ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2841/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2841/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 332/F din 12

octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, în temeiul

art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul C.P.E., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pedeapsă complementară prev. de art. 65 C. pen. pentru infracțiunea de evaziune

fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 84

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru

emiterea unui CEC fără a avea disponibil suficient.

În temeiul art. 84

alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru

emiterea de CEC căruia îi lipsește unul din elementele esențiale.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o

perioadă de 4 ani termen de încercare, prev. de art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen.

În temeiul art. 71 C.

pen., pe durata executării pedepsei închisorii i s-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a

suspendat executarea pedepsei accesorii.

A fost admisă în

parte acțiunea civilă formulată de Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de

D.G.F.P. Ialomița.

În temeiul art. 14 și

art. 346 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., a fost obligat

inculpatul C.P.E. la 29.509 lei din care 26.439 lei TVA și 3.070 lei impozit pe

profit plus dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data

controlului 29 iunie 2009 până la data achitării integrale a debitului potrivit

art. 119 și următoarele C. proc. fisc.

În temeiul art. 163

C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit sechestru penal

asigurător pe bunurile inculpatului comunicate prin Adresa nr. 4847 din 1

februarie 2012 a Primăriei Slobozia.

În temeiul art. 13

din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului prezentei

sentințe către Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Instanța de fond a

reținut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr.

1769/P/2009 din 6 septembrie 2011, înregistrat sub nr. 3610/98/2011 din 20

septembrie 2011 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în

judecată, în stare de libertate, inculpatul C.P.E., pentru săvârșirea

infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, emitere file CEC fără a

avea la tras disponibil suficient, în formă continuată, emitere file CEC cărora

le lipsesc elemente esențiale dintre cele prevăzute de art. 1 din lege, în

formă continuată, în concurs real, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 84 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 84 alin. (1)

pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același

rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de C.P.E., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen., ca

efect al neîntrunirii conținutului constitutiv al infracțiunii.

Scoaterea de sub

urmărire penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (4) C. pen., a învinuitei C.P.A.I., ca efect al

neîntrunirii conținutului constitutiv al infracțiunii.

În fapt, s-a reținut

în sarcina inculpatului C.P.E. că în calitate de administrator al SC E. SRL

Slobozia, în baza unei rezoluții infracționale unice, nu a înregistrat în

evidențele contabile ale societății operațiunile comerciale efectuate și

veniturile realizate, aferente unui număr de 50 de facturi fiscale emise de

societate în semestrul II 2007 și respectiv semestrul I 2008, cu consecința

prejudicierii bugetului de stat cu impozit pe profit și TVA aferent

tranzacțiilor, în sumă totală de 55.034 lei; în calitate de administrator al SC

C. SRL Slobozia a emis un număr de 7 file CEC cunoscând inexistența în contul

societății a proviziei necesare pentru acoperirea plăților, unui număr de 5

dintre aceste file lipsindu-le elemente esențiale dintre cele prevăzute de art.

1 din Legea nr. 59/1934.

În rechizitoriu

faptele au fost descrise pe baza analizei probelor administrate la urmărirea

penală și anume: declarațiile inculpatului date în cursul procesului penal,

care s-au coroborat cu relațiile furnizate de beneficiarii cecurilor, relațiile

furnizate de BNR și ORC, procesul-verbal de inspecție fiscală și copii ale

facturilor emise și neînregistrate în contabilitate, documente contabile aferente

relațiilor comerciale, cu furnizorii menționați, copii după instrumentele

bancare emise de inculpat, documentațiile de refuzare la plată, declarațiile

martorilor: L.G., V.E.K., I.D., C.P.A.I., procesul-verbal de prezentare a

materialului de urmărire penală.

Pe parcursul

cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, martorii care au dat

declarații la urmărirea penală, martora propusă de inculpat F.N.M. și a fost

efectuată expertiză contabilă judiciară.

Tribunalul a reținut

că inculpatul C.P.E. a fost asociat unic și administrator la SC E. SRL

Slobozia.

