ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3881/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 60 din 25 aprilie 2013, Tribunalul Mureș, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor din cauză din art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în aceleași prevederi, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. L-a condamnat pe inculpatul B.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În conformitate cu art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 395 din 3 noiembrie 2011 a Judecătoriei Reghin și a dispus adăugarea acestei pedepse la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare sus-menționată, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare. L-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe un termen de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

și anume: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; c) dreptul de a comercializa produse susceptibile de a avea efecte psihoactive. În conformitate cu art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 395 din 3 noiembrie 2011 a Judecătoriei Reghin și a dispus adăugarea acestei pedepse la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare sus-menționată, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe un termen de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

sus­menționate. În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, 5 ani și 6 luni închisoare, pe lângă care aplică pedeapsa complementară a interzicerii pe un termen de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. sus-menționate. În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei închisorii durata reținerii pe 24 de ore din data de 09 ianuarie 2013 și durata arestării din data de 10 ianuarie 2013 până în data de 09 martie 2013. În conformitate cu prev. art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

sus-menționate. A constatat că prin încheierea penală pronunțată în data de 08 martie 2013 în prezentul dosar s-a dispus față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Reghin până la soluționarea definitivă a cauzei. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat cantitatea de 161 g cannabis depusă la camera de corpuri delicte a IGPR conform dovezii din 21 februarie 2013. În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc.

pen. l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 630 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, în drept, fapta inculpatului B.A. de a cumpăra și a deține fără drept o cantitate de 162,8 gr de droguri de risc (cannabis), care a fost găsită asupra sa la data de 09 ianuarie 2013, constituie infracțiunilor de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Fapta inculpatului B.A. care în noaptea de 08 din 09 ianuarie 2013 a introdus fără drept în țară o cantitate de 162,8 gr de droguri de risc (cannabis), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Având în vedere relațiile furnizate de DIICOT, în sensul că inculpatul a furnizat informații care au contribuit la identificarea și tragerea la răspundere a altor făptuitori, în baza art. 334 C. proc. pen. instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor din cauză în sensul reținerii art. 16 din Legea nr. 143/2000. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum se află atașat la dosar. Curtea de apel Târgu Mureș, secția penală, prin decizia penală nr. 31/A din 21 iunie 2013 în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.A. împotriva sentinței penale nr. 60 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 1780/102/2013, menținând hotărârea atacată, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul B.A. solicitând admiterea acestuia și aplicarea unei pedepse mai mici, motivat de faptul că în apel nu i-au fost reținute disp. art. 74 lit. c) C. pen., în raport de conduita sa procesuală. Examinând recursul declarat de inculpatul B.A. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen. instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Totodată, în conformitate cu disp.

art. 385 10 alin. (1), (2) și (2 1 ) C. proc. pen.: „Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3), se iau în considerare din oficiu". Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 21 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Primul termen de judecată în recurs a fost acordat în cauză la data de 06 decembrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prev. de art. 385 10 C. proc. pen. Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că trebuia adusă la cunoștința recurentului inculpat obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată și sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.

Recurentul inculpat a fost citat pentru termenul de judecată din data de 06 decembrie 2013 fără această mențiune precizată anterior, citația fiind semnată personal de inculpat în data de 15 iulie 2013. Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul a depus la dosar o declarație de recurs în ale cărei considerente se specifică doar faptul că atât sentința instanței de fond, cât și decizia penală nr. 31 pronunță de către Curtea de Apel Târgu Mureș sunt nelegale și netemeinice, precizând că în privința motivelor de nelegalitate care afectează decizia recurată înțelege să motiveze prezentul recurs printr-un memoriu ce urmează a fi depus la instanța de recurs ulterior.

De și, așa după cum necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei, iar dubiul profită întotdeauna celui vinovat, faptul că inculpatul recurent nu a fost citat cu mențiunea obligativității depunerii motivelor de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termenului de judecată, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, nu îi poate fi culpabilă în exclusivitate. Din aceast ă perspectivă, analizând susținerile orale prin care recurentul inculpat a solicitat aplicarea unei pedepse mai mici, motivat de faptul că în apel nu i-au fost reținute dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., în raport de conduita sa procesuală, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii". Reindividualizarea pedepsei, astfel cum a solicitat recurentul, ar implica reanalizarea circumstan țelor comiterii faptei și a datelor sale personale și nu verificarea încălcării unei dispoziții legale în procesul de aplicare a pedepsei, prin urmare nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat de recurentul inculpat. Critica recurentului privind aplicarea unei pedepse prea aspre nu mai poate fi examinat ă nici prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., care s-ar fi putut lua în considerare din oficiu, întrucât prin Legea nr. 2/2013 a fost modificat, stabilindu-se c ă hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză, recurentul a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, prin nereținerea circumstanțelor atenuante, situație exclusă cenzurii în recurs, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Noile dispoziții ale art. 385 9 pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci c ând s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte constată că din sfera de cenzura a acestei instan țe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare. Fa ță de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.

V ăzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 31/A din data de 21 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 06 decembrie 2013.