul K.K., care a avut și el mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul în perioada august - începutul lunii septembrie 2012, a precizat că a vorbit cu inculpatul, după ce acesta a luat legătura cu "L.", aflând că cei doi urmează să se întâlnească și să tranzacționeze cantitatea de aproximativ 100 grame cannabis.

În data de 04 septembrie 2012, în jurul orelor 16,00, inculpatul F.I. a plecat din localitatea Szeged - Ungaria spre Oradea, cu motocicleta H.H. cu numărul de înmatriculare UCV 608 - de 248 cmc, având cannabisul asupra lui (respectiv avea drogurile într-o cutie din material plastic utilizată pentru transportul și depozitarea bagajelor la motocicletă). După intrarea în țară, în timp ce se deplasa pe str. Clujului din municipiul Oradea, cu intenția de a ajunge la Huedin, aproximativ în jurul orelor 20:18, a fost oprit în trafic de către organele de poliție, ocazie cu care s-a constatat, în prezența martorilor asistenți V.A. și E.D., că nu poseda permis de conducere corespunzător categoriei din care făcea parte vehiculul condus (inculpatul posedând doar permisul de conducere categoria B, emis de autoritățile maghiare). Pentru acest motiv, inculpatul a fost condus la sediul Serviciului Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. Bihor pentru declarații și încheierea actelor de constatare pentru infracțiunea la regimul circulației, totodată motocicleta fiindu-i ridicată de organele de poliție.

Ulterior, după ce a fost audiat de organele de poliție, inculpatul și-a luat bagajul pe care îl avea pe motocicletă (în care se aflau drogurile) și, întrucât intenționa să ajungă la Huedin, la întâlnirea cu "L.", s-a înțeles cu martorul V.A. să-l ducă cu taxiul, contra cost, până la Huedin, bagajul pe care îl avea l-a pus în portbagajul mașinii.

După ce au plecat din Oradea, inculpatul a sunat-o pe "L." de pe telefonul martorului V.A., spunându-i că întârzie, întrucât i s-a stricat mașina la Oradea și că se deplasează spre Huedin cu un taximetru. Totodată, cei doi au convenit să se întâlnească în restaurantul M., din Huedin, aspecte confirmate atât de declarațiile martorului V.A., cât și de declarațiile investigatorului sub acoperire cu numele de cod "G.L.".

Ajunși la Huedin, au oprit în fața restaurantului M., după care inculpatul și-a luat bagajul și a intrat în restaurant, pentru a se întâlni cu persoana căreia urma să-i vândă cannabisul.

Astfel, în data de 05 septembrie 2012, în jurul orelor 01:00, inculpatul a fost prins în flagrant în restaurantul M. din orașul Huedin, jud. Cluj, având asupra sa circa 100 grame de cannabis destinat comercializării persoanei de sex feminin cu numele de "L.". Cannabisul îl avea în cutia din material plastic utilizată pentru transportul și depozitarea bagajelor la motocicletă, având jumătatea inferioară de culoare neagră, iar jumătatea superioară de culoare gri, dintr-un material reflectorizant inscripționată cu "F.G.". Cutia era închisă, iar cheia era pe masă în fața mâinii acestuia.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică cu nr. 2345509/2012 efectuat de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor Cluj-Napoca rezultă că proba ridicată cu ocazia flagrantului de la inculpatul F.I. constituie 101,5 grame cannabis, această substanță făcând parte din Tabelul Anexa nr. III din Legea nr. 143/2000. De asemenea, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, dar din buletinul de analiză cu nr. 01243764 din 05 septembrie 2012 reiese că acesta n-a consumat cannabis, rezultatul fiind negativ.

Faptele descrise mai sus se probează prin: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșă fotografică, procesul-verbal de depistare în trafic a inculpatului, procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul Poliției Rutiere, copii acte aparținând inculpatului, planșă fotografică, raportul de constatare tehnico-științifică, adresă laborator și rezultate, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, declarațiile martorilor V.A., E.D., I.E.I. și R.V., declarațiile colaboratorului sub acoperire "K.I.", declarațiile martorului K.K., declarațiile investigatorului sub acoperire "G.L." și declarațiile inculpatului F.