Inspectorii fiscali

din cadrul D.G.F.P. Ialomița, la data de 17 iunie 2009 au efectuat un control

fiscal la SC E. SRL Slobozia, iar în urma verificărilor înregistrărilor în

evidența contabilă a societății, s-au descoperit un număr de 18 facturi fiscale

emise de SC E. în semestrul II 2007, și respectiv 32 de facturi fiscale emise

de SC E. în semestrul I 2008, fiind totalizate 50 de facturi emise către

diverși parteneri comerciali, care nu au fost înregistrate în evidențele

contabile ale societății, în această modalitate fiind alterat rezultatul

financiar aferent anilor 2007 și 2008, cu consecința diminuării impozitului pe

profit și TVA de plată, cu valorile aferente celor 50 de facturi fiscale.

Conform constatărilor

inspectorilor fiscali, baza de impozitare totală a facturilor emise se ridică

la suma de 164.235 lei, iar TVA aferent facturilor totalizează 31.208 lei. În

urma recalculării impozitului pe profit și a TVA,, prin includerea în baza de

impozitare anuală și respectiv în rulajul TVA a valorii facturilor emise și

neînregistrate în evidențele contabile, a rezultat diferență de impozit pe

profit în cuantum de 8.023 lei, la care s-au adăugat majorări în cuantum de

1.380 lei, și respectiv diferență TVA în cuantum de 31.208 lei, la care s-au

adăugat majorări în cuantum de 14.423 lei. ANAF a stabilit că valoarea totală a

obligațiilor bugetare astfel calculate se ridică la suma de 55.034 lei.

În urma controlului a

fost încheiat procesul-verbal la data de 29 iunie 2012.

Întrucât inculpatul a

contestat cuantumul prejudiciului, a fost administrată proba cu expertiza

contabilă judiciară, raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei.

Inculpatul nu a avut

obiecțiuni la această lucrare, iar partea civilă nu a fost de acord cu

cuantumul prejudiciului stabilit de expert.

Instanța de fond a

avut în vedere și concluziile expertizei contabile din care a rezultat un număr

de 17 facturi, în semestrul II 2007 și 29 facturi în semestrul I 2008,

neînregistrate în evidențele contabile ale societății. Prejudiciul cauzat

bugetului de stat prin neînregistrarea acestor facturi și nedeclararea

veniturilor este de 29.509 lei, din care TVA de plată 26.439 lei și impozit pe

profit - 3.070 lei.

În anexele I și II la

raportul de expertiză contabilă sunt arătate facturile, valoarea totală TVA

colectată și venitul aferent.

Cât privește emiterea

de cecuri, s-a constatat că în cursul anului 2009, societatea CPM SRL Slobozia,

administrată de inculpatul C.P.E. a derulat relații comerciale contractuale cu

mai mulți furnizori, printre care și societățile SC P.D.I. SRL București, SC

V.D. SRL G.L., SC V. SRL R., SC A.P. 2002 SRL, SC V.S. SRL Slobozia, R.F.S.

SRL.

În cadrul

raporturilor comerciale derulate, inculpatul a emis mai multe instrumente

bancare - file CEC - în scopul decontării prestațiilor furnizorilor menționați.

Instrumentele bancare erau emise în baza unor înțelegeri comerciale, după cum

urmează:

emisă în beneficiul furnizorului SC A.P. SRL, fiind ulterior girată de acesta

către SC R. SRL, girataral prezentând cecul la plată la data de 18 iulie 2009,

pentru suma de 1.574,38 lei. Instrumentul bancar a fost refuzat la plată din

lipsă totală disponibil, trăgător în interdicție bancară, instrument retras din

circulație.

Conform declarațiilor

inculpatului, acesta a completat toate rubricile cecului, nerelevându-se probe

care să contrazică aceste susțineri formulate în apărare.

emisă în beneficiul furnizorului SC P.D.I. SRL București, fiind ulterior girată

de acesta către SC D.C. SRL, girataral prezentând cecul la plată la data de 25

iulie 2009, pentru suma de 8.024,35 lei. Instrumentul bancar a fost refuzat la

plată din lipsă totală disponibil, trăgător în interdicție bancară, instrument

retras din circulație.

