ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3411/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3411/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 65 din 20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în

dosar penal nr. 9038/97/2012,

a

fost condamnat inculpatul Ș.A.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută

și pededepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

În

temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea

condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare la care a fost

condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 1483 din 25 octombrie 2011 pronunțată

de Judecătoria Deva, în Dosarul nr. 9180/221/2010 definitivă la data de 13

februarie 2012 prin decizia penală nr. 223/2012 a Curții de Apel Alba Iulia.

A repus în individualitatea lor pedepsele

aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1483/2011 a Judecătoriei Deva, respectiv:

4 luni închisoare pentru infracțiunea de emitere a CEC-ului fără a avea autorizarea

trasului prevăzută și pededepsită de art. 84 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 59/1934

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.; 2

ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de

art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen.,

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele de 4 luni

închisoare, 2 ani închisoare și 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71

alin. (2) C. pen.

În

baza art. 86

1

, art. 86

2

C. pen., a dispus

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare

compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de

2 ani.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării

pedepsei sub supraveghere, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

A încredințat supravegherea inculpatului

Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Pe durata termenului de încercare, s-a

dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

În

baza art. 14 lit. b), art. 346 C. proc. pen., art. 1357

C. civ. și art. 119-120 din O.U.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., a obligat

inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.M.G. SRL Simeria cu

sediul în Simeria, județul Hunedoara, să plătească Ministerului Finanțelor Publice

prin Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, suma de 140.625

RON și accesorii calculate până la data plății efective.

În

baza art. 2, art. 4 și art. 6 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 75/2001, s-a dispus comunicarea, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe,

a unei copii a dispozitivului Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului

Hunedoara, pentru înscrierea în cazierul fiscal.

În

baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă

a prezentei sentințe, s-a dispus ca o copie a dispozitivului acesteia să se comunice

Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru efectuarea

cuvenitelor mențiuni.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat,

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.M.G. SRL Simeria, la plata sumei

de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Din analiza coroborată a probelor administrate

în faza de urmărire penală judecătorul fondului a reținut următoarea stare de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 428/P/2011 din data

de 07 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, înregistrat

la instanță sub nr. 9038/97/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale

și trimiterea în judecată a inculpatului Ș.A.C., pentru săvârșirea infracțiunii

de evaziune

fiscală, prevăzută și pedepsită de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

S-a reținut prin rechizitoriu că inculpatul,

în calitate de administrator în fapt al SC E.M.G. SRL Simeria în perioada 2008-2009

a efectuat tranzacții comerciale cu diverși agenți economici, pe care nu le-a evidențiat

contabil, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 78.563 RON.

Analizând actele și lucrările dosarelor

de urmărire penală nr. 428/P/2011, respectiv: plângerea formulată de către D.G.F.P.

Hunedoara și constituirea de parte civilă; procesele-verbale de control ale D.G.F.P.

Hunedoara; documentele contabile (facturi, chitanțe); declarații de martori; declarațiile

învinuitului; constatarea tehnico-științifîcă grafică, probe însușite în întregime

de inculpat, care a declarat prin înscris autentificat că înțelege să uziteze de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. instanța a reținut următoarea stare

de fapt:

Ca urmare a sesizării din oficiu, organele

de cercetare penală ale I.P.J. Hunedoara, Biroul de combatere a fraudelor economico-financiare

au solicitat D.G.F.P. Hunedoara efectuarea unui control financiar fiscal la SC E.M.G.

SRL Simeria.

Controlul materializat în procesul-verbal

din 7 martie 2011 a evidențiat faptul că administratorul societății nu a respectat

disciplina financiar contabilă prin neînregistrarea în contabilitate a unor venituri

și a unor operațiuni intracomunitare după cum urmează:

În

perioada ianuarie - iunie 2008, în urma verificării documentelor

contabile și a comparării acestora cu controalele încrucișate efectuate la alte

societăți s-a constatat că, SC E.M.G. SRL Simeria a emis facturi de livrări marfa

către SC G.I. SRL Bacău în valoare de 86.400 RON (Anexa 13 la procesul-verbal),

fără a le înregistra în contabilitate. Consecința acestor neînregistrări a constat

în diminuarea impozitului pe profit cu suma de 13.824 RON.

În

cursul anului 2009 nu au fost înregistrate în evidența contabilă

a SC E.M.G. SRL Simeria facturi cu livrări de mărfuri SC I.D. SRL Bistrița în valoare

de 77.733 RON. De asemenea, din facturierul cu facturi fiscale seria XX s-a constatat

că, același administrator nu a înregistrat un număr de trei facturi în valoare de

13.850 RON (Anexa 1 la procesul-verbal).

Pentru veniturile în sumă totală de 91.313

RON realizate de agentul economic și neînregistrate contabil s-a calculat un impozit

pe profit în sumă de 14.612 RON.