S-a reținut în drept că faptele inculpatului F.I. care, la data de 04 septembrie 2012, în baza unei înțelegeri prealabile cu o persoana din Harghita, având numele de cod "L.", în vederea comercializării a circa 100 grame cannabis, a pornit din Szeged - Ungaria cu motocicleta H.H. cu numărul de înmatriculare UCV 608 - de 248 cmc, având cannabisul asupra lui, pentru a se întâlni în Huedin, jud. Cluj, în vederea efectuării tranzacției, fiind prins în flagrant în restaurantul "M." din Huedin, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, fapta inculpatului F.I. care, în data de 04 septembrie 2012, în jurul orelor 20:18, a condus motocicleta H.H. cu numărul de înmatriculare UCV 608 - de 248 cmc, din localitatea Szeged -Ungaria cu intenția de a ajunge în localitatea Huedin, jud. Cluj, fiind oprit în trafic pe str. Clujului din municipiul Oradea, fără a poseda permis de conducere din categoria A, conform art. 30 lit. a) din H.G. nr. 1391/2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a constat că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. întrucât infracțiunile săvârșite de inculpat se află în concurs real.

S-a mai reținut totodată, că inculpatul a săvârșit infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar în stare de recidivă mare postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., raportat la condamnarea la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, cu suspendare condiționată, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și contrabandă, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), prezentele infracțiuni fiind săvârșite în cursul termenului de încercare de 3 ani și 4 luni, care a început să curgă la data de 25 mai 2012 (fiind astfel aplicabile în cauză și dispozițiile art. 83 C. pen.).

Instanța de fond, la individualizarea pedepselor a avut în vedere gradul de pericol social concret, ridicat, al infracțiunilor săvârșite, atitudinea parțial sinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal (acesta recunoscând săvârșirea infracțiunilor la legea circulației și de trafic de droguri, în materialitatea lor), precum și faptul că inculpatul (care are vârsta de 33 de ani, este divorțat și are doi copii minori în întreținere) este recidivist, fiind condamnat definitiv cu câteva luni înainte de data săvârșirii infracțiunilor care fac obiectul prezentului dosar, la pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și contrabandă, cât și faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale și în Ungaria.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel de inculpatul F.I. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, achitarea pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii lor, urmare a acordării unei eficiente sporite dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 183/A din 24 septembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.I. împotriva Sentinței penale nr. 141 din 16 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj.

S-a menținut starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 20 ianuarie 2011 și până la 14 martie 2011 și de la 5 septembrie 2012 și până la zi și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a constatat că în baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

S-a apreciat că susținerile inculpatului în sensul că fapta de introducere în țară fără drept de droguri de risc nu există întrucât cannabisul a fost primit în Oradea de la o persoană numită A., nu poate fi reținută, întrucât nu este susținută de niciun mijloc de probă, fiind contrazisă de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile investigatorului sub acoperire "G.L." și a martorilor K.K. și V.A.

Astfel, s-a constatat că în aceste condiții și în lipsa vreunei probe care să susțină apărările inculpatului, este evident că acesta nu a fost determinat în vreun fel, de colaboratorul (martorul K.K.) sau investigatorul sub acoperire la săvârșirea faptelor penale legate de trafic de droguri pentru care a fost trimis în judecată, întrucât inițiativa infracțională i-a aparținut inculpatului, acțiunile colaboratorului și investigatorului sub acoperire fiind unele pasive, de intermediere, respectiv de acceptare a ofertei făcute de inculpat privind tranzacționarea de droguri de risc (inculpatul asumându-și practic riscul de a întâlni un funcționar al poliției infiltrat și care încerca în realitate să-l demaște, după cum s-a statuat în practica Curții Europene a Drepturilor Omului).

