ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2322/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2322/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentin

ța penală nr. 191/P din

20 octombrie 2010, Tribunalul Bihor a procedat după cum urmează:

I. Î

n baza art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul

M.S.P., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane la pedeapsa principala

de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C.

pen. a revocat liberarea condi

ționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată

prin decizia penala nr. 222/A/2002 a Curții de Apel Oradea și a contopit restul

de 359 de zile cu pedeapsa de 7 ani stabilind pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o

durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 modificat

ă și completată, cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen. l-a condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de trafic

de minori la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev

ăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 61 C.

pen. a revocat liberarea condi

ționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată

prin decizia penală nr. 222/A/2002 a Curții de Apel Oradea și a contopit restul

de 359 de zile cu pedeapsa de 7 ani stabilind pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o

durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) și 35 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durata de 3 ani după executarea

pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua,

b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

II.

În baza art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și a condamnat pe inculpatul S.M.A., pentru comiterea

infracțiunii de trafic de persoane la pedeapsa principala de

7 ani

închisoare.

În

baza art. 65 alin. (2)

C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev

ăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, b) C. pen. pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen. a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, b)

C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

III.

În baza art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată l-a condamnat

pe inculpatul I.S., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane la pedeapsa

principala de

9

ani

închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua,

b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 19 din

Legea nr. 678/2001 modificată

și completată cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus

confiscarea specială de la inculpatul M.S.P. a sumei de 6.000 euro, de la inculpatul

S.M.A. a sumei de 108.000 euro și de la inculpatul I.S. a sumei de 400.000 euro.

Pentru a pronun

ța această sentință prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism - Biroul

Teritorial Bihor au fost trimiși în judecată inculpații M.S.P. pentru comiterea

infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, S.M.A. pentru comiterea

infracțiunii de trafic de persoane și I.S. pentru comiterea infracțiunii de trafic

de persoane.

S-a re

ținut în fapt, în sarcina

inculpatului M.S. că a recrutat prin fraudă și înșelăciune pe minora P.T.N., pe

care a transportat-o în Italia, a

cazat-o dup

ă care supus-o exploatării sexuale.

De asemenea, a recrutat

prin frauda

și

înșelăciune pe D.M.M. și pe o alta persoana audiată sub identitate protejată - indicată

ca fiind martora nr. 1, pe aceasta din urmă transportând-o în Italia în scopul exploatării

sexuale, iar acolo împreună cu inculpatul S.M.A. au exercitat supravegherea în perioada

exploatării sexuale.

În sarcina inculpatului

S.

M.A. s-a

reținut în fapt că, a transportat și primit de la inculpatul I.S. o persoană, indicată

ca fiind martora nr. 2 și a recrutat-o prin fraudă și înșelăciune pe martora

nr. 1, pe care le-au supus exploatării sexuale.

În sarcina inculpatului

I.S. s-a re

ținut

că a recrutat prin fraudă și înșelăciune pe martora nr. 2, pe care a trimis-o în

Italia în vederea exploatării sexuale de către inculpatul S.M.

Împotriva sentinței penale

nr. 191/P/2010 a Tribunalului Bihor, au declarat apel inculpații M.S.P., S.M.A.

și I.S., apreciind-o ca netemeinică și nelegală.

Prin apelul declarat,

inculpatul M.S.P. a solicitat,

în principal, desființarea sentinței în sensul de a se dispune

achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10

lit. c) C. proc. pen., de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de trafic de minori

și trafic de persoane în formă continuată, iar în subsidiar, în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a invocat nelegala condamnare

a inculpatului M.S.P.

în

baza actelor premergătoare, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 64 alin.

(2) și art. 224 alin. (3) C. proc. pen., precizându-se că toate actele premergătoare

au fost, de altfel, efectuate înainte de 31 octombrie 2006, dată la care s-a început

urmărirea penală față de inculpat.

S-a mai solicitat

înlăturarea declarațiilor

date de martora V. (fostă P.) T.N., din 7 ianuarie 2005 și 7 martie 2005, care a

fost audiată în aceste date în calitate de parte vătămată, deși prima fază a procesului

penal s-a declanșat în data de 31 octombrie 2006.

S-a sus

ținut apoi, cu privire

la fapta reținută în sarcina inculpatului apelant la

punctul 1 din rechizitoriu,

cu privire la martora nr. 2, c

ă fapta nu a fost comisă de către acesta. S-a arătat în acest

sens că din nicio probă nu rezultă că inculpatul apelant a supravegheat-o pe martora

nr. 2.

A mai fost pus

ă în discuție și credibilitatea

acestei martore care, la rândul său le-a transportat în Italia pe numitele M.L.A.

și G.M., reținându-le pașapoarte și dându-le indicații cu privire la modul

de lucru.

