ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 387/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 387/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Prin

sentința penală nr. 69 pronunțată la data 9 august 2013 de Tribunalului Sălaj,

s-a dispus, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

condamnarea inculpatului G.I.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la

pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe timp de 1 an, ca pedeapsă complementară, după executarea sau

considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei închisorii, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de

23 mai 2013, până la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus confiscarea cantității de 1,3 gr. rezină de canabis, rămasă în urma analizei

cantității de 1,7 gr. și depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., precum

și a 46 plante de cannabis, respectiv a unui cuțit folosit la tăierea rezinei de

canabis, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și aflate la Camera de corpuri

delicte a organelor judiciare.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus confiscarea cantității de 390,14 gr. rezină de canabis, presată sub forma

a 40 de capsule ovale și predată de inculpat la data de 4 iulie 2013, organelor

de urmărire penală, iar în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea specială de la inculpatul G.I.A. a sumei de 100 RON, obținută din săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus

prelevarea probelor biologice de la inculpatul condamnat definitiv la pedeapsa închisorii,

măsură care se va realiza conform art. 7 alin. (2) din aceeași lege, iar în baza

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștință inculpatului că probele

biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea, în Sistemul Național

de Date Genetice Judiciare, a profilului său genetic.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 7.300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut în fapt următoarele:

În fapt, în cauză existau indicii din care rezultă

faptul că inculpatul G.I.A. deține o cantitate însemnată de rezină de cannabis în

scopul de a o pune în circulație prin intermediul altor persoane. În aceste condiții

a fost autorizat în cauză un investigator sub acoperire cu nume de cod „P.B.” și

un colaborator cu nume de cod „P.A.” pentru a pătrunde în cercul de cunoscuți ai

inculpatului și a achiziționa de la acesta din substanța pe care o deține, pentru

a se stabili dacă este vorba de droguri sau alte substanțe neinterzise.

15:00 investigatorul acoperit cu nume de cod „P.B.” prin intermediul colaboratorului

acoperit cu nume de cod „P.A.”, s-a întâlnit cu inculpatul G.I.A. la localul „X.”

din Zalău, care a venit cu autoturismul său marca M., însoțit de prietena sa învinuita

N.A.C.E. și martorii M.M. și V.L.V. Întâlnirea dintre colaborator și inculpat trebuia

să fie mijlocită de către martorul V.L.V. întrucât cei doi nu se cunoșteau. În acest

local inculpatul i-a vândut colaboratorului „P.A.” cantitatea de aproximativ 3 gr.

rezină de cannabis, tăiată dintr-o bucată mai mare de formă ovoidală și înfoliată

în nailon de culoare transparentă, pentru suma de 100 RON. Această tranzacție s-a

derulat exclusiv între colaborator și inculpat fără ca celelalte persoane prezente

să fi văzut tranzacția. Bucata de rezină de canabis cumpărată de colaborator a fost

predată investigatorului sub acoperire, iar acesta a predat-o la rândul său organelor

de urmărire penală în vederea efectuării de analize de laborator. Această substanță

a fost fotografiată, fotografia fiind depusă la dosar. De asemenea a fost fotografiat

autoturismul inculpatului cu ocazia întâlnirii cu colaboratorul, acesta fiind parcat

în fața localului „X.” din Zalău. Din raportul de constatare tehnico-științifică

a laboratorului de analiză și profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca

din 11 iunie 2013 a rezultat faptul ca în probele înaintate în cantitate de 1,7

gr. s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată

de planta cannabis, care face parte din Tabelul Anexa nr. III din Legea nr. 143/2000.

Cantitate de 1,3 gr. rezină de cannabis rămasă în urma analizelor de laborator a

fost depusă la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R.

a aflat că inculpatul este urmărit l-a încunoștințat sub acest aspect

pe inculpatul G.I.A., prin intermediul martorului M.M., că urmează să i se facă

un flagrant. Aflând acest lucru, inculpatul, în aceiași zi, a început să caute între

cunoscuții săi persoane interesate să cumpere întreagă cantitatea de rezină de canabis

pe care o deține, pentru a câștiga repede bani în urma vânzării acesteia și

a se sustrage totodată răspunderii penale. În aceste împrejurări inculpatul G.I.A.

i-a oferit martorului K.R.D. cantitatea de 350 de gr. rezină de canabis la prețul

de 25 RON gramul cu condiția ca acesta să ia toată „marfa”.

Potrivit declarației martorului K.R.D. prin jargonul

„căcăt” se înțelege rezină de canabis (hașiș), iar prin jargonul „acela verde” se

înțelege cannabis. Din relatările martorului acesta știa că oferta făcută de către

inculpat viza rezină de canabis („hașiș”). Fiind întrebat ce viza discuția cu martorul

K.R.D., inculpatul a declarat că „intenționam să-i vând interlocutorului cafea”

cu toate că această din urmă substanță nu este moale și nici de genul masculin.

