ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2194/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2194/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 75/P din 03 august 2012, Tribunalul Neamț a
condamnat-o pe inculpata T.E. la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare (8
luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și
8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 alin. (1)
teza I C. pen.) cu suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 2 ani
și 8 luni, atrăgându-i atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art.
10 lit. d) C. proc. pen. aceiași inculpată a fost achitată pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. și
art. 146 din Legea nr. 86/2006.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC
G.C. SRL Piatra Neamț.
În baza art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 445 C.
proc. pen., s-a anulat înscrisul fals.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul fondului a
reținut, în esență, că la data de 23 aprilie 1997 a fost înființată SC S.I. SRL,
societate al cărei asociat unic și administrator a fost până la 28 august 2006
inculpata T.E., dată la care aceasta și-a cesionat acțiunile către soțul său, T.M.
care a devenit și administrator.
În perioada 2002-2004, SC S.I. SRL a desfășurat relații
comerciale cu SC C.V.S. SA, societate care la momentul declanșării procedurii
de insolvență avea un debit în valoare de 753.545,30 lei către firma
inculpatei. Pentru stingerea datoriei lichidatorii judiciari, SC B.C. SRL și SC
C.D. SRL, au cedat în favoarea SC S.I. SRL baza agricolă Fălciu din județul
Vaslui, care avea terenuri în suprafață de 70.309,06 mp și construcțiile
aferente.
Cedarea dreptului de proprietate a acestei baze agricole s-a
făcut printr-un act sub semnătură privată intitulat „Act de dare în plată"
încheiat la data de 06 decembrie 2004. Actul de dare în plată a fost însoțit de
un proces-verbal de predare-primire a activelor bazei agricole Fălciu, încheiat
între SC S.I. SRL Roman - ca primitor și lichidatorul judiciar SC C.D. SRL - ca
predător, în care au fost evidențiate toate corpurile de clădiri predate prin
actul de dare în plată, precum și procesul verbal încheiat la data de 28
februarie 2003 prin care lichidatorul judiciar SC C.D. SRL a consemnat că
valoarea creanței pe care SC S.I. SRL Roman o are de recuperat de la debitoarea
SC C.V.S. SA este în sumă de 35.633.722.266 lei.
Întrucât pentru intabularea dreptului de proprietate
asupra bazei agricole Fălciu era necesar un act autentic, inculpata T.E., în
calitate de administrator al SC S.I. SRL, a solicitat în instanță autentificarea
actului de dare în plată însă, Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 71
din 28 martie 2005 rămasă definitivă prin respingerea căilor de atac, a anulat
acest act. Curtea de Apel Bacău, respingând contestația în anulare formulată în
cauză, a menținut soluția dată de tribunal, imobilul urmând să reintre astfel
în proprietatea statului.
La data de 06 martie 2006, s-a solicitat O.C.P.I.V.
intabularea dreptului de proprietate al bazei agricole Fălciu, care s-a
realizat la 13 martie 2006, în baza unui înscris fals, respectiv sentința
civilă nr. 2321/2005 a Curții de Apel Bacău, cererea de intabulare fiind
semnată de G.F.I., care a depus și actele aferente.
La O.C.P.I. Vaslui s-a depus un exemplar al Deciziei civile nr.
2321 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de
contencios administrativ, tehnoredactat pe computer, deși cel original era
dactilografiat la mașina de scris, care nu conținea numărul hotărârii,
completul de judecată, prezentând însă semnăturile președintelui completului și
grefierului, precum și o ștampilă a curții, toate scanate, cu mențiunea
olografă „Definitivă și irevocabilă", prin care se dispunea anularea
sentinței civile nr. 71/FC/2005 a Tribunalului Neamț, iar pe fond se
autentifica actul de dare în plată din data de 06 decembrie 2004. în realitate,
prin hotărârea menționată Curtea de Apel Bacău, în Dosarul civil nr. 6905/2005,
a admis contestația în anulare formulată de către SC S.I. SRL, a anulat Decizia
civilă nr. 1530 din 17 noiembrie 2005 a aceleiași instanțe, fixând termen
pentru soluționarea fondului contestației la 24 ianuarie 2006, cu citarea
părților. Urmare a intabulării dreptului de proprietate, primăria comunei
Fălciu a solicitat în instanță reintrarea în proprietatea statului a bazei agricole,
prin sentința civilă nr. 181 din 10 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Murgeni
anulându-se intabularea efectuată de O.C.P.I. Vaslui.