Prin

apelul declarat, inculpatul

S.

M.A. a

solicitat desființarea sentinței, în principal în sensul de a se dispune achitarea

sa sub învinuirea comiterii infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea

în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen.

Prin apelul declarat,

inculpatul I.S. a solicitat,

în principal ca, în urma admiterii apelului să se desființeze

sentința în sensul de a se dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și să se înlăture dispoziția

de confiscare a sumei de 400.000 euro, iar în subsidiar, să se dispună reducerea

pedepsei ce i-a fost aplicată, având în vedere durate de timp care s-a scurs de

la data comiterii faptei, în raport de care pericolul social s-a estompat și tot

sub acest aspect s-a mai cerut să se țină seama de așa-zisele victime care puteau

să circule liber, ba mai mult, unele au venit în țară, de unde apoi s-au întors

în Italia, unde au continuat activitatea de practicare a prostituției.

S-a

ar

ătat că probatoriul administrat

în cauză se rezumă, pe de o parte, la declarațiile inculpaților și ale martorelor

practicante ale prostituție. S-a susținut că, probabil, fetele care practicau prostituția

s-au înțeles cu cea care se ocupa de ele, respectiv U.F., să deturneze activitatea

infracțională pe spatele inculpaților.

Prin decizia penal

ă nr. 60/A/2012, Curtea

de Apel Oradea a admis apelurile inculpaților M.S.P., S.M.A. și I.S., procedând

după cum urmează:

înlăturat dispoziția de

condamnare a inculpatului M.S.P.

la pedeapsa rezultant

ă de 7 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-ași

lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlul

de pedeapsă complementară, rezultată în urma contopirii celor două pedepse de câte

7 ani închisoare aplicate pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.

12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și prev. și ped. de art. 13 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului M.S.P.

de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen. și prev. și ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

n baza art. 334 C. proc.

pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului S.M.A.

din infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 687/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped.

de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În

baza art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 687/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat

pe inculpatul S.

M.A.

la o pedeapsă

de

4 ani

închisoare

cu aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de

2 ani după executarea pedepsei principale cu titlul de pedeapsă complementară.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a execut

ării pedepsei pe durata

unui termen de încercare de 9 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.

A f

ăcut aplicarea prevederilor

art. 71 alin. (5) C. pen. în privința pedepselor accesorii.

ă inculpatului I.S. pentru

comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 de la 9 ani închisoare la 7 ani închisoare.

înlăturat dispoziția de

confiscare în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit.

e) C. pen. a sumelor de 6000 euro de la inculpatul M.S.P., de 108.000 euro de la

inculpatul S.M.A. și de 400.000 euro de la inculpatul I.S.

A men

ținut dispozițiile sentinței

atacate care nu contravin prezentei decizii.

Pentru a pronun

ța această hotărâre, Curtea

de Apel Oradea a reținut următoarele:

În ceea ce prive

ște fapta de trafic de

persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., reținută în sarcina

inculpatului M.S.P., constând în recrutarea prin fraudă și înșelăciune a victimei

„martora nr. 1", într-adevăr, declarația martorei nr. 1, în sensul că inculpatul

apelant M.S.P. împreună cu inculpatul apelant S.M.A. ar fi recrutat-o prin fraudă,

stă exclusiv la baza condamnării inculpatului apelant M.S.P.

Declara

ția martorului S.A.R.

și împrejurarea că inculpatul apelant M.S.P. a părăsit țara, în aceeași zi cu martora

nr. 1, aceasta din urmă împreună cu martorul S.A.R. și F.N.A., nu demonstrează decât

faptul că inculpatul apelant a ajutat-o pe aceasta să treacă frontiera.

Relevat a fost apreciat

și faptul

că martorul S.A.R. a arătat în declarația dată în fața instanței de fond că inculpatul

apelant efectua curse la negru, fără licență și că nici din declarația dată de aceasta

în faza de urmărire penală nu rezultă că inculpatul apelant M.S.P. ar fi constrâns

vreuna dintre persoanele transportate de martor la cererea inculpatului apelant.

În aceste condi

ții, Curtea a apreciat

că în ceea ce-l privește pe inculpatul apelant M.S.P. nu se poate reține că sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev.

și ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în speță nefiind dovedit

cert și dincolo de orice dubiu că inculpatul apelant, alături de inculpatul apelant

S.M.A. ar fi recrutat-o prin fraudă ori înșelăciune pe martora nr. 1, sub acest

aspect lipsind atât latura obiectivă cât și cea

subiectiv

ă a infracțiunii.