Faptul că inculpatul G.I.A. a deținut cu certitudine

cantitatea de droguri de mai sus (350 gr.) și probabil încă o mai deține rezultă

din mai multe probe, care coroborate între ele conduc indubitabil la o astfel de

concluzie.

Bucata vândută investigatorului sub acoperire

provine dintr-o bucată mai mare de formă ovoidală înfoliată în folie transparentă.

Cele 350 de gr. de rezină de canabis deținute de către inculpatul G.I.A. și oferite

de inculpat martorului K.R.D. sunt compuse din astfel de bucăți. Acest lucru se

desprinde din ansamblu probator administrat până în prezent. Astfel din declarația

martorului C.E.P., rezultă că inculpatul G.I.A. i-a propus să-i dea pentru a vinde

mai departe rezină de canabis (hașiș), arătându-i totodată pe telefon o imagine

cu mai multe bucăți de rezină de canabis în formă ovoidală înfoliate în folie transparentă,

însă martorul a refuzat oferta.

În urma percheziției informatice efectuate asupra

telefonului inculpatului s-a descoperit fotografia la care a făcut referire martorul

C.E.P., din aceasta rezultând că bucata vândută colaboratorului sub acoperire este

similară cu cele din imagine fiind o parte din una dintre acestea. Acestea probe

se coroborează și cu convorbirile telefonice interceptate și cu declarația martorului

K.R.D.

Faptul că inculpatul deține cantitatea de rezină

de canabis pe care a oferit-o atât martorului C.E.P. cât și martorului K.R.D. rezultă

și din conduita inculpatului pe parcursul urmăririi penale. Astfel inculpatul a

solicitat un interval de timp pentru a se gândi dacă conduce organele de urmărire

penală la locul unde a ascuns rezina de canabis pentru a o preda. Date despre această

discuție și despre termenul stabilit rezultă și din convorbirile purtate în mediul

ambiental între acesta, mama sa G.A. și tatăl său G.V. Toate aceste probe se coroborează

și cu declarația martorului cu identitate protejată „A.B.” din care rezultă că inculpatul

încă mai deține cantitatea de „hașiș” de 350 de gr., pe care, văzând în depărtare

un autoturism cu antenă și bănuind că este poliția (zona unde locuiește inculpatul

este una izolată astfel că orice mașină se poate observa de la distanță) a ascuns-o,

nefiind găsită cu ocazia percheziției domiciliare. Din aceiași declarație coroborate

cu interceptările în mediul ambiental redate mai sus rezultă că în urma sfătuirii

inculpatului de către nașa sa, pe nume C.E., prin intermediul părinților săi, acesta

s-a hotărât să nu mai predea cantitatea de rezină de canabis pe care o deține.

De asemenea se coroborează și cu cuțitul ridicat

din autoturismul inculpatului și care prezenta urme de rezină de canabis, semn că

a fost folosit pentru tăierea unor asemenea substanțe. Astfel raportul de constatare

tehnico-științifică a laboratorului de analiză și profil al drogurilor din cadrul

B.C.C.O. Cluj-Napoca din 19 iunie 2013 a rezultat faptul ca proba constituită dintr-un

cuțit cu lamă metalică argintie ștanțată „hong li” prezintă urme de rezină de canabis,

tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis,

care face parte din Tabelul Anexa nr. III din Legea nr. 143/2000.

mai sus și existând riscul să înstrăineze întreagă cantitatea de droguri pentru

a fi pusă de alte persoane în circulație, (urmărind pe această cale să-și asigure

și exonerarea de răspundere penală) în urma autorizării instanței de judecată, în

data de 22 mai 2013, s-a efectuat o percheziție la domiciliul părinților inculpatului,

unde locuiește în fapt și inculpatul G.I.A. La această locuință au fost găsiți părinții

inculpatului, făptuitorii G.V. și G.A., inculpatul G.I.A. și prietena acestuia,

învinuita N.A.C.E. Cu ocazia percheziției domiciliare s-au găsit în grădina acestei

locuințe sub un cadrul metalic cu plasă de sârmă și acoperit cu o bucată de nailon,

mai multe ghivece dintre care, în 46 de ghivece erau niște plante de aproximativ

15-20 cm. Aceste plante au fost ridicate ambalate în cutii de carton și sigilate

de către organele de poliție după care au fost înaintate Universității de Științe

Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Facultatea A. pentru a se stabili specia

și subspecia din care fac parte.