S-a reținut că susținerile inculpatului nu se confirmă și sunt contrazise de probele administrate în cauză, astfel că cererea acestuia de achitare pe considerentul că fapta de introducere în țară de droguri de risc nu există și că faptei de trafic de droguri de risc îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, este neîntemeiată.

De altfel, s-a reținut că pedepsele aplicate inculpatului au: fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., atât în ce privește cuantumul acestora cât și în privința modalității de executare. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului, de atitudinea acestuia care a recunoscut numai două fapte în materialitatea lor (infracțiunile de trafic de droguri și la legea circulației), de numărul mare de fapte antisociale comise, de starea de recidivă postcondamnatorie (fiind condamnat cu puțin timp înainte pentru evaziune fiscală și contrabandă), s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate.

S-a mai reținut că împrejurările invocate de inculpat pentru reducerea pedepsei au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor aplicate, în favoarea acestuia reținându-se largi circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor aplicate sub minimul prevăzut de lege și în aceste condiții, o reducere și mai accentuată a pedepselor este nejustificată și ar putea afecta realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii, inculpatul F.I. a declarat, în termen legal, recursul de față, a invocat cazurile de casare prev de disp. art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 12 C. proc. pen. anterior și a solicitat achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni, respectiv în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri și în temeiul art. II pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, pentru infracțiunea de trafic de droguri, întrucât a fost provocat. A arătat că nu există dovezi la dosar și nu exista probe directe, astfel că în cauză ar fi aplicabil principiul in dubio pro reo.

În subsidiar, în motivele scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul, reducerii acesteia și suspendarea executării pedepsei.

Preliminar, Înalta Curte observă următoarele:

În cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la 24 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 octombrie 2013, situație în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de față, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Prin invocarea de către apărare a cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., ca urmare a adoptării Legii nr. 2/2013, dar și a expunerii de motive a adoptării acesteia, nu se poate ajunge la repunerea în discuție a existenței faptelor în materialitatea lor (pretinsa lipsă a elementului material al infracțiunilor), adică - în sinteză - la constatarea inexistenței faptelor în materialitatea lor sau a reținerii altor fapte în locul celor deja reținute de instanțele anterioare, deoarece conform voinței legiuitorului (exprimată prin abrogarea expresă a cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.), instanța de recurs (ulterior judecării apelului de către instanța de prim control judiciar) nu mai este îndrituită să reexamineze probatoriul administrat și să modifice situația de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs - după adoptarea Legii nr. 2/2013 - vizând exclusiv corecta aplicare a legii la faptele reținute de instanțele anterioare.

Or, din această perspectivă, Înalta Curte constată, așa cum legal și temeinic a stabilit instanța de fond și de apel, că faptele inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, infracțiunii de introducere în țară fără drept de droguri de risc și infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice (acțiunea/fapta incriminată de textul de lege, urmarea imediată, legătura de cauzalitate și, în sfârșit, elementul subiectiv-intenția).

În realitate, inculpatul tinde la o reapreciere a stării de fapt care însă nu poate fi luată în discuție din moment ce pct. 18 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. a fost abrogat, încât examinarea, de către instanța de recurs, a stării de fapt reținută prin decizia instanței de apel nu mai este posibilă.

Relativ la cererea inculpatului cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul reducerii pedepsei și aplicării unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei, ca urmare a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, aceasta nu poate fi analizată, întrucât cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în noua reglementare se referă la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, excluzând posibilitatea analizării criticilor sale referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de prevederile art. 72 C. pen., fiind posibilă numai verificarea legalității acesteia, respectiv dacă se situează între limitele minime și maxime prevăzute de textul incriminator.

Instanța nu poate face o reindividualizare a pedepsei aplicate în scopul aplicării art. 5 C. pen., ci doar o reducere proporțională a limitelor de pedeapsă.

Recursul inculpatului va fi însă admis numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecății, a noului C. pen., iar art. 5 impune stabilirea și aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite.

Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (limite de pedeapsă anterior cuprinse între 3 - 15 ani închisoare) a fost recalificată de legiuitor în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 așa cum a fost modificat prin art. 81 pct. l din Legea nr. 187/2013, limitele de pedeapsă fiind de la 2 la 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi - inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu reținerea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. anterior.

Totodată, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (limite de pedeapsă anterior cuprinse între 10 - 20 ani închisoare ) a fost recalificată de legiuitor în art. 3 alin. (1) din Legea nr 143/2000 așa cum a fost modificat prin art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2013, limitele de pedeapsă fiind cuprinse de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi - inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsa de 3 ani și 8 luni cu reținerea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen. anterior.

A mai fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (limite de pedeapsă cuprinse între 6 luni la 3 ani) a fost recalificată de legiuitor în art. 335 alin. (2) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă de 3 luni cu reținerea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. anterior.

Astfel, inculpatului i-au fost reținute dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 76 C. pen. anterior, iar în baza art. 37 lit. a) C. pen. anterior s-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă postcondamnatorie și în baza art. 83 C. pen. anterior a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 19 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Decizia penală nr. 1.753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului este legea veche în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, având în vedere că deși legea nouă prevede un minim de 2 ani închisoare, față de 3 ani închisoare din legea veche (pentru art. 2 din Legea nr. 143/2000), și un minim de 3 luni închisoare, față de 6 luni închisoare (pentru art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2012), întrucât au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului pentru cele două infracțiuni, pedepsele aplicate au fost sub minimul special prevăzut de lege, astfel încât instanța constată că pedepsele stabilite după legea veche sunt mai mici decât dacă ar fi stabilite după legea nouă.

Circumstanțele atenuante nu constituie instituții autonome, acestea însoțesc încadrarea juridică a faptei și totodată nu se mai regăsesc în noul C. pen. pentru a fi reținute.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată prin art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012, comparând limitele de pedeapsă dintre cele două legi, se constată că legea nouă este legea mai favorabilă, întrucât are limitele mult mai scăzute față de vechea reglementare, astfel că va reduce proporțional pedeapsa aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 141 din 16 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj, secția penală, menținută prin Decizia penală nr. 183A din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, de la 3 ani și 8 luni închisoare la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, fără reținerea circumstanțelor atenuante întrucât acestea nu constituie instituții autonome și nici nu-și găsesc corespondent în legea nouă.

Având în vedere că atât concursul de infracțiuni cât și recidiva sunt instituții autonome, raportat la condițiile de existență și incriminare ale acestora, Înalta Curte constată că dispozițiile legii vechi cu privire la aceste instituții sunt mai favorabile decât ale legii noi, respectiv art. 41 C. pen. și art. 38 C. pen., motiv pentru care va face aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 33 C. pen. anterior.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) rap la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, va contopi această pedeapsă cu cele două pedepse stabilite prin hotărârile atacate și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Față de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 187/2013 și art. 83 C. pen. anterior se va menține revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 19 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Decizia penală nr. 1.753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă pentru cele trei infracțiuni care fac obiectul prezentului recurs, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii și se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția din perioada 20 ianuarie 2011 - 14 martie 2011, precum și prevenția de la 5 septembrie 2012 la 25 februarie 2014.

În temeiul art. 275 pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva Deciziei penale nr. 183/A din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează, în parte, Decizia penală și Sentința penală nr. 141 din 16 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj, secția penală, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce la 3 ani închisoare pedeapsa stabilită inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 așa cum a fost modificat prin art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

Contopește această pedeapsă cu cele două pedepse stabilite prin hotărârile atacate și în conformitate cu art. 33 lit. a) rap la art. 34 lit. b) C. pen. anterior aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Menține revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 19 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Decizia penală nr. 1.753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă pentru cele trei infracțiuni care fac obiectul prezentului recurs, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția din perioada 20 ianuarie 2011 - 14 martie 2011, precum și prevenția de la 5 septembrie 2012 la 25 februarie 2014.

Onorariul interpretului de limbă maghiară se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în suma de 300 RON se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2014.

Procesat de GGC - AM