În ceea ce privește transportul

martorei nr. 1 din România în Italia, în raport de probele administrate în cauză

Curtea a apreciat că lipsește latura subiectivă a infracțiunii, câtă vreme nu s-a

dovedit că inculpatul apelant M.S.P. ar fi transportat-o pe martora nr. 1 în Italia

știind că aceasta urmează să se prostitueze sau că ar fi transportat-o tocmai în

acest scop.

C

ât privește modalitatea

alternativă a recrutării, Curtea a reținut că singura probă care susține această

acuzație este declarația martorei nr. 1, audiată doar în faza de urmărire penală,

declarație care nu se coroborează cu nicio altă declarație a inculpaților ori a

martorilor audiați în cauză și cu nicio altă probă administrată în cauză.

Apreciind c

ă hotărârea de condamnare

nu poate fi fondată în mod exclusiv pe o declarație, în urma admiterii apelului

declarat de inculpatul M.S.P., Curtea, în baza art. 11 pct. 2 lit. r) rap. la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea

comiterii infracțiunii prev. și ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001.

Instan

ța de apel a reținut că

susținerile martorei nr. 2 referitoare la inculpatul apelant M.S.P. vizează mai

mult obținerea pașapoartelor, respectiv transportul, iar celelalte susțineri, în

sensul că ar fi cunoscut o fată, C., care afirmativ se prostitua pentru inculpatul

apelant, nu se coroborează cu vreo altă probă și, de altminteri, în raport de acuzațiile

aduse de parchet prin actul de sesizare nu au relevanță în contextul probator.

Referitor la cea de-a

doua fapt

ă

reținută în sarcina inculpatului apelant M.

S.P., respectiv cea prev.

și ped. de art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001

modificat

ă și completată, cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., constând în recrutarea prin

fraud

ă și înșelăciune a minorei P.T.N. pe care ar fi

transportat-o în Italia,

ar fi cazat-o, iar apoi ar fi supus-o exploat

ării sexuale, Curtea a reținut că, într-adevăr,

în

faza de

urm

ărire

penală, martora P.T.N. a declarat că

inculpatul apelant, care ini

țial s-a prezentat sub

o identitate falsă, a recrutat-o prin fraudă

și înșelăciune, promițându-i că o va duce în Italia

pentru a munci. Relatează apoi că

inculpatul apelant a constr

âns-o moral să se prostitueze,

pentru a-și putea achita datoriile

reprezent

ând obținerea pașaportului și contravaloarea transportului

din România în Italia și că a practicat prostituția în perioada 15 iulie 2004-11

septembrie 2004, timp în care în primele

dou

ă săptămâni toți banii obținuți i-a dat prietenei

inculpatului apelant, numita

C. Mai arat

ă martora că după câte zile inculpatul apelant

i-a restituit pașaportul pe care inițial i-l reținuse și că, după două săptămâni,

a împărțit banii obținuți pe din două cu inculpatul apelant.

Martora a mai susținut

că se prostitua împreună

cu prietena inculpatului apelant, numita C. și cu M. și că ulterior, în 12 septembrie

2004, s-a întors în țară cu numitul L., care i-a fost recomandat de către inculpatul

apelant.

Audiat

ă fiind în fața instanței

de fond, cât și în fața instanței de apel, martora a revenit asupra declarațiilor

date în faza de urmărire penală, susținând că inculpatul apelant doar a ajutat-o

să ajungă în Italia, unde i-a și asigurat cazare pe o durată de timp în care urma

să-și caute un loc de muncă și, cu această ocazia l-ar fi cunoscut pe numitul Ș.,

care i-a propus să se prostitueze, propunere pe care a acceptat-o, mutându-se de

la prietena lui M.P., la care locuia, într-o altă locuință pusă la dispoziție de

acest Ș.

Martora

și-a justificat declarațiile

date inițial în faza de urmărire penală prin care îl incrimina pe inculpatul apelant

prin aceea că la parchet a fost însoțită de tatăl său și nu dorea ca acesta să știe

cu ce se ocupase în Italia.

Instan

ța de apel a arătat că,

față de declarația dată de partea vătămată V. (fostă P.) T.N., precum și de împrejurarea

că în declarațiile olografe ale martorei D.M.M. din faza de urmărire penală, aceasta

nu face susțineri sau referire concrete legate de perioada în care partea vătămată

s-a aflat in Italia, acestea fiind menționate abia în declarația tehnoredactată,

curtea a apreciat că în speță nici cu privire la această faptă nu s-a dovedit dincolo

de orice dubiu vinovăția inculpatului apelant.

În ceea ce-l prive

ște pe inculpatul apelant

S.M.A., instanța de fond

a re

ținut

în sarcina acestuia comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă

continuat

ă, prev. și ped. de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C.

pen., const

ând

în transportul, cazarea și transferul victimei martora

nr. 2 pe teritoriul Italiei,

prin exercitarea de amenin

țări și respectiv în recrutarea prin

fraud

ă, împreună cu inculpatul

M.S.P., a martorei nr. 1 și a transportării

și cazării acesteia în Italia în scopul exploatării

sexuale.

