ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3881/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3881/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 60 din 25 aprilie 2013, Tribunalul Mureș, în baza art. 334 C. proc. pen. a

schimbat încadrarea juridică a faptelor din cauză din art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

33 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în aceleași prevederi, cu

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

L-a condamnat pe

inculpatul B.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din

aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În conformitate cu

art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2

ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 395 din 3

noiembrie 2011 a Judecătoriei Reghin și a dispus adăugarea acestei pedepse la

pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare sus-menționată, în total inculpatul

urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

L-a condamnat pe

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de

droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 16 din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe

un termen de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

și c) C. pen. și anume: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat; c) dreptul de a comercializa produse susceptibile de a

avea efecte psihoactive.

În conformitate cu

art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2

ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 395 din 3

noiembrie 2011 a Judecătoriei Reghin și a dispus adăugarea acestei pedepse la

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare sus-menționată, în total inculpatul

urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe un

termen de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c)

C. pen. sus­menționate.

În baza art. 33 lit.

b), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de 3 ani și

6 luni închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, 5 ani

și 6 luni închisoare, pe lângă care aplică pedeapsa complementară a

interzicerii pe un termen de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b), c) C. pen. sus-menționate.

În baza art. 88 C. pen.

a scăzut din durata pedepsei închisorii durata reținerii pe 24 de ore din data

de 09 ianuarie 2013 și durata arestării din data de 10 ianuarie 2013 până în

data de 09 martie 2013.

În conformitate cu prev.

art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata

executării pedepsei principale exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b), c) C. pen. sus-menționate.

A constatat că prin încheierea

penală pronunțată în data de 08 martie 2013 în prezentul dosar s-a dispus față de

inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Reghin până la

soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice

în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

În baza art. 118

alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat

de la inculpat cantitatea de 161 g cannabis depusă la camera de corpuri delicte

a IGPR conform dovezii din 21 februarie 2013.

În baza art. 191

alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma

de 630 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că, în drept, fapta inculpatului B.A. de a

cumpăra și a deține fără drept o cantitate de 162,8 gr de droguri de risc (cannabis),

care a fost găsită asupra sa la data de 09 ianuarie 2013, constituie infracțiunilor

de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului B.A.

care în noaptea de 08 din 09 ianuarie 2013 a introdus fără drept în țară o cantitate

de 162,8 gr de droguri de risc (cannabis), întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Având în vedere relațiile

furnizate de DIICOT, în sensul că inculpatul a furnizat informații care au contribuit

la identificarea și tragerea la răspundere a altor făptuitori, în baza art. 334

C. proc. pen. instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor din cauză în sensul

reținerii art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză,

astfel cum se află atașat la dosar.

Curtea de apel Târgu Mureș,

secția penală, prin decizia penală nr. 31/A din 21 iunie 2013 în conformitate cu

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul B.A. împotriva sentinței penale nr. 60 din 25 aprilie 2013 pronunțată

de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 1780/102/2013, menținând hotărârea atacată, însușindu-și

argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei

decizii a declarat recurs inculpatul B.A. solicitând admiterea acestuia și aplicarea

unei pedepse mai mici, motivat de faptul că în apel nu i-au fost reținute disp.

art. 74 lit. c) C. pen., în raport de conduita sa procesuală.

Examinând recursul declarat

de inculpatul B.A. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același

cod.

Totodată, în conformitate

cu disp. art. 385

10

alin. (1), (2) și (2

1

) C. proc. pen.:

„Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin

cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța

de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în

care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în

considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3), se iau în

considerare din oficiu".

Decizia recurată a fost

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 21 iunie 2013, deci ulterior

intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita

motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin actul normativ menționat.

Primul termen de judecată

în recurs a fost acordat în cauză la data de 06 decembrie 2013, dată în raport de

care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prev. de art. 385

10

C.

proc. pen.

Legiuitorul nu a avut

în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație

ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care

excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către

instanța de recurs.

Din această perspectivă,

Înalta Curte constată că trebuia adusă la cunoștința recurentului inculpat obligativitatea

depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu

separat care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată și sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv

neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Recurentul inculpat a

fost citat pentru termenul de judecată din data de 06 decembrie 2013 fără această

mențiune precizată anterior, citația fiind semnată personal de inculpat în data

de 15 iulie 2013.

Verificând actele dosarului,

Înalta Curte constată că inculpatul a depus la dosar o declarație de recurs în ale

cărei considerente se specifică doar faptul că atât sentința instanței de fond,

cât și decizia penală nr. 31 pronunță de către Curtea de Apel Târgu Mureș sunt

nelegale și netemeinice, precizând că în privința motivelor de nelegalitate care

afectează decizia recurată înțelege să motiveze prezentul recurs printr-un

memoriu ce urmează a fi depus la instanța de recurs ulterior.

De

și, așa după cum necunoașterea

sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei, iar

dubiul profită întotdeauna celui vinovat, faptul că inculpatul recurent nu a fost

citat cu mențiunea obligativității depunerii motivelor de recurs cu cel puțin 5

zile înaintea primului termenului de judecată, împrejurarea nerespectării termenului

prevăzut de lege în acest sens, nu îi poate fi culpabilă în exclusivitate.

Din aceast

ă perspectivă, analizând

susținerile orale prin care recurentul inculpat a solicitat aplicarea unei pedepse

mai mici, motivat de faptul că în apel nu i-au fost reținute dispozițiile art. 74

lit. c) C. pen., în raport de conduita sa procesuală, Înalta Curte constată că acestea

nu pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

2

C. proc. pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea

este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii".

Reindividualizarea pedepsei,

astfel cum a solicitat recurentul, ar implica reanalizarea circumstan

țelor comiterii faptei

și a datelor sale personale și nu verificarea încălcării unei dispoziții legale

în procesul de aplicare a pedepsei, prin urmare nu poate fi analizată prin prisma

cazului de casare invocat de recurentul inculpat.

Critica recurentului privind

aplicarea unei pedepse prea aspre nu mai poate fi examinat

ă nici prin prisma cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., care s-ar fi putut

lua în considerare din oficiu, întrucât prin Legea nr.

2/2013 a fost modificat,

stabilindu-se c

ă

hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Or,

în cauză, recurentul a

criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce

i-a fost aplicată, prin nereținerea circumstanțelor atenuante, situație exclusă

cenzurii în recurs, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Noile dispoziții ale

art. 385

9

pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din

Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci c

ând s-au aplicat pedepse

în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că din sfera de cenzura a acestei instan

țe, în calea de atac a

recursului a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile

art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au aplicat pedepse în

alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, pedeapsa

aplicată inculpatului încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.

Fa

ță de considerentele anterior

expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea

fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.

V

ăzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 31/A din data

de 21 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 06 decembrie 2013.