ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1613/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 379 din 21 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 6557/108/2013 al Tribunalului Arad, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) din același cod, a fost condamnat inculpatul M.S.F. la 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat același inculpat la 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege, pe perioadă de 3 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul M.S.F.

să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în regim de detenție și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod, cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen. anterior, s-a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și a arestării preventive de la 4 iulie 2013 până la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, s-a confiscat de la inculpat suma de 1.150 lei.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, s-a confiscat în vederea distrugerii cantitatea de 11,37 grame cannabis depusă la Camera Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București cu dovezile din 5 septembrie 2012, din 15 noiembrie 2012, din 30 ianuarie 2013. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare. S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului Arad, a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad nr. 83 D/P/2012, înregistrat la instanță la data de 19 iulie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul M.S.F.

pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată. S-a reținut în sarcina acestuia prin rechizitoriu că, în perioada 03 august 2012 - 04 decembrie 2012, în mod repetat, la date diferite și în baza unei rezoluții infracționale unice (4 acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc), respectiv în data de 18 martie 2013 (un act material ce constituie infracțiunea de trafic de droguri de mare risc), a vândut, fără drept, droguri de risc și de mare risc, faptele fiind săvârșite în scopul obținerii pentru sine de beneficii materiale.

Inculpatul M.S.F., în faza de urmărire penală, a refuzat să dea declarații cu privire la învinuirile aduse, prevalându-se cu ocazia audierilor și la prezentarea materialului de urmărire penală de dreptul la tăcere, conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. anterior. În fața instanței, inculpatul a arătat că nu dorește să uzeze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. anterior, privind recunoașterea vinovăției și, în prezența apărătorului ales, a precizat că nu dorește să facă declarații în cauză, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) din același cod. Ulterior, prin apărătorul ales, a solicitat în probațiune audierea martorului P.R., cerere încuviințată de către instanță. La data de 10 septembrie 2013, apărătorul ales al inculpatului, avocat I.N.Z.

din Baroul Arad, a învederat instanței că mandatul de reprezentare a inculpatului M.S.F. a fost reziliat la cererea acestuia. La termenul de dezbateri, inculpatul, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a precizat că renunță la audierea martorului propus în apărare. Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală (procese-verbale de procurare autorizată a substanțelor stupefiante; rapoarte de constatare tehnico-științifică asupra drogurilor de risc/mare risc întocmite de către L.A.P.D. Timișoara și L.AP.D. Cluj-Napoca; rapoartele investigatorilor sub acoperire P.D. și M.V.; procese-verbale de audiere a colaboratorilor sub acoperire S.A. și V.M.; procese-verbale de redare a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice ale inculpatului M.S.F.

din perioada 8 noiembrie -18 decembrie 2012), cât și în mod nemijlocit, în condiții de oralitate și contradictorialitate, în fața primei instanțe (declarațiile martorilor P.D., S.A., V.M. și M.V.), instanța a reținut următoarea stare de fapt: La data de 11 iulie 2012, S.C.C.O. Arad s-a sesizat din oficiu că inculpatul și alte persoane au inițiat și constituit, respectiv aderat și sprijinit, un grup infracțional organizat având ca obiect traficul și consumul de droguri de risc (cannabis), pe care le comercializează la mai multe persoane pe raza municipiului Arad. În baza Ordonanței nr. 17/A din 24 iulie 2012 (prelungită succesiv la datele de 21 septembrie 2012, 19 octombrie 2012 și 20 noiembrie 2012) a D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Arad, s-au infiltrat în cauză un investigator sub acoperire (cu nume de cod „P.D.") și doi colaboratori ai acestuia (cu nume de cod „D.D." și „S.A."), respectiv, în baza Ordonanței nr. 7/A din 18 martie 2013 (prelungită la data de 30 aprilie 2013) a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, s-au mai infiltrat în dosar un investigator sub acoperire (cu nume de cod „M.V.") și un colaborator al acestuia (cu nume de cod „V.M.") și s-a autorizat procurarea de substanțe stupefiante (droguri de risc și mare risc) de către persoanele sus arătate, pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului și identificarea persoanelor participante la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată.

În ziua de 3 august 2012, în municipiul Arad, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire „S.A.", cu suma de 250 lei, cantitatea de 5,61 grame de substanță vegetală de culoare verde-oliv, cu miros înțepător, care, fiind predată organelor de poliție și verificată cu testerul de tip M.M.C. pentru cannabis, a reacționat pozitiv. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 14 august 2012 al L.A.P.D. Timișoara, a rezultat că proba în litigiu este constituită din 2,48 grame cannabis, în care s-a pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă, bio sintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată.