Cu privire la transportul,

cazarea

și

transferul victimei martorei nr. 2 pe

teritoriul Italiei, prin exercitarea de amenin

țări, Curtea a reținut

că în declarațiile acestei martore, date atât în faza de urmărire penală și consemnată

în procesul-verbal de redare a declarației aflat la dosar, cât și în declarația

dată în fața instanței de fond, aceasta a susținut constant că, după ce a fost transportată

în Olanda și constrânsă să practice prostituția timp de o săptămână, o persoană,

care la rândul ei se prostitua, i-a făcut cunoștință cu numitul S., în fapt inculpatul

I.S., care după ce a cazat-o timp de o săptămână în Amsterdam și i-a promis că o

va sprijini pentru a-și găsi în Italia un loc de muncă în calitate de bonă sau menajeră,

i-a asigurat transportul în Italia, unde a fost așteptată de către inculpatul apelant

S.M.A., care a transportat-o în localitatea Peschiera di Garda și a cazat-o într-un

imobil în care se mai aflau alte aproximativ 20 de tinere românce. Aici i s-a pus

în vedere de către inculpatul S.M.A. că va trebui să practice prostituția în stradă,

pe timp de noapte.

Cum martora

și-a manifestat dezacordul,

a fost amenințată telefonic de către inculpatul apelant I.S. că va fi bătută de

către inculpatul apelant S.M.A. sau de alți prieteni ai săi, până va accepta.

În aceste condi

ții, martora nr. 2 a fost

obligată să se prostitueze în perioada septembrie 2003 - august 2005, banii obținuți

atât de ea cât și de celelalte fete fiind dați numitei U.F., care ținea legătura

cu inculpatul apelant I.S. Potrivit susținerilor martorei U.F. retina sau inculpatul

apelant S.M.A. se deplasau periodic în Olanda pentru a-i livra inculpatului apelant

I.S., care avea interdicție de intrare în Italia, sume de bani.

Martora a precizat c

ă inculpatul apelant S.M.A.

este cel care se ocupa și de supravegherea prostituatelor în perioada în care acestea

se aflau în stradă, le livra telefoane și cartele pentru a putea ține în permanență

legătura cu ele, le asigura cazarea și, mai mult de atât, exercita presiuni asupra

acestora pentru a mări numărul de clienți.

Tot inculpatul apelant

S.

M.A. se

ocupa și de transportul periodic al fetelor în România, asigurându-se ca în cazul

în care acestea depășeau termenul maxim de 3 luni de ședere în Uniunea Europeană

să nu fie incluse în baza de date a politiei de frontieră.

Declara

țiile martorei nr. 2 au

fost confirmate parțial de declarațiile martorelor

M.L.A.

și G.M., iar martora

nr. 2 a recunoscut-o

din albumul foto pe victima martora nr. 1, ar

ătând că și aceasta a fost cazată în același

imobil din Peschiera.

Cu privire la martora

nr. 1, spre deosebire de cele re

ținute referitor la inculpatul apelant M.S.P.,

declarația acesteia se coroborează cu cea a martorei nr. 2 care a recunoscut-o din

albumul foto, arătând că și aceasta a fost cazată în același imobil din Peschiera

și supusă exploatării prin prostituție.

Toate aceste probe au

fost

în opinia

instanțe de apel de natură a contura împrejurarea că într-adevăr, inculpatul apelant,

chiar dacă nu era cel care coordona activitatea de prostituție, acest rol avându-l

inculpatul apelant I.S., este cel care a transportat-o, cazat-o și transferat-o

pe victima martora nr. 2 din Olanda pe teritoriul Italiei unde aceasta s-a prostituat

și a recrutat-o prin fraudă pe victima martora nr. 1, pe care a cazat-o în Italia

în scopul exploatării sale sexuale.

Curtea a dispus schimbarea

încadrării

juridice a faptei pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată din infracțiunea

prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 687/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În raport de noua

încadrare a faptei, de

rolul efectiv avut de către inculpatul apelant în activitatea infracțională, de

comportamentul concret al acestuia pe durata desfășurării acestei activității, dar

și de comportamentul anterior, cât și cel ulterior, precum și de atitudinea procesuală

a acestuia, Curtea a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea executării

sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 9 ani, va fi în măsură să

asigure realizarea în ceea ce-l privește a scopului pedepsei.

În ceea ce-l prive

ște pe inculpatul apelant

I.S., în sarcina acestuia s-a reținut

comiterea infrac

țiunii de trafic de persoane

prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, const

ând în recrutarea, cazarea

și transportul în scopul exploatării

sexuale a martorei nr. 2, ini

țial prin fraudă și înșelăciune

și apoi prin amenințări, Curtea a

re

ținut că în ceea ce-l privește hotărârea instanței

de fond este temeinică și legală.

