ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2910/2010

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 9 august 2010,

pronunțată în Dosarul nr. 50436/3/2009, Curtea de Apel București, secția I

penală a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a

apelantului-inculpat P.C.A. arestat preventiv în baza mandatului de arestare

preventivă din 5 decembrie 2009, emis de Tribunalul București, secția I penală,

în Dosarul nr. 48/09/3/2009.

Pe fondul apelului

s-a acordat termen la data de 8 septembrie 2010, la cererea apărătorului ales

al inculpatului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarea situație de fapt.

Inculpatul P.C.A. a

fost arestat preventiv în temeiul art. 143, 148 alin. (1) lit. f) și 149

1

din C. proc. pen. reținându-se că există indicii temeinice și probe care

justifică presupunerea rezonabilă că a săvârșit infracțiunea de trafic ilicit

de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

37 lit. a) din C. pen.

Analizând temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța a constatat

că acestea se mențin și în prezent și impun, în continuare, privarea de

libertate a inculpatului.

Astfel, în ceea ce

privește condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., instanța a avut în

vedere procesele-verbale încheiate de organele de cercetare penală, raportul de

constatare tehnico-științifică și care evidențiază că proba pusă la dispoziție

conține heroină, declarațiile denunțătorului și martorului T.A., precum și

declarațiile date de inculpat care a recunoscut infracțiunea reținută în

sarcina sa.

În egală măsură,

instanța a constatat că sunt îndeplinite și cerințele art. 148 lit. f) din C.

proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru

care inculpatul este cercetat și a fost condamnat de instanța de fond este

închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei

hotărâri inculpatul a declarat recurs învederând că beneficiază de prezumția de

nevinovăție, iar lăsarea sa în libertate nu ar prejudicia buna desfășurare a

procesului penal.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

În cauză instanța de

apel a procedat la verificarea impusă de legea procesual penală și a constatat

justificat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de

libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în

raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, corelat cu natura

relațiilor sociale lezate, constată că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă,

în continuare, un pericol pentru ordinea publică.

Pe de altă parte nu

se poate face abstracție, în cadrul analizei asupra detenției provizorii, de

gravitatea concretă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, după cum

nu se poate ignora nici faptul că în cazul unor infracțiuni atât de grave, cum

este traficul ilicit de droguri de mare risc, pericolul concret pentru ordinea

publică subzistă chiar dacă detenția provizorie se prelungește în timp.

Totodată, Înalta

Curte constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa

finală de 14 ani închisoare prin Sentința penală nr. 487/F din 7 iulie 2010,

hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind temei pentru a se

reține că menținerea detenției provizorii este justificată, respectându-se

astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă cât și prevederile

Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Ca atare, în raport

de considerentele expuse, încheierea recurată de inculpat este temeinică și

legală, motiv pentru care recursul formulat va fi respins, ca nefondat, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.A. împotriva încheierii din 9

august 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul

nr. 50436/3/2009 (1990/2010).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 august 2010.

Procesat de GGC - AS