Din adresa înaintată de către Universitatea de

Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Facultatea A. rezultă că plantele

ridicate din grădina inculpatului G.I.A. aparțin speciei cannabis sativa, specie

care fac parte din Tabelul Anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 și a cărei cultivare

este incriminată de lege. Ulterior aceste plante au fost scoase din ghivecele în

care se aflau și ambalate în folie de plastic, urmând a fi înaintate instanței de

judecată odată cu dosarul cauzei în vederea confiscării și distrugerii.

Din declarațiile făptuitorilor G.V. și G.A., părinți

ai inculpatului rezultă că inculpatul a plantat în urmă cu aproximativ două săptămâni

de la data audierii, niște semințe în cele 46 de ghivece, spunându-le acestora că

sunt flori. În realitate inculpatul intenționa să-și facă o cultură de cannabis,

fapt ce rezultă din preocupările acestuia în acest sens. Astfel este de observat

că din telefonul său au fost extrase, printre altele, mai multe fotografii care

prezintă culturi de cannabis într-un mediu închis cu lumină artificială pentru a

nu fi descoperite. Acest act material reținut în sarcina inculpatului este, asemenea

celui de-al doilea, deosebit de periculos, dacă avem în vedere faptul că în măsura

în care nu se descoperea cultura, respectiv cele 46 de plante, inculpatul putea

obține o cantitate impresionantă respectiv aproximativ 800 gr./plantă de canabis,

cantitate care putea ulterior să ajungă să fie vândută în rândul tinerilor consumatori.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel D.I.I.C.O.T.,

Biroul Teritorial Sălaj și inculpatul G.I.A. solicitând admiterea acestora, desființarea

hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri.

În apelul parchetului s-a solicitat aplicarea

unei pedepse mai mari, cu menținerea modalității de executare, cu motivarea că în

raport de fapta reținută în sarcina inculpatului, modul de comitere a acesteia,

atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale, pedeapsa aplicată este prea

blândă.

Inculpatul a solicitat ca prin noua hotărâre să

se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile

art. 86

1

și urm. C. pen., cu motivarea că inculpatul a recunoscut comiterea

faptelor, este un element tânăr, cu posibilități de reintegrare în societate, se

bucură de sprijinul familiei, a conștientizat gravitatea faptei, are un minor în

întreținere, nu are antecedente penale și poate să-și asigure un loc de muncă.

Prin decizia penală nr. 204/A din 29

octombrie 2013,

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de

D.I.I.C.O.T.,

Biroul Teritorial Sălaj și inculpatul

G.I.A. împotriva sentinței penale nr. 69

din 9 august 2013 a Tribunalului Sălaj.

A menținut starea de arest a inculpatului.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul

arestului preventiv, începând cu data de 23 mai 2013 până la 29 octombrie 2013.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de control judiciar a apreciat că, în cauză, a fost stabilită corect situația

de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică

corespunzătoare faptei săvârșite de acesta.

De asemenea, a apreciat că, în cauză, s-a efectuat

o bună individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs,

în termenul legal de 10 zile, prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul

G.I.A.

Criticile formulate de recurentul inculpat vizează

netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum

mai redus și stabilirea unei modalități de executare neprivative de libertate,

respectiv aplicarea

art. 86

1

C. pen.

În susținerea acestor critici, inculpatul

invocă dispozițiile

art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Analizând decizia atacată în raport de dispozițiile

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs

analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte constantă că recursul declarat de inculpat este nefondat

pentru următoarele considerente:

Înalta Curte amintește că decizia penală

nr. 204/A împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunțată la

data de 29 octombrie 2013,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost

modificat conținutul art. 385

9

C. proc. pen., prin abrogarea unor

cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare

rămase în vigoare.

În cauza dedusă judecății, recurentul inculpat

G.I.A.

solicită, în subsidiar,

aplicarea unui regim sancționator mai blând, invocând în susținerea recursului

dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

În cazul motivului de recurs prevăzut de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., reține Înalta Curte că nu este incident

în cauză.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. se referă la situația în care hotărârea este

contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Nici una din aceste situații reglementate

de dispozițiile legale evocate nu se regăsește în cauza dedusă judecății.

Recurentul inculpat critică modul de individualizare

a pedepsei sub aspectul cuantumului, or, din acest punct de vedere, apreciază Înalta

Curte că nu poate supune analizei aceste motive de recurs prin prisma dispozițiilor

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., caz de casare care se referă

doar la „chestiuni de drept”, iar greșita individualizare a pedepsei, ca atribut

exclusiv al instanței de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept

care să fie aptă să atragă incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

De altfel, din expunerea de motive a Legii

nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea acestei

legi a fost transformarea Înaltei Curți în Curte de Casație, astfel încât

este lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor

probleme ce exced conținutul acestora.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b)

C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul

G.I.A., conform dispozitivului.

Se va deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va

fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul

G.I.A. împotriva deciziei penale nr. 204/A din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel

Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 23 mai 2013 la 31 ianuarie 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2014

.