Conform relațiilor

furnizate de beneficiar, inculpatul nu a completat la remiterea instrumentului,

suma de plată, element esențial prevăzut de art. 1 pct. 2 din lege.

emisă în beneficiul furnizorului SC V. SRL, furnizorul prezentând cecul la

plată la data de 21 august 2009, pentru suma de 30.734,74 lei. Instrumentul

bancar a fost refuzat la plată din lipsă totală disponibil, trăgător în

interdicție bancară, instrument retras din circulație.

Conform declarațiilor

inculpatului, acesta nu a completat la remiterea instrumentului data emiterii,

element esențial prevăzut de art. 1 pct. 5 din lege.

emisă în beneficiul furnizorului SC V.S. SRL, (conform detalierilor de mai

sus), beneficiarul prezentând cecul la plată la data de 25 iunie 2009, pentru

suma de 16.777,59 lei.

Instrumentul bancar a

fost refuzat la plată din lipsă totală disponibil.

Probele administrate

s-au coroborat în sensul necompletării de către inculpat, la momentul

remiterii, a datei plății și a sumei de plată, elemente esențiale prevăzute de

art. 1 pct. 2 și 5 din lege.

emisă în beneficiul furnizorului SC A.P. 2002 SRL, fiind ulterior girată de

acesta către SC R. SRL, giratarul prezentând cecul la plată la data de 10 iulie

2009, pentru suma de 1.223,51 lei. Instrumentul bancar a fost refuzat la plată

din lipsă totală disponibil, trăgător în interdicție bancară.

Conform declarațiilor

inculpatului, acesta a completat toate rubricile cecului, nerelevându-se probe

care să contrazică aceste susțineri formulate în apărare.

emisă în beneficiul furnizorului SC R.F.S. SRL, fiind ulterior girată de acesta

către SC B. SRL, giratarul prezentând cecul la plată la data de 25 iulie 2009,

pentru suma de 16.716,21 lei. Instrumentul bancar a fost refuzat la plată din

lipsă totală disponibil, trăgător în interdicție bancară, instrument retras din

circulație.

Conform declarațiilor

inculpatului, acesta nu a completat data emiterii și suma de plată, elemente

esențiale prevăzute de art. 1 pct. 2 și 5 din lege.

Toate instrumentele

bancare menționate au fost emise și semnate ca atare de inculpatul C.P.E..

Inculpatul, atât pe

parcursul urmăririi penale, cât și la cercetarea judecătorească, a avut o

poziție de negare a comiterii acestor fapte ce constituie infracțiuni.

Astfel, referitor la

neînregistrarea facturilor în evidența contabilă a unității, a arătat că nu a

intenționat să comită aceste fapte, că avea contabil, iar neînregistrarea se

datorează unei neglijențe.

Cu privire la

emiterea de cecuri, a susținut că au fost emise pentru a garanta efectuarea

plăților către partenerii comerciali, depunând și un contract în acest sens.

Inculpatul a

solicitat achitarea, întrucât neînregistrarea facturilor a fost din neglijență,

iar pentru cecuri este un fapt scuzabil, întrucât cecurile au fost emise drept

garanție.

Instanța de fond a

reținut că inculpatul cu intenție nu a înregistrat facturile în evidența

contabilă.

Potrivit concluziilor

expertului, inculpatul a emis majoritatea facturilor neînregistrate în evidența

contabilă, iar după finalizarea controlului avea posibilitatea înregistrărilor

acestor facturi și achitarea sumelor datorate bugetului de stat, însă nu a

făcut-o, astfel că se constată intenția acestuia.

Referitor la cecuri,

s-a constatat că acestea au fost emise ca instrumente de plată, iar nu ea

garanția plății, cum susține inculpatul.