S-a mai reținut că potrivit rapoartelor de expertiză
criminalistică grafoscopică din 30 aprilie 2009 și de constatare tehnico
științifică din 05 octombrie 2007, documentul prezentat la O.C.P.I. Vaslui de
reprezentanții SC S.I. SRL „este contrafăcut în totalitate", mențiunile
olografe fiind realizate de inculpata T.E., iar semnătura de la poziția
„Președinte" a fost executată prin „imitație liberă" a celei a
judecătorului V.S. de pe decizia originală.
Coroborând concluziile acestor două rapoarte și declarațiile
inculpatei și ale martorilor G.F.I., I.C., L.A. și V.R.I. date atât la urmărire
penală cât și în faza cercetării judecătorești, judecătorul fondului a stabilit
că acțiunile întreprinse de către inculpată prin depunerea cererii de
intabulare a dreptului de proprietate, la care a fost anexată o copie emisă în
fals a Deciziei civile nr. 2321 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Bacău,
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în
înscrisuri oficiale și uz de fals.
La individualizare pedepsei au fost avut în vedere
criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar în raport de circumstanțele personale
ale inculpatei (studii superioare, inginer agronom, conduită bună în societate
și familie, lipsa antecedentelor penale, atitudinea de regret) s-a apreciat că
scopul preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins și fără privare de
libertate, în condițiile art. 81 și art. 82 C. pen.
Tribunalul a mai reținut că activitatea inculpatei nu
se circumscrie infracțiunii de înșelăciune, lipsindu-i elementul material,
respectiv acțiunea de inducere sau menținere în eroare prin prezentarea ca
adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în
condițiile în care, la data de 06 decembrie 2004, s-a încheiat actul de dare în
plată, în scopul recuperării datoriei pe care debitoarea SC C.V.S. SA o avea
față de creditoarea SC S.I. SRL, respectându-se astfel sentința civilă
pronunțată la 21 aprilie 2003 de Tribunalul Neamț, prin care se stabilea ca
stingerea creanței să se realizeze prin transmiterea dreptului de proprietate
asupra bazei agricole Fălciu către SC S.I. SRL, înscris semnat de către
lichidatorii judiciari care administrau patrimoniul SC C.V.S. SA, adică SC B.C.
SRL și SC C.D. SRL, în cuprinsul căruia s-a menționat că intabularea se va face
la cererea dobânditorului, care are mandat din partea transmițătorului.
Deși actul de dare în plată nu a fost recunoscut de către
instanță, întrucât nu întrunea condițiile de validitate, judecătorul fondului a
reținut că lichidatorilor le revenea obligația de a adopta măsuri de stingere a
debitelor, iar prin semnarea actului de dare în plată au creat inculpatei
convingerea că în baza înscrisului va intabula imobilul, recuperându-și astfel
creanța datorată de societatea debitoare. în realitate, lichidatorii nu au
efectuat toate procedurile legale în vederea plății creanței, aspect ce a
rezultat și din poziția procesuală a martorului I.C., lichidator în cadrul SC C.D.
SRL, care contrar aparențelor a negat semnarea actului de dare cu plată care
fiind semnat și ștampilat se bucură de prezumția de legalitate.
Tribunalul a reținut că, aceste premise au determinat ca
acțiunile exercitate ulterior de către inculpată să aibă ca rezultat
falsificarea Deciziei civile nr. 2321 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel
Bacău, fără ca activitatea inculpatei să se materializeze în acte de inducere
în eroare a societății de lichidare pentru obținerea unui folos material
injust, întrucât s-a încercat autentificarea unui act recunoscut inițial chiar
de către lichidatorii SC C.V.S. SA, iar fără a fi astfel pricinuită o pagubă.
Pornind de la relațiile comerciale dintre SC C.V.S. SA și SC
S.I. SRL și demersurile făcute de societăți în scopul achitării, respectiv
recuperării debitului în sumă de 35.633.722.266 lei, instanța de fond a
constatat că acțiunile inculpatei nu au avut capacitatea de a induce în eroare
lichidatorii, motiv pentru care a achitat-o în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.
pen., aceleași rațiuni fiind reținute și pentru infracțiunea prevăzută de art. 146
din Legea nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât acuzarea nu a arătat prin
rechizitoriu în ce constă această faptă.