Cantitatea de 2,00 grame de cannabis rămasă din proba în litigiu, după efectuarea analizelor de laborator, a fost depusă la Camera Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București, cu dovada din 5 septembrie 2012. În ziua de 16 octombrie 2012, pe raza municipiului Arad, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire „S.A.", cu suma de 250 lei, cantitatea de 5,46 grame de substanță vegetală de culoare verde-oliv, cu miros înțepător, care, fiind predată organelor de poliție și verificată cu testerul de tip M.M.C. pentru cannabis, a reacționat pozitiv. Din raportul deconstatare tehnico-științifică din 25 octombrie 2012 al L.A.P.D. Timișoara, a rezultat că proba în litigiu este constituită din 4,16 grame cannabis, în care s-a pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată.

Cantitatea de 3,57 grame de cannabis rămasă din proba în litigiu, după efectuarea analizelor de laborator, a fost depusă la Camera Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București, cu dovada din 15 noiembrie 2012. În seara zilei de 3 noiembrie 2012, pe raza municipiului Arad, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire „S.A.", cu suma de 250 lei, cantitatea de 7,4 grame de substanță vegetală de culoare verde-oliv, cu miros înțepător, care, fiind predată organelor de poliție și verificată cu testerul de tip M.M.C. pentru cannabis, a reacționat pozitiv . Din raportul de constatare tehnico-științifică din 21 noiembrie 2012 al L.A.P.D. Timișoara, a rezultat că proba în litigiu este constituită din 3,93 grame cannabis în care s-a pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată.

Cantitatea de 3,39 grame de cannabis rămasă din proba în litigiu, după efectuarea analizelor de laborator, a fost depusă la Camera Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București, cu dovada din 30 ianuarie 2013. În ziua de 4 decembrie 2012, în municipiul Arad, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire „S.A.", cu suma de 250 lei, cantitatea de 5,08 grame de substanță vegetală de culoare verde-oliv, cu miros înțepător, care, fiind predată organelor de poliție și verificată cu testerul de tip M.M.C. pentru cannabis, a reacționat pozitiv. Din raportul de constatare tehnico-științifîcă din 4 ianuarie 2013 al L.A.P.D. Timișoara, a rezultat că proba în litigiu este constituită din 3,00 grame cannabis, în care s-a pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată.

Cantitatea de 2,41 grame de cannabis rămasă din proba în litigiu, după efectuarea analizelor de laborator, a fost depusă la Camera Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București, cu dovada din 30 ianuarie 2013. În ziua de 18 martie 2013, în municipiul Arad, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire „V.M.", cu suma de 150 lei, cantitatea de 1,59 grame de substanță pulverulentă de culoare albă, care, fiind predată organelor de poliție și verificată a reacționat pozitiv. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 1 aprilie 2013 al L.A.P.D. Cluj Napoca, a rezultat că proba în litigiu este constituită din 0,9 grame substanță care conține Amfetamina în amestec cu Cofeină, iar Amfetamina face parte din Tabelul Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată.

Proba a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator. S-a reținut că fapta inculpatului M.S.F. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august -decembrie 2012, de patru ori, a vândut, fără drept, droguri de risc (cannabis), constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată. Totodată, s-a reținut că fapta aceluiași inculpat care, în luna martie 2013, a vândut, fără drept, droguri de mare risc (amfetamina), constituie infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen.

anterior, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, precum și persoana inculpatului. Instanța a avut în vedere, cu privire la persoana inculpatului M.S.F., lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia - 23 de ani la data comiterii faptelor, nivelul de instruire școlară, ca absolvent a 11 clase, faptul că a desfășurat activități lucrative. în legătură cu poziția procesuală a inculpatului, instanța a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 65 alin. (1) și art. 66 alin. (1) C. proc. pen. anterior, acesta nu poate fi obligat să furnizeze probe sau să-și recunoască vinovăția și, ca atare, nu i se poate imputa nerecunoașterea acuzației formulate împotriva sa, inculpatul beneficiind de prezumția de nevinovăție.