Cu toate acestea, c

âtă vreme, în speță, inculpatul

apelant a fost trimis în

judecat

ă

doar pentru comiterea faptei mai sus arătate, Curtea a apreciat că pedeapsa

ce

i-a fost aplicată de prima

instanță, de 9 ani închisoare cu executare prin privare de libertate, este mult

prea mare astfel că, în urma admiterii apelului, a dispus reducerea pedepsei ce

i-a fost aplicată la 7 ani închisoare, apreciindu-se că această pedeapsă corespunde,

sub aspectul naturii și duratei sale, gravității deosebite a faptei, pericolului

social pe care îl prezintă persoana inculpatului apelant, precum și aptitudinii

acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.

C

ât privește dispoziția

instanței de fond de confiscare a sumelor de 6000 euro de la inculpatul M.S.P.,

de 108.000 euro de la inculpatul S.M.A. și de 400.000 euro de la inculpatul I.S.,

în temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118

lit. e) C. pen., Curtea a reținut că atâta vreme cât susținerile martorelor nr.

1 și 2 cu privire la sumele de bani pe care le-ar fi obținut în urma practicării

prostituției și pe care le-ar fi dat inculpaților apelanți nu se coroborează cu

alte probe relevante în context probator, neexistând nici elemente care să permită

identificarea certă a acestora și nici a valorii lor, în ceea ce le privește trebuie

făcută aplicarea principiului in dubio pro reo, evident cu excepția inculpatului

apelant M.S.P., în privința căruia s-a dispus achitarea.

Astfel c

ă s-a dispus înlăturarea

dispoziției de confiscare a acestor sume.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.I.I.C.O.T.-

Serviciul Teritorial Oradea și inculpații S.M.A. și I.S.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție- D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Oradea a

criticat:

1.-greșita achitare a

inculpatului M.S.P., în contradicție cu probele administrate și rezultatul unei

greșite interpretări a stării de fapt;

2.-greșita reducere a

pedepselor aplicate inculpaților S.M.A. și I.S.;

3.-nelegala înlăturare

a dispoziției privind confiscarea sumelor de bani obținute de inculpați din comiterea

infracțiunilor de trafic de persoane.

Inculpatul S.M.A. a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., solicitând

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, care nu s-a pronunțat asupra

a două probe esențiale în dovedirea nevinovăției sale. De asemenea, a invocat cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea

sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există. Cu caracter

subsidiar a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul I.S. a invocat,

în principal, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

raportat la care a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta. În subsidiar a invocat cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.

Înalta Curte, analizând

hotărârile recurate, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți,

cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind

întemeiată doar critica recurentului inculpat I.S. privind individualizarea pedepsei,

celelalte critici fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.I.I.C.O.T.- Serviciul

Teritorial Oradea

a) Prima critică vizează

greșita achitare a inculpatului M.S.P., care s-a dispus în baza art. 10 lit. d)

C. proc. pen. și nu este fondată.

În raport de temeiul soluției

de achitare, critica parchetului (care nu a circumscris-o niciunui caz de casare)

poate fi raportată la motivul de recurs prev. de art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen., dar nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că în mod corect instanța

de apel a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două

infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește

fapta de trafic de persoane,

prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., reținută în sarcina inculpatului

M.S.P., constând în recrutarea prin fraudă și înșelăciune a victimei „martora

nr. 1”, într-adevăr, declarația martorei nr. 1, în sensul că inculpatul M.S.P. împreună

cu inculpatul S.M.A. ar fi recrutat-o prin fraudă, stă exclusiv la baza condamnării

inculpatului M.S.P.

Declarația martorului

S.A.R. și împrejurarea că inculpatul M.S.P. a părăsit țara, în aceeași zi cu martora

nr. 1, aceasta din urmă împreună cu martorul S.A.R. și F.N.A., nu demonstrează decât

faptul că inculpatul a ajutat-o pe aceasta să treacă din frontiera.

Relevat este și faptul

că martorul S.A.R. a arătat în declarația dată în fața instanței de fond  că inculpatul

efectua curse la negru, fără licență și că nici din declarația dată de aceasta în

faza de urmărire penală nu rezultă că inculpatul M.S.P. ar fi constrâns vreuna dintre

persoanele transportate de martor la cererea inculpatului.

În aceste condiții, curtea

apreciază că în ceea ce-l privește pe inculpatul M.S.P. nu se poate reține că sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev.

și ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în speță nefiind dovedit

cert și dincolo de orice dubiu că inculpatul, alături de coinculpatul S.M.A. ar

fi recrutat-o prin fraudă ori înșelăciune pe martora nr. 1, sub acest aspect lipsind

atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii.