Pe latură civilă s-a constatat inexistența unei fapte
ilicite a inculpatei care să atragă răspunderea civilă delictuală, în
condițiile în care prin intabularea dreptului de proprietate asupra
construcțiilor ce compun baza agricolă Fălciu nu s-au produs consecințe
juridice și prejudicii în dauna societăților de lichidare, deoarece terenul în
suprafață de 70.309,06 mp a rămas în domeniul privat al localității Fălciu,
județul Neamț, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 181 din 10 mai 2005 a
Judecătoriei Murgeni, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 786 din 19 octombrie 2005
a Tribunalului Vaslui.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe
lângă Tribunalul Neamț, inculpata T.E. și partea civilă SC C.V.S. SA prin
lichidator SC G.C. S.P.R.L.
Parchetul a criticat greșita achitare a inculpatei
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)
și (5) C. pen. și art. 146 din Legea nr. 86/2006, întrucât prin acțiunile sale
de intabulare a dreptului de proprietate asupra bazei agricole a prejudiciat SC
G.C. SRL, societate care se afla în lichidare, cauzând astfel pagube și în
patrimoniul celorlalți creditori incluși în masa credală.
Inculpata T.E. a criticat soluția de condamnare pentru
infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, întrucât
nu a falsificat actul care de altfel nu era apt să producă consecințe juridice,
în timp ce funcționarul de la C.F. era obligat să îl verifice, motiv pentru
care nu este absolvit de vină, iar din probe nu rezultă că a folosit
respectivul act pentru a cere intabularea dreptului de proprietate.
Prin Decizia penală nr. 11 din 22 ianuarie 2013, Curtea de
Apel Bacău a respins excepția tardivității formulării apelului părții civile SC
C.V.S. SA prin lichidator SC G.C. S.P.R.L., a admis apelurile parchetului și
inculpatei, a desființat sentința atacată și rejudecând a înlătură aplicarea
dispozițiilor art. 71 alin. (2) și (5) C. pen., menținând celelalte dispoziții
ale hotărârii și respingând apelul părții civile.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control
judiciar a constatat că partea civilă a lipsit de la dezbateri cât și de la
pronunțare, motiv pentru care termenul de apel a început să curgă de la 07
august 2012, când i-a fost comunicată hotărârea, fiind împlinit în condițiile art.
186 alin. (2) C. proc. pen. la 20 august 2012, dată la care partea civilă a
înaintat prin fax declarația de apel.
S-a reținut și că, în mod corect, instanța de fond a dispus
achitarea inculpatei pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2),
(3), (4) și (5) C. pen. și art. 146 din Legea nr. 86/2006, întrucât nu există o
acțiune de inducere sau menținere în eroare prin prezentarea ca adevărată a
unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, săvârșită în
așa fel încât fără acea eroare, să determine în mod direct și nemijlocit
pricinuirea unei pagube.
Acțiunile inculpatei T.E. de a menționa în copia
dispozitivului Deciziei civile nr. 2321 din 13 decembrie 2005, ca autoare a
scrisului „24 februarie 2006, definitivă și irevocabilă" și de a obține în
mod ilegal intabularea dreptului de proprietate s-a apreciat de către instanța
de apel că nu au constituit mijlocul de inducere în eroare a lichidatorilor,
întocmirea actului de dare în plată fiind anterioară și independentă de aceste
activități, astfel încât nu sunt indecente dispozițiile art. 215 C. pen., sub
aspectul laturii obiective, motiv pentru care nu au mai fost analizate
susținerile privind încadrarea juridică a faptei.
Instanța de apel constatând că firma inculpatei deținea
o creanță reală asupra patrimoniului societății debitoare, în valoare de
35.633.722.266 lei, a reținut că nu sunt întrunite nici elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006, faptă care constă
în solicitarea înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanțe inexistente
asupra averii debitorului.
Sub aspectul infracțiunilor de fals material în
înscrisuri oficiale și uz de fals s-a stabilit că inculpata T.E. în cursul
lunii martie 2006 a falsificat Decizia civilă nr. 2321/2005 a Curții de Apel
Bacău, obținând astfel în mod ilegal intabularea dreptului de proprietate
pentru baza agricolă Fălciu județul Vaslui, în favoarea SC S.I. SRL Roman,
activității care se circumscriu elementelor constitutive ale celor două
infracțiuni de fals.