Prin neînregistrarea în evidențele contabile

prezentate mai sus impozitul pe profit stabilit suplimentar era în sumă de 28.436

RON.

În perioada verificată s-a stabilit că

SC E.M.G. SRL Simeria a efectuat achiziții intracomunitare de la o societatea italiană

SC M.G. SRL Italia. De la acest operator nu au fost înregistrate în evidența contabilă

facturile din 9 aprilie 2008, din 10 iunie 2008 și din 10 iulie 2008.

Consecința neînregistrării a constat în

taxa pe valoare adăugată în sumă de 16.356 RON, datorată bugetului de stat.

Așa cum s-a arătat mai sus, în perioada

2008-2009 nu s-au evidențiat contabil facturi de livrare a mărfurilor către societățile

menționate, ceea ce a condus la stabilirea unui impozit suplimentar pe profit. Neevidențierea

contabilă a acestor facturi prin care s-a colectat TVA de la beneficiari a condus

la neplata către bugetul de stat a sumei de 33.771 RON. Astfel, s-a creat bugetului

de stat un prejudiciu total de 78.563 RON.

Statul Român – ANAF - D.G.F.P. Hunedoara

Deva s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 140.625 RON, reprezentând prejudiciul

efectiv de 78.563 RON la care s-au adăugat accesorii fiscale de 62.062 RON calculate

până la data depunerii plângerii penale.

SC E.M.G. SRL Simeria a fost înființată

la data de 17 septembrie 2007 de către Ș.C. Cercetările efectuate au evidențiat

faptul că de facto, SC E.M.G. SRL Simeria a fost administrată de către inculpatul

Ș.A.C., fratele administratorului de drept.

Ș.C. fiind audiat ca martor a arătat că,

la rugămintea fratelui său a înființat SC E.M.G. SRL Simeria, societate care de

la înființare a fost administrată de către acesta din urmă, lucru pe care îl confirmă

și martorii B.D., T.C., G.I., martori care au avut relații comerciale cu societatea

inculpatului.

Inculpatul Ș.A.C. a fost audiat la data

de 04 iulie 2011, declarație în care a recunoscut că s-a ocupat singur de administrarea

societății, precizând că datorită „lipsei de comunicare" dintre el și contabila

P.G. s-a ajuns la neînregistrarea unor facturi. Martora P.G. a declarat că a ținut

evidența contabilă a SC E.M.G. SRL Simeria și a înregistrat contabil toate documentele

financiare primite de la învinuit. În ce privește documentele contabile neînregistrate

aceasta a precizat că nu a avut cunoștință de existența lor.

Reprezentanții societăților ce au avut

relații comerciale cu SC E.M.G. SRL Simeria au declarat că toate actele de comerț

le-au realizat cu inculpatul Ș.A.C., lucru care rezultă și din constatarea tehnico-științifică

din 9 septembrie 2011, unde se menționează faptul că toate facturile fiscale și

chitanțele emise în numele SC E.M.G. SRL Simeria au fost întocmite de către Ș.A.C.,

excepție făcând două chitanțe și trei facturi care au fost completate în numele

societății de către Ș.L., fosta soție a inculpatului.

Martora Ș.L. a recunoscut că, la solicitarea

fostului ei soț (la data respectivă nefiind divorțați) a completat unele documente

în numele SC E.M.G. SRL Simeria.

După prima audiere, inculpatul a fost citat,

iar în declarația din 24 ianuarie 2012, în prezența apărătorului ales, a declarat

că se prevalează de dreptul de a nu face nicio declarație.

Ulterior, acesta a fost citat de către

organele de poliție însă nu s-a prezentat, nereușindu-se găsirea acestuia.

Inculpatul nu s-a prezentat nici în cursul

judecății, însă a depus la dosar două înscrisuri autentificate din care a rezultat

că recunoaște faptele, își însușește probele administrate în faza de urmărire penală,

nu solicită administrarea de probe noi și înțelege să se prevaleze de procedura

simplificată de judecată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

În

drept, s-a reținut că faptele inculpatului Ș.A.C. care, în

perioada 2008-2009, în calitate de administrator de facto la SC E.M.G. SRL Simeria

a efectuat tranzacții comerciale cu diverși agenți economici, pe care nu le-a evidențiat

contabil, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 78.563 RON, la care

au fost calculate accesorii în sumă de 62.062 RON întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate

inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, în condițiile art. 72 C. pen. următoarele:

limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime conform

art. 320

1

C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor

săvârșite, împrejurările concrete în care s-au comis infracțiunile, persoana inculpatului,

care a mai fost condamnat anterior la pedeapsa cu închisoarea sau sancționat administrativ

pentru săvârșirea de fapte similare, dovedind astfel perseverență infracțională

în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, astfel cum rezultă din fișa de

cazier judiciar a acestuia.