În ceea ce privește transportul

martorei nr. 1 din România în Italia, în raport de probele administrate în cauză

curtea apreciază că lipsește latura subiectivă a infracțiunii, câtă vreme nu s-a

dovedit că inculpatul M.S.P. ar fi transportat-o pe martora nr. 1 în Italia știind

că aceasta urmează să se prostitueze sau că ar fi transportat-o tocmai în acest

scop.

Cât privește modalitatea

alternativă a recrutării, curtea va reține că singura probă care susține această

acuzație este declarația martorei nr. 1, audiată doar în faza de urmărire penală,

declarație care nu se coroborează cu nicio altă declarație a inculpaților ori a

martorilor audiați în cauză și cu nicio altă probă administrată în cauză.

Potrivit practicii Curții

Europene a Drepturilor Omului și în deplină concordanță cu principiile fundamentale

ale dreptului național o condamnare nu poate fi fondată în mod exclusiv pe o declarația

anonimă.

Referitor la cea de-a

doua faptă reținută în sarcina inculpatului M.S.P., respectiv cea prev. și ped.

de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., constând în recrutarea prin fraudă și înșelăciune a minorei

P.T.N. pe care ar fi transportat-o în Italia, ar fi cazat-o, iar apoi ar fi supus-o

exploatării sexuale, curtea a reținut că, într-adevăr, în faza de urmărire penală,

martora P.T.N. a declarat că inculpatul, care inițial s-a prezentat sub o identitate

falsă, a recrutat-o prin fraudă și înșelăciune, promițându-i că o va duce în Italia

pentru a munci. Arată apoi martora că în Italia a fost cazată la locuința prietenei

inculpatului, numita S.T.C., împreună cu 3 tinere pe nume N., S.P. și M., locuință

unde a stat o singură noapte. Tot martora susține că din discuțiile purtate cu C.

a înțeles că inculpatul locuiește într-un alt apartament, împreună cu un tânăr,

pe nume „T.”, despre care a înțeles ulterior că era peștele celor 3 tinere care

locuiau împreună cu Cristina.

Arată martora apoi că

după o noapte s-a mutat, împreună cu C. într-un alt apartament, unde locuia o altă

tânără, pe nume M., din Tulcea.

Relatează apoi că inculpatul

a constrâns-o moral să se prostitueze, pentru a-și putea achita datoriile reprezentând

obținerea pașaportului și contravaloarea transportului din România în Italia și

că a practicat prostituția în perioada 15 iulie 2004-11 septembrie 2004, timp în

care în primele două săptămâni toți banii obținuți i-a dat prietenei inculpatului,

numita C. Mai arată martora că după câte zile inculpatul i-a restituit pașaportul

pe care inițial i-l reținuse și că, după două săptămâni, a împărțit banii obținuți

pe din două cu inculpatul.

Mai susține martora că

se prostitua împreună cu prietena inculpatului, numita C. și cu M. și că ulterior,

în 12 septembrie 2004, s-a întors în țară cu numitul L., care i-a fost recomandat

de către inculpat.

Audiată fiind în fața

instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, martora a revenit asupra declarațiilor

date în faza de urmărire penală, susținând că inculpatul doar a ajutat-o să ajungă

în Italia, unde i-a și asigurat cazare pe o durată de timp în care urma să-și caute

un loc de muncă și, cu această ocazie l-ar fi cunoscut pe numitul Ș., care i-a propus

să se prostitueze, propunere pe care a acceptat-o, mutându-se de la prietena lui

M.P., la care locuia într-o altă locuință, pusă la dispoziție de acest Ș.

Martora își justifică

declarațiile date inițial în faza de urmărire penală prin care îl incrimina pe inculpat

prin aceea că la parchet a fost însoțită de tatăl său și nu dorea ca acesta să știe

cu ce se ocupase în Italia.

Este de precizat că prima

instanță, deși declarația dată de martoră în faza de cercetare judecătorească se

corobora cu declarațiile inculpatului, cu cele ale martorilor D. (fostă D.) M.M.,

T.C.I., P.I., P.A.C., S.T.C., D.G.M., a înlăturat această declarație, considerând

că motivul invocat de martoră pentru a-și justifica modalitatea substanțială a declarației

sale nu poate fi reținut ca întemeiat. În acest sens principalul argument a fost

concordanța declarației dată de partea vătămată P.T.N. în faza de urmărire penală

cu cea a martorei D.M.M., dată în aceeași fază procesuală, precizându-se totodată

că împrejurarea că și această martoră a revenit în declarația dată în fața instanței

asupra declarațiilor anterioare, aceste reveniri sunt nejustificate, câtă vreme

primele declarații se coroborează cu restul ansamblului probator administrat în

cauză.