Relevante în susținerea vinovăției inculpatei au fost
apreciate concluziile raportului de expertiză criminalistică din 25 februarie 2011
efectuat de către I.N.E.C. București din care rezultă că documentul
neintitulat, având preambulul Dosar nr. 6905/2005 România, Curtea de Apel
Bacău, a fost obținut în mai multe etape, tipărirea textului efectuându-se cu
ajutorul unui calculator, selecționarea imaginilor facându-se prin reproducere
cu ajutorul unei mașini de fotocopiat color, iar inculpata T.E. fiind autoarea
scrisului „24 februarie 2006. Definitivă și irevocabilă".
În aceste condiții, s-a constatat că Decizia civilă nr. 2321/2005
a Curții de Apel Bacău, falsificată de către inculpată, reprezintă un înscris
oficial cu relevanță juridică, care a produs consecințe juridice (intabularea
dreptului de proprietate), și, deși, nu cuprinde toate elementele unei hotărâri
judecătorești, a făcut ca funcționarul de la carte funciară să aibă credința că
înscrisul fals este adevărat, fiind lipsită de orice relevanță împrejurarea că
acesta a fost ușor de înșelat, atâta timp cât înscrisul a avut aparența unui
act oficial adevărat.
Instanța de apel reținând că inculpata s-a deplasat împreună
cu G.I. la biroul de carte funciară unde s-a prezentat hotărârea falsă, a
constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz de
fals.
Sub aspectul individualizării pedepselor, precum și a modalității
de executare s-a apreciat că prima instanță a făcut o corectă adecvare a
criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanță gradului de pericol
social concret al faptelor, circumstanțelor reale în care au fost comise și
urmărilor produse, dar și circumstanțelor personale ale inculpatei, care nu are
antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
S-a constatat însă că judecătorul fondului a greșit aplicând
dispozițiile art. 71 alin. (2) și (5) C. pen., în condițiile în care, faptele
au fost comise de inculpată în martie 2006, iar aceste reglementări au fost
introduse prin Legea nr. 278/2006, intrată în vigoare la data de 10 octombrie 2006.
Instanța de prim control judiciar, analizând din oficiu
apelul nemotivat formulat de partea civilă, a constatat că este nefondat
întrucât intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor ce compun
baza agricolă Fălciu din comuna Bogdănești, județul Vaslui, nu a determinat
prejudicierea acestei părți, în condițiile în care înscrierea în C.F. nu poate
determina pierderea dreptului de proprietate, nefiind constitutivă de drepturi,
ci asigură publicitatea drepturilor reale imobiliare față de terți, iar terenul
în suprafață de 70.309,06 mp a rămas în domeniul privat al localității Fălciu,
așa cum rezultă din sentința civilă nr. 181 din 10 mai 2005 a Judecătoriei
Murgeni, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 786 din 19 octombrie 2005 a
Tribunalului Vaslui.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen
legal, partea civilă SC C.C.V.S. SA prin lichidator judiciar SC G.C. S.P.R.L.
și de inculpata T.E.
Partea civilă SC C.C.V.S. SA prin lichidator judiciar SC G.C.
S.P.R.L., a criticat hotărârea sub greșitei soluționări a laturii civile, sens
în care a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 1.216.474,32 lei ce
reprezintă paguba ce le-a fost produsă prin falsificarea deciziei date de
curtea de apel în contestația în anulare promovată de inculpată.
Inculpata T.E. a solicitat achitarea pentru săvârșirea
infracțiunilor de fals în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.,
întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor fapte.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare
prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 12 și 17
2
C. proc.
pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de partea civilă SC C.C.V.S.
SA prin lichidator judiciar SC G.C. S.P.R.L. și inculpata T.E. ca fiind
nefondate pentru următoarele considerente:
Pentru a se realiza conținutul constitutiv al infracțiunii de
fals material în înscrisuri oficiale este necesar ca acțiunea de falsificare,
în mod material, a unui înscris oficial săvârșită prin contrafacerea scrierii
sau a semnăturii ori prin modificarea respectivului înscris să fie de natură a
produce consecințe juridice.
Adică, activitatea de falsificare trebuie să privească
un înscris cu forță probantă și să conducă la obținerea unui înscris care
aparent are însușirile unui înscris oficial adevărat și care prin folosire să
poată produce aceleași efecte ca și acesta din urmă.