Având în vedere circumstanțele cauzei,

dar și cuantumul pedepsei aplicate, instanța a apreciat că pronunțarea condamnării

constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei în regim

de detenție, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

Împotriva sentinței primei instanțe, au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Direcția Generală a Finanțelor

Publice Hunedoara și inculpatul Ș.A.

Motivele de apel depuse în scris de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Hunedoara și susținute oral cu ocazia dezbaterii s-au întemeiat

pe greșita judecare a cauzei în fond în absența îndeplinirii procedurii de citare

cu inculpatul, nelegala omisiune a aplicării pedepsei accesorii prevăzută de

art. 64 lit. c) C. pen., încălcarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 241/2005

și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, mult prea redusă prin raportare

la perseverența infracțională a inculpatului.

D.G.F.P. Hunedoara a declarat apel, motivat

de faptul că judecătorul instanței de fond nu s-a pronunțat asupra măsurilor asigurătorii

în conformitate cu dispozițiile art. 163 alin. (2) C. proc. pen., pentru a exista

o garanție a recuperării prejudiciului sau pentru a evita înstrăinarea bunurilor

de către de către inculpat în scopul de a se sustrage plății obligațiilor către

bugetul consolidat al statului.

Inculpatul S.A. a declarat apel, motivat

și susținut oral în fața Curții de Apel pe considerente de netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 91/A din 14 mai

2013, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori,

a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 85 din 20 martie 2013

pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 9038/97/2012, a desființat

sentința penală atacată în ceea ce privește omisiunea aplicării pedepsei accesorii

prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. și a aplicării dispozițiilor art. 13 alin.

(2) din Legea nr. 241/2005 și rejudecând cauza în aceste limite, a interzis inculpatului

Ș.A.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În

baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea

dispozitivului hotărârii definitive Oficiului Național al Registrului Comerțului

pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale atacate.

Prin aceeași decizie au fost respinse,

ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul Ș.A.C. și partea civilă Statul Român

prin A.N.A.F., București.

Curtea de Apel, verificând hotărârea pronunțată

actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, conform art. 379

C. proc. pen. și din oficiu sub toate aspectele a constatat că, în mod judicios

judecătorul instanței de fond a stabilit starea de fapt respectiv comiterea infracțiunii

de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen., probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale susținând vinovăția

acestuia.

În

mod întemeiat, judecătorul instanței de fond a constatat că

inculpatul a mai fost condamnat anterior, prin sentința penală nr. 1483/2011 a Judecătoriei

Deva, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 223 din 13 februarie 2012 a Curții

de Apel Alba lulia, astfel că, în temeiul art. 85 C. pen., a dispus anularea suspendării

condiționate a executării acestei pedepse și a constatat că faptele sunt concurente.

De asemenea, a considerat că nu se impune

aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen., iar cu privire la latura civilă

a cauzei, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la

plata sumei de 78.563 RON către partea civilă A.N.A.F. București și a menținut sechestrul

asigurător aplicat în cursul urmăririi penale până la recuperarea integrală a prejudiciului.

În baza art. 2, art. 4 și art. 6 alin.

(1) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe,

a dispus ca o copie a dispozitivului să se comunice D.G.F.P. a județului Hunedoara,

pentru înscrierea în cazierul fiscal.

În

baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă

a prezentei sentințe, o copie a dispozitivului acesteia să comunice Oficiului Național

al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru efectuarea cuvenitelor

mențiuni.

Curtea de Apel a reținut că motivele de

apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara sunt întemeiate, deoarece

sentința penală atacată este nelegală sub aspectul omisiunii instanței de fond de

a se pronunța asupra aplicabilității pedepsei complementare prevăzute de art. 9

din Legea nr. 241/2005, față de care s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b), c) în condițiile art. 71 alin. (1) C. pen., deoarece în sentința

penală nr. 1483/2011 a Judecătoriei Deva, repusă în individualitate s-a menționat

expres că a fost administrator de fapt al societății, de aceea se impune aplicarea

pe durata unui termen de 2 ani după executarea pedepsei principale.

De asemenea, s-a reținut că este întemeiat

motivul de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara privind comunicarea

hotărârii Oficiului Național al Registrului Comerțului la data rămânerii definitive

(în același sens decizia nr. 619/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Curtea de Apel a reținut că motivele de

apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara sunt neîntemeiate sub

aspectul încălcării dispozițiilor art. 177 alin. (8) C. proc. pen., respectiv a

neîndeplinirii procedurii de citare a inculpatului în Germania.

Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul

a solicitat reprogramarea pentru audiere pentru perioada 06 februarie -10

februarie 2012, motivat de faptul că este plecat în Germania.

A fost citat pentru data de 15 martie 2012,

dar era tot în Germania și nu știa când se va întoarce.

Din verificările efectuate în cursul urmăririi

penale, având în vedere că inculpatul nu s-a mai prezentat la audieri, deși procurorul

a dat curs solicitării sale inițiale și chiar i-a pus la dispoziție un interval

mai mare de timp pentru a se prezenta la audieri (inculpatul a solicitat programarea

audierilor pentru perioada 06 februarie -10 februarie 2012 și i s-a dat termen până

în 15 martie 2021) a rezultat că este în Arad, dar nu a indicat adresa.

A rezultat din probele administrate în

cauză că, din data de 24 ianuarie 2012 inculpatul s-a prezentat la organele de urmărire

penală împreună cu avocatul său, solicitând termen până în februarie 2012 și avea

obligația să anunțe schimbarea de domiciliu, așa cum s-a obligat cu prilejul audierii

respective, conform art. 170 lit. c) C. proc. pen.

Mai mult, în fața instanței de fond, la

data de 12 decembrie 2012, a solicitat termen pentru angajare avocat, iar ulterior

a depus act notarial solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen.

Prin urmare, atât în cursul urmăririi penale,

cât și în cursul cercetării judecătorești au fost respectate inculpatului dispozițiile

legale prin îndeplinirea procedurii de citare și asigurarea dreptului la apărare,

probele administrate confirmând că acesta a avut cunoștință de proces în ambele

faze procesuale.

De altfel, chiar în fața primei instanțe

de control judiciar apărătorul ales al acestuia a menționat expres că este neîntemeiat

motivul de apel privind încălcarea dispozițiilor art. 177 alin. (8) C. proc. pen.,

deoarece inculpatul a avut cunoștință de cauză.

Instanța de apel a reținut că motivul de

apel formulat de D.G.F.P. Hunedoara, în sensul că judecătorul instanței de fond

nu s-a pronunțat asupra măsurilor asigurătorii în conformitate cu dispozițiile

art. 163 alin. (2) C. proc. pen. este neîntemeiat, deoarece nu a fost dispusă o

astfel de măsură în cauză în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești.

Curtea de Apel a reținut că motivul de

apel formulat de inculpat privitor la aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată

și nu cu suspendare sub supraveghere, deoarece lucrează în Germania și nu are posibilitatea

să vină în România la termenele fixate la Serviciul de probațiune este neîntemeiat.

Astfel, sub aspect procedural, inculpatul

are posibilitatea să solicite recunoașterea hotărârii în Germania și acolo să aibă

loc supravegherea îndeplinirii obligaților ce decurg din pedeapsă.

Motivarea sa nu are suport pe fond, deoarece

în raport cu gravitatea faptei, antecedentele penale, din care rezultă că a mai

fost condamnat, faptele prezente și cele pentru care a fost condamnat fiind concurente,

judecătorul tribunalului a dozat și individualizat în mod just pedeapsa și modalitatea

de executare.

Împotriva deciziei anterior menționate,

în termen legal, au declarat recurs părțile civile Statul Român prin Agenția Națională

de Administrare Fiscală București și D.G.F.P. Hunedoara.

Pe calea motivelor scrise depuse la dosar,

au fost criticate hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate, sub aspectul

laturii civile, solicitând admiterea cererii de instituire a măsurilor asigurătorii

formulată în cadrul cererii de constituire de parte civilă.

Examinând recursurile declarate prin raportare

la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta sunt nefondate pentru considerentele

care urmează.

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în

apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care

se încadrează în cazurile de casare prevăzute de

lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile

pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu

unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385

9

C.

proc. pen.

În

speță, Înalta Curte constată că recurentele părți civile,

deși au dezvoltat anumite critici nu au fost circumscrise niciunui caz de casare

și nici nu se identifică incidența vreunui caz de casare care poate fi luat în considerare

din oficiu.

Totodată, în acord cu instanța de prim

control judiciar, reține că nici în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești

nu au fost dispuse măsuri asigurătorii în conformitate cu dispozițiile art. 163

alin. (2) C. proc. pen.

Pentru considerente anterior expuse,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile

civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București și

D.G.F.P. Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 91/A din data de 14 mai 2013 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul

Ș.A.C.

Obligă recurentele părți civile la cheltuieli

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de părțile civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București

și D.G.F.P. Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 91/A din 14 mai 2013 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentele părți civile la plata

sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului

inculpat Ș.A.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 05

noiembrie 2013.