În raport de cele mai

sus arătate, având în vedere și declarația dată de partea vătămată V. (fostă P.)

T.N. precum și de împrejurarea că în declarațiile olografe ale martorei D.M.M. din

faza de urmărire penală, aceasta nu face susțineri sau referire concrete legate

de perioada în care partea vătămată s-a aflat în Italia, acestea fiind menționate

abia în declarația tehnoredactată, curtea apreciază că în speță nici cu privire

la această faptă nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului.

b) Cea de-a doua critică

a parchetului se referă la greșita reducere a pedepselor aplicate inculpaților S.M.A.

și I.S. în apel, caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

și este, de asemenea, nefondată.

Instanța de apel a avut

corect în vedere, pentru inculpatul S.M.A., rolul efectiv avut de acesta în activitatea

infracțională, atitudinea sa procesuală, lipsa antecedentelor penale, apreciind

că suspendarea sub supraveghere a unei pedepse stabilite în cuantum de 4 ani, pe

durata maximă a termenului de încercare de 9 ani, asigură prevenția și reeducarea

inculpatului, obligat să se supună unor stricte măsuri de supraveghere.

Pentru inculpatul I.S.

s-a avut în vedere că acesta a traficat o singură persoană.

c) Critica privind înlăturarea

măsurii confiscării sumelor de bani obținute de inculpați din comiterea infracțiunilor

este nefondată, Înalta Curte constatând ca și instanța de apel, că nu există nici

un probatoriu care să permită identificarea certă a acestora.

inculpatul S.M.A.

a) Primul motiv de recurs,

raportat la dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., prin care se

solicită trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de apel nu s-ar fi

pronunțat pe două probe esențiale în dovedirea nevinovăției sale, nu este fondat.

Instanța de apel, chiar

dacă nu a făcut referire expresă la proba cu înscrisuri, administrată, de altfel,

în cauză, respectiv pașaportul cu care inculpatul tinde a dovedi că la data la care

martora pretinde că a fost luată de la aeroport inculpatul nu părăsise încă România,

a arătat că sunt probe certe care atestă vinovăția inculpatului, iar anumite inadvertențe

ce apar în depoziția martorilor (cum ar fi și indicarea greșită a unei date la care

a fost luată de la aeroport) se datorează duratei de timp scursă de la data comiterii

faptelor.

b) Nici solicitarea inculpatului

de achitare, formulată în principal, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. (caz

de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.) și în subsidiar în

baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.) nu este întemeiată.

Existența faptei este

pe deplin probată de martorii audiați în cauză, declarațiile acestora coroborându-se

chiar cu declarațiile inculpatului.

Cu privire la transportul,

cazarea și transferul victimei martorei nr. 2 pe teritoriul Italiei, prin exercitarea

de amenințări, curtea a reținut că în declarațiile acestei martore, date atât în

faza de urmărire penală și consemnată în procesul-verbal de redare a declarației

aflat la dosar, cât și în declarația dată în fața instanței de fond, aceasta a susținut

constant că, după ce a fost transportată în Olanda și constrânsă să practice prostituția

timp de o săptămână, o persoană ca la rândul său se prostitua i-a făcut cunoștință

cu numitul S., în fapt inculpatul I.S., care după ce a cazat-o timp de o săptămână

în Amsterdam și i-a promis că o va sprijini pentru a-și găsi în Italia un loc de

muncă în calitate de bonă sau menajeră, i-a asigurat transportul în Italia, unde

a fost așteptată de către inculpatul S.M.A., care a transportat-o în localitatea

Peschiera di Garda și a cazat-o într-un imobil în care se mai aflau alte aproximativ

20 de tinere românce. Aici i s-a pus în vedere de către inculpatul S.M.A. că va

trebui să practice prostituția în stradă, pe timp de noapte.

Cum martora și-a manifestat

dezacordul, a fost amenințată telefonic de către inculpatul I.S. că va fi bătută

de către inculpatul S.M.A. sau de alți prieteni ai săi, până va accepta.

În aceste condiții, martora

nr. 2 a fost obligată să se prostitueze în perioada septembrie 2003 – august 2005,

banii obținuți atât de ea cât și de celelalte fete fiind dați numitei U.F., care

ținea legătura cu inculpatul I.S. Potrivit susținerilor martorei U.F. sau inculpatul

S.M.A. se deplasau periodic în Olanda pentru a-i livra inculpatului I.S., care avea

interdicție de intrare în Italia, sume de bani.

Martora a precizat că

inculpatul S.M.A. este cel care se ocupa și de supravegherea prostituatelor în perioada

în care acestea se aflau în stradă, le livra telefoane și cartele pentru a putea

ține în permanență legătura cu ele, le asigura cazarea și, mai mult de atât, exercita

presiuni asupra acestora pentru a mări numărul de clienți.