Astfel, în contractul

de vânzare cumpărare cu SC V., s-a arătat că plata facturilor se va face în 60

de zile de la data facturării cu fila CEC sau B.O., iar garanția plății va fi

asigurată prin emiterea unui bilet la ordin.

A rezultat că filele

CEC au fost emise ca instrument de plată, iar biletele la ordin pentru garanția

plății prin CEC.

În drept, fapta

inculpatului care, în calitate de administrator al SC E. SRL, în baza unei

rezoluții infracționale unice, nu a înregistrat în evidențele contabile ale

societății operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate aferente

celor 46 de facturi fiscale emise de societate în semestrul II 2007 și

respectiv semestrul I 2008, constituie infracțiunea de evaziune fiscală în

formă continuată prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică, în baza

cărora inculpatul urmează a fi condamnat.

În drept, faptele

inculpatului care în calitate de administrator al SC C. SRL Slobozia, a emis în

cursul anului 2009 un număr de 7 file CEC cunoscând inexistența în cadrul

societății a proviziei necesare pentru acoperirea plăților, din care unui număr

de 5 file, lipsindu-le elementele esențiale prev. de art. 1 din Legea nr.

59/1934, constituie infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3

din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Emiterea de cecuri

fără a cuprinde elementele esențiale prev. de art. 1 alin. (1), (2), (3) și (5)

din Legea nr. 59/1934 se referă la filele CEC x din 25 iulie 2009, y din 21

august 2009, z din 25 iunie 2009, w din 25 iulie 2009 și q din 19 iulie 2009.

Pentru infracțiunile

reținute în sarcina inculpatului, instanța de fond a aplicat câte o pedeapsă la

individualizarea căreia a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C.

pen., gravitatea faptelor comise, pericolul social al acestora, durata de timp

în care au fost comise, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpatul C.P.E. și partea civilă Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de apel ale

inculpatului sunt cuprinse în partea introductivă a hotărârii, așa cum au fost

susținute de către apărătorul acestuia.

Partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală în motivele scrise, a solicitat obligarea

inculpatului la un prejudiciu total de 55.034 lei.

Prin Decizia penală

nr. 394/A din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, apelurile formulate au fost respinse, ca nefondate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, în motivele

scrise fiind reiterate aceleași motive invocate și la apel, respectiv, în

esență, pentru neacordarea sumei inițiale cu care s-a constituit parte civilă,

ci conform raportului de expertiză.

Analizând recursul

formulat, prin prisma motivelor invocate, în limita dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul declarat de partea civilă nu este fondat, urmând a fi respins, pentru

cele ce succed:

Instanțele de fond și

de apel, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat și

cu o argumentare juridică pertinentă, au reținut o corectă situație de fapt,

corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată stării de fapt prezentate în

actul de inculpare, precum și dispozițiilor legale aplicabile speței.

În privința

criticilor privind latura civilă, Înalta Curte constată că în mod corect s-a

avut în vedere proba judiciară administrată, respectiv raportul de expertiză

contabilă, față de faptul că suma menționată inițial de partea civilă ANAF a

avut, în parte, o bază estimativă, inculpatul fiind obligat atât la plata sumei

de 29.509 lei, din care 26.439 lei TVA și 3.070 lei impozit pe profit, cât și

la plata dobânzilor și penalităților de întârziere calculate de la data

controlului 29 iunie 2009 până la data achitării integrale a debitului,

potrivit art. 119 și următoarele C. proc. fisc.

În plus, motivele de

recurs, similare motivelor de apel, se regăsesc și în obiecțiunile la raportul

de expertiză efectuat în primă instanță și care au fost luate în considerare și

analizate, stabilindu-se că, urmare a modificării cuantumului debitelor

reprezentate de TVA și impozit pe profit, era necesar să se procedeze la

recalcularea majorărilor de întârziere și penalităților aferente.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița

împotriva Deciziei penale nr. 394/A din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul C.P.E..

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400

lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat C.P.E., se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 septembrie 2013.

Procesat de GGC - CL