ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3824/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132 din 12 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. 4238/111/2013, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului H.N., fără antecedente penale, cetățenie română, studii superioare, ocupație administrator firmă la SC P.M. SRL Oradea, un copil minor, la o pedeapsă de 5 luni închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare .

În baza art. 33 lit a și art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;'

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 864 alin. (1) C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare și executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 864 alin. (2) C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea - credință a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina acestuia.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 ore începând cu 14 martie 2013, orele 19,42.

S-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța din 25 martie 2013 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor (Dosar nr. 204/P/2013).

În baza art. 255 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumelor de 200 lei respectiv 20.000 forinți Ungaria (H.U.F.) înregistrați la poziția 77/A/2013 în registrul de mijloace de probă și corpuri delicte al Tribunalului Bihor.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor a fost trimis în judecată inculpatul H.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 respectiv punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută și pedepsită de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

În sarcina inculpatului, s-a reținut că, în data de 14 martie 2013, fiind găsit de agenții poliției rutiere conducând un autovehicul cu numerele provizorii expirate i-a propus polițistului Vaida Ovidiu din cadrul I.P.J. Bihor o sumă de bani, pentru a-și rezolva problemele constatate, în sensul că polițistul să nu rețină nicio infracțiune în ceea ce îl privește. După formularea unui autodenunț de către lucrătorul de poliție V.O. la orele 14,35 acesta s-a reîntâlnit cu inculpatul în fața sediului O.C.P.I. Bihor, iar în autoturismul de serviciu al poliției inculpatul i-a înmânat denunțătorului V.O. suma de 20.000 forinți și i-a oferit suma de 200 lei, pe care a așezat-o pe bancheta din spate dintre ei, moment în care au intervenit ofițerii D.G.A. - S.J.A. Bihor, care erau autorizați de către procuror să autorizeze flagrantul.

Având în vedere declarațiile inculpatului de recunoaștere totală a faptei pentru care a fost trimis în judecată și constatând îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 320

1

C. proc. pen., instanța de fond a admis cererea inculpatului de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

În urma examinării probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut că, fapta inculpatului H.N. așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

Astfel, s-a constatat că s-a probat, fără echivoc, că inculpatul a oferit suma de bani lucrătorului de poliție pentru ca acesta să nu îndeplinească actul ce intră în atribuțiunile sale de serviciu. Oferirea sumei de bani a fost precisă, fiind concretizată printr-o acțiune efectivă, reală, pornită din inițiativa mituitorului. Fapta a fost săvârșită cu intenție directă, inculpatul realizând că prin oferirea unei sume de bani lucrătorului de poliție, urmărește ca acesta să nu-și îndeplinească sarcinile de serviciu creându-se astfel și o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu. Așa cum s-a mai precizat, este evident și scopul pentru care a fost oferită suma de bani, în concret pentru ca lucrătorul de poliție să nu-și îndeplinească sarcinile de serviciu.

Ca urmare, instanța de fond, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului H.N. la o pedeapsă de 5 luni închisoare.

Instanța de fond a mai reținut că fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că, în data de 14 martie 2013 a condus un autovehicul în Oradea având numerele de înmatriculare provizorii aplicate expirate din data de 9 ianuarie 2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută și pedepsită de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Ca urmare, instanța de fond, în baza art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

Faptele fiind săvârșite în concurs, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., instanța de fond a dispus contopirea pedepselor aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dar și limitele de pedeapsă, reduse cu o treime, urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

În acest sens, instanța de fond a avut în vedere gravitatea incontestabilă a faptelor inculpatului, prin prisma scopului avut în vedere de inculpat (determinarea lucrătorului de poliție de a nu-i întocmi dosar penal), prin prisma calității oficiale a destinatarului mitei (agent de poliție), prin prisma împrejurărilor în care a fost oferită mita, dar și caracterul accidental al faptei, împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă stabil, fiind administratorul unei societăți comerciale, prezentându-se în fața organului de urmărire penală și a instanței de judecată, având o atitudine sinceră în fața instanței, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor.

Instanța de fond a reținut că inculpatul și-a asumat responsabilitatea faptelor, a conștientizat gravitatea acestora, având în vedere că a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., cu tot ceea ce presupune aceasta, renunțând a mai formula apărări, a mai invoca excepții, a mai propune probe ori a mai combate acuzațiile ce i s-au adus.

S-a reținut că cererea formulată de inculpat, în sensul de a se dispune achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, este neîntemeiată, întrucât, în speță, raportat la criteriile prevăzute de art. 18

1

alin. (2) C. pen., aplicarea unei sancțiuni administrative nu este suficientă pentru reeducarea acestuia.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelantul H.N., solicitând ca, pentru infracțiunea de dare de mită să se dispună reindividualizarea pedepsei, în sensul suspendării executării acesteia, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., iar referitor la infracțiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 să se dispună achitarea și aplicarea unei sancțiuni administrative, întrucât fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Prin Decizia penală nr. 102/A din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.N. împotriva sentinței penale nr. 132 din 12 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor.

A fost obligat apelantul să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, instanța de apel a constatat că aceasta este temeinică și legală, iar apelul declarat de către inculpat este nefondat.

Astfel, s-a reținut că, în cauză, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 74 ori 18

1

C. pen., având în vedere pericolul ridicat al faptelor comise de către inculpat care, încălcând conștient legislația rutieră cu implicații penale, a încercat să scape de răspundere penală prin mituirea agentului de poliție, această conduită aducând atingere valorilor fundamentale ale statului de drept, printre care se numără și justiția, care trebuie să fie independentă și imparțială, la adăpost de orice ingerință care încercă să transforme actul de justiție într-unui de natură comercială.

S-a apreciat că, cele două infracțiuni comise nu pot fi disociate complet, pentru a se ajunge la concluzia că pentru prima faptă inculpatul ar beneficia de aplicarea art. 18

1

C. pen., întrucât ceea ce imprimă celor două fapte caracter penal este tocmai conduita inculpatului, care, punând în circulație un autoturism căruia numerele de înmatriculare provizorii erau expirate de câteva zile, a crezut că poate scăpa de răspundere penală prin simpla mituire al agentului de constatare.

S-a mai reținut că, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și atitudinea sinceră a acestuia au fost avute în vedere la individualizarea sancțiunilor penale aplicate, care au fost reduse sub minimul special, iar față de natura infracțiunii comise, în mod corect s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoare, precum și stabilirea a mai multor obligații pentru a se asigura că scopul pedepsei va fi atins cu certitudine.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul H.N.

Pentru termenul de judecată din 3 decembrie 2013, recurentul inculpat a transmis la dosar o declarație, în formă autentică, prin care arată că își retrage recursul, solicitând instanței să ia act de manifestarea sa de voință.

Față de această declarație și având în vedere dispozițiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage recursul, personal sau prin mandatar special, Înalta Curte de Casație si Justiție urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul H.N. împotriva Deciziei penale nr. 102/A din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul H.N. împotriva Deciziei penale nr. 102/A din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 03 decembrie 2013.