Tot inculpatul S.M.A.

se ocupa și de transportul periodic al fetelor în România, asigurându-se ca în cazul

în care acestea depășeau termenul maxim de 3 luni de ședere în Uniunea Europeană

să nu fie incluse în baza de date a poliției de frontieră.

Declarațiile martorei

nr. 2 au fost confirmate parțial de declarațiile martorelor M.L.A. și G.M., iar

martora nr. 2 a recunoscut-o din albumul foto pe victima martora nr. 1, arătând

că și aceasta a fost cazată în același imobil din Peschiera.

Împrejurarea că martora

nr. 2 ar fi avut, la rândul său, un anumit rol în cadrul grupului de persoane cazate

în imobilul din localitatea mai sus arătată și exploatate, beneficiind la un moment

dat de încrederea inculpaților I.S. și S.M.A., nu este de natură să ducă la concluzia

că martora nu ar spune adevărul, câtă vreme nici chiar consimțământul victimei nu

înlătură răspunderea penală.

Cu privire la martora

nr. 1, spre deosebire de cele reținute cu privire la inculpatul M.S.P., declarația

acesteia se coroborează cu cea a martorei nr. 2 care, așa cum s-a arătat mai sus,

a recunoscut-o din albumul foto, arătând că și aceasta a fost cazată în același

imobil din Peschiera și supusă exploatării prin prostituție.

Mai mult de atât, chiar

inculpatul a arătat în declarația dată în fața instanței de apel că știe cine este

martora nr. 1, fiind de asemenea conștient de consecințele juridice ale dezvăluirii

în prezent a activității acesteia, că a întreținut cu aceasta relații sexuale inițial

plătite și că apoi l-a rugat pe inculpatul M.P.S. să o transporte în Italia. A mai

arătat inculpatul, în declarația dată, că o perioadă a locuit cu martora care practica

prostituția, susținând că banii pe care aceasta îi obținea îi cheltuiau împreună,

pe distracții, pentru că era vorba despre sume relativ mici. A mai recunoscut inculpatul

că a protejat-o atunci când avea probleme în stradă.

Toate aceste probe sunt

de natură a contura împrejurarea că într-adevăr, inculpatul chiar dacă nu era cel

care coordona activitatea de prostituție, acest rol avându-l inculpatul I.S., este

cel care a transportat-o, cazat-o și transferat-o pe victima martora nr. 2 din Olanda

pe teritoriul Italiei unde aceasta s-a prostituat și a recrutat-o prin fraudă pe

victima martora nr. 1, pe care a cazat-o în Italia în scopul exploatării sale sexuale.

inculpatul I.S.

a) Solicitarea acestuia

de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.) nu este fondată.

În sarcina acestuia s-a

reținut comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea, cazarea și transportul

în scopul exploatării sexuale a martorei nr. 2, inițial prin fraudă și înșelăciune,

apoi prin amenințări.

Fără a mai relua analiza

probelor, care s-a efectuat mai sus, în recursul inculpatului S.M.A., Înalta Curte

constată că s-a dovedit că inculpatul a obligat-o pe martora nr. 2 să se prostitueze,

acesta fiind, în fapt, cel care coordona din Olanda, prin intermediul inculpatului

S. și a numitei U.F., activitatea fetelor.

b) Critica privind individualizarea

pedepsei (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) este,

în schimb, întemeiată.

Chiar dacă din probele

dosarului transpare rolul principal pe care inculpatul I.S. l-a avut în traficarea

victimelor, câtă vreme acesta a fost trimis în judecată doar pentru traficarea unei

singure victime, cuantumul pedepsei aplicate acestuia apare disproporționat față

de pedeapsa celuilalt coinculpat, care a traficat două victime, astfel că se impune

reducerea acesteia, urmând ca gravitatea faptei să se reflecte în modalitatea de

executare, respectiv prin privare de libertate.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de inculpatul I.S. și va casa în parte decizia recurată.

Rejudecând, se va reduce

de la 7 ani la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată acestui inculpat, cu

aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale deciziei apelate.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de parchet și inculpatul S.M.A.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul S.M.A. va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat, onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu urmând a fi avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu pentru

inculpatul M.S.P. și onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul I.S. se vor

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de inculpatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 60/A din 3 mai 2012 a Curții de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia

penală recurată și reduce de la 7 ani la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată

inculpatului I.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2000.

Face aplicarea art. 71-64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei recurate.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Oradea și de inculpatul S.M.A. împotriva aceleiași

decizii.

Obligă recurentul inculpat

S.M.A. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.S.P., în sumă de 100

RON, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul

intimat inculpat I.S., în sumă de 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 01 iulie 2013.