Totodată, instanța a avut în vedere cantitatea mică de droguri traficată de inculpat, respectiv 23,55 grame cannabis și 1,59 grame amfetamina. De asemenea, tribunalul a luat în considerare concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, potrivit căruia inculpatul va prezenta mari dificultăți în procesul de reintegrare socială, reintegrare care se poate fundamenta exclusiv pe dorința manifestată de acesta de a adopta o conduită socială dezirabilă pe viitor, coroborată cu susținerea morală/materială de care beneficiază în continuare din partea membrilor familiei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, inculpatul a declarat apel. în susținerea orală a motivelor de apel, inculpatul, prin apărător din oficiu, a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc.

pen. anterior și, în subsidiar, reducerea pedepsei, inculpatul învederând instanței și împrejurarea că nu a fost prins în flagrant și că este acuzat doar de investigatori sub acoperire. Prin Decizia penală nr. 238/A din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost admis apelul declarat de inculpatul M.S.F. împotriva sentinței penale nr. 379 din 21 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6557/108/2013. A fost înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare, în regim de detenție. În temeiul art. 383 alin. (1) 1 C. proc.

pen. anterior, s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în temeiul art. 383 alin. (2) din același cod, s-a dedus în continuare arestul preventiv, din 21 octombrie 2013 la zi. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. S-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, cu titlu de onorariu avocat oficiu. Analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

anterior, instanța de apel a constatat următoarele: Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verb al de sesizare din oficiu, ordonanțele de autorizare și prelungire a investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire, rapoartele întocmite de investigatorii P.D. și M.V., procesele-verbale de audiere a colaboratorilor S.A. și V.M., rapoartele de constatare tehnico-științifică, autorizațiile de interceptare și înregistrările convorbirilor telefonice.

S-a constatat că prima instanță a efectuat o analiză completă și fundamentată a probelor administrate, pe care instanța de apel și-a însușit-o, reținând că inculpatul, în perioada 03 august 2012 - 04 decembrie 2012, a săvârșit un număr de 4 acte materiale de vânazare de droguri de risc, acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar la data de 18 martie 2013, a comis un act material ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. și ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, la data de 3 august 2012, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire S.A., cu suma de 250 lei, cantitatea de 5,61 grame de cannabis, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 14 august 2012. În data de 16 octombrie 2012, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire S.A., cu suma de 250 lei, cantitatea de 5,46 grame de cannabis, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 25 octombrie 2012. În data de 3 noiembrie 2012, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire S.A., cu suma de 250 lei, cantitatea de 7,4 grame de cannabis, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 21 noiembrie 2012. În data de 4 decembrie 2012, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire S.A., cu suma de 250 lei, cantitatea de 5,08 grame cannabis, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 4 ianuarie 2013. Toate cele 4 acte materiale de vânzare de cannabis către colaboratorul sub acoperire au fost supravegheate de investigatorul sub acoperire P.D., autorizat în cauză.

În data de 18 martie 2013, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire V.M., cu suma de 150 lei, cantitatea de 1,59 grame de substanță pulverulentă de culoare albă, care, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 1 aprilie 2013, conține Amfetamina în amestec cu Cofeină, iar Amfetamina face parte din Tabelul Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată, fiind considerat drog de mare risc. Actul material de vânzare a drogurilor de mare risc de către inculpat, către colaboratorul V.M., a fost supravegheat de investigatorul sub acoperire M.V. Rapoartele întocmite de investigatorii sub acoperire și declarațiile colaboratorilor se află la dosarul cauzei, aceștia fiind audiați și de către prima instanță nemijlocit, în condiții de contradictorialitate.

Având în vedere aceste probe, cererea inculpatului de achitare nu a putut fi admisă, probele de vinovăție fiind analizate atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, potrivit celor mai sus menționate. S-a observat că, din starea de fapt, rezultă că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în formă continuată, precum și ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Totodată, s-a reținut că, fiind o parte a activității de aplicare a legii penale, individualizarea judiciară nu se poate realiza decât în condițiile și în limitele stabilite de lege.

Exigentele impuse de principiul legalității nu se rezumă, însă, la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele unui cadru legal, ci și prin folosirea unor mijloace și pe baza unor criterii de apreciere determinate de lege și care sunt consacrate de art. 72 C. pen. anterior. Astfel, potrivit art. 72 alin. (1) C. pen. anterior, instanța trebuie să aibă în vedere, pe lângă limitele de pedeapsă fixate în partea specială, și gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. în ce privește elementele prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, nu se poate face abstracție de faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată și trafic de droguri de mare risc, reținându-se că acesta a deținut în vederea comercializării o cantitate de 23,55 grame cannabis, precum și 1,59 grame amfetamina.

S-a constatat că prima instanță a reținut în favoarea inculpatului elemente favorabile acestuia, reținute prin referatul de evaluare și le-a valorificat ca circumstanțe atenuante în condițiile prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior. A fost avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. anterior, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

În cauză, s-a apreciat că se impune a avea în vedere cantitatea de droguri traficată, amploarea fenomenului infracțional și necesitatea unei riposte ferme a autorităților. Astfel fiind, s-a considerat că pedepsele de 2 ani și, respectiv, 4 ani închisoare, aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în formă continuată și, respectiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. anterior, și anume reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. S-a mai reținut că instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen.

anterior, astfel încât, constatând că inculpatul este condamnat pentru infracțiuni concurente, a procedat la contopirea pedepselor. Având în vedere că, prin concurs de infracțiuni, se înțelege acea formă a pluralității de infracțiuni ce constă în săvârșirea, de către aceeași persoană, a două sau mai multe infracțiuni, mai înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a reținut că în mod corect prima instanță a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente. Apoi, față de împrejurarea că sistemul cumulului juridic cu spor facultativ în două trepte, consacrat pentru sancționarea concursului de infracțiuni, funcționează indiferent dacă infracțiunile sunt judecate concomitent de aceeași instanță ori de instanțe diferite și la date diferite, în mod temeinic și legal, în temeiul art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen.

anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare. Instanța de apel a apreciat, însă, că sporul adăugat de prima instanță nu este necesar și l-a înlăturat, această apreciere rezultând din elementele care au fost avute în vedere și la reținerea circumstanțelor atenuante, respectiv împrejurarea că inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor sale, este tânăr și are șanse reale, cu sprijinul familiei, de a se reintegra social. În baza art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. anterior cu referire la art. 350 din același cod, s-a menținut starea de arest a inculpatului, apreciindu-se că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și, mai mult, împotriva inculpatului s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție.

S-a dedus, în continuare, arestul preventiv din 21 octombrie 2013 la zi. Împotriva deciziei penale anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.S.F., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior. Prin prisma cazului de casare invocat, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și, în rejudecare, redozarea pedepsei aplicate inculpatului și suspendarea executării acesteia, raportat la circumstanțele reale ale comiterii faptelor și la cele personale ale inculpatului. Totodată, s-a solicitat să se constate incidența dispozițiilor art. 5 C. pen. și să se facă aplicarea legii penale mai favorabile.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Prealabil, Înalta Curte reține că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior poate fi invocat atunci când se constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt contrare legii sau că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii. În ambele ipoteze, legiuitorul are în vedere o eroare de drept și nu una de fapt, ultima putând fi invocată doar în calea de atac a apelului, când instanța de control judiciar are obligația de a examina cauza dedusă judecății sub toate aspectele de fapt și de drept.

Prin hotărâre „contrară legii" se înțelege acea hotărâre prin care instanța dă o dispoziție interzisă de lege ori omite să se pronunțe cu privire la o dispoziție la care legea o obligă în mod imperativ. A doua variantă a acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii - se referă la toate celelalte situații în care instanța a comis o eroare de drept, în afara celor limitativ prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. anterior și are în vedere dispozițiile legale care privesc infracțiunea, pedeapsa și răspunderea penală. Examinând criticile formulate de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că acestea nu privesc o eroare gravă de drept, ci una de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii instanței de recurs.

Nici reducerea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare a acesteia nu vizează încălcări ale legii, ci reprezintă critici care se referă exclusiv la netemeinicia hotărârilor pronunțate în cauză, însă, în lipsa unui caz de casare care să permită o astfel de analiză, hotărârile nu mai pot fi reformate. Examinând recursul declarat în cauză din perspectiva prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte identifică legea penală mai favorabilă ca fiind legea veche. Astfel, inculpatul M.S.F. a beneficiat de circumstanțe judiciare atenuante, care au permis reducerea pedepselor principale sub minimul special. Cum aceste circumstanțe nu se mai regăsesc în N.C.P., chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai reduse (infracțiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 era pedepsită, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., cu închisoare de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi, în vreme ce C. pen.

în vigoare sancționează aceeași faptă cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi; tot astfel, infracțiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 era pedepsită, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în vreme ce C. pen. în vigoare sancționează aceeași faptă cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi), acestea nu pot fi coborâte sub minimul special și, ca atare, mai favorabilă pentru recurentul inculpat este legea veche. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S.F.

În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. anterior, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 4 iulie 2013 la 12 mai 2014. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu în prezenta cauză, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S.F. împotriva Deciziei penale nr. 238/A din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 4 iulie 2013 la 12 mai 2014. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat Constantinescu Nicoleta și suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul din 14 aprilie 2014, avocat M.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2014.