În speță, s-a confecționat un înscris similar cu cel oficial
fiind plăsmuită în totalitate Decizia civilă nr. 2321 din 13 decembrie 2005 a
Curții de Apel Bacău prin reproducerea conținutului pe care îl are, în mod
obișnuit, o hotărâre judecătorească, respectiv parte introductivă, expunere și
dispozitiv, pentru ca în preambul să fie specificate - Dosarul nr. 6905/2005,
România, Curtea de Apel Bacău, iar la final să fie inserate semnătura
președintelui de complet și a grefierului de ședință, precum și o ștampilă a
Curții de Apel Bacău, cu mențiunea olografă „21 februarie 2006 - Definitivă și
irevocabilă", certificată print-o semnătură, care așa cum au stabilit
probele științifice îi aparține inculpatei T.E.
Prin acțiunea de contrafacere s-a obținut o hotărâre
judecătorească falsă care prezintă aparent toate caracteristicile unui înscris
oficial corespunzător, singura omisiune fiind cea privind componența
completului de judecată, motiv pentru care a fost greu de depistat caracterul
plăsmuit al acestei deciziei de către funcționarul de la O.C.P.I. Vaslui care a
întocmit încheierea de intabulare a dreptului de proprietate asupra
construcțiilor ce aparțineau bazei agricole Fălciu și care de altfel avea o
experiență relativ redusă, fiind angajat de nici un an.
Chiar dacă înscrisul falsificat nu se aseamănă perfect cu
hotărârea autentică, împrejurarea că acesta prin însușirile sale creează
impresia că este adevărat, deci susceptibil de a produce efecte juridice, este
suficientă pentru a constata că în cauză sunt întrunite elementele constitutive
ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
De altfel, inculpata T.E. prin proriile-i mențiuni olografe
făcute pe hotărârea confecționată a urmărit să obțină intabularea dreptului de
proprietate asupra construcțiilor ce aparțineau bazei agricole Fălciu pe numele
societății al cărei asociat unic și administrator era, în lipsa înscrisului
fals fiind imposibil de realizat acest fapt, în condițiile în care actul de dare
în plată încheiat între SC S.I. SRL și SC C.C.V.S. SA, prin lichidator, nu
fusese autentificat în instanță.
Cu alte cuvinte inculpata a acționat cu intenție când a
plăsmuit hotărârea judecătorească, urmărind obținerea unui înscris fals
întrucât dorea să-l întrebuințeze în vederea intabulării dreptului de
proprietate, sens în care a și acționat, prezentându-se împreună cu martorul G.F.I.
la O.C.P.I. Vaslui unde a fost depusă cererea de intabulare la care a fost
anexată decizia contrafăcută.
Având în vedere că autorul înscrisului falsificat l-a și
utilizat, Înalta Curte constată că în cauză sunt realizate și elementele
constitutive ale infracțiunii de uz de fals care intră în concurs infracțiunea
de fals material în înscrisuri oficiale, așa cum corect au reținut și
instanțele inferioare.
Hotărârile sunt supuse casării conform art. 385 pct. 17
C. proc. pen., când s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Într-adevăr, în toate cazurile când se constată că prin
infracțiune s-a produs o pagubă instanța este obligată să ia măsuri pentru
repararea prejudiciului, sens în care obligă inculpatul la plata despăgubirilor
civile dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În speță, instanțele inferioare în mod corect au respins
acțiunea civilă formulată de SC C.C.V.S. SA, prin lichidator judiciar, în
condițiile în care inculpata a fost condamnată doar pentru săvârșirea
infracțiunilor de fals, care sunt infracțiuni de pericol.
Singura infracțiune de rezultat pentru care a fost trimisă în
judecată inculpata este infracțiunea de înșelăciune pentru care s-a dat o
soluție de achitare, motiv pentru care eventualele acțiuni ale acesteia în urma
cărora s-ar fi putut produce o pagubă în patrimoniul părții civile nu se
înscriu în sfera ilicitului penal ca să poată fi angajată răspunderea civilă
delictuală în procesul penal.
În aceste condiții nimic nu împiedică partea civilă să
se adreseze instanței civile în vederea recuperării prejudiciului, dacă
bineînțeles se va constata că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile
pentru fapta proprie.
De altfel, judecătorul fondului a restabilit situația
anterioară conform art. 348 C. proc. pen., anulând înscrisul falsificat,
singura măsură pe care o putea dispune în cauză dat fiind faptul că inculpata
așa cum s-a arătat deja a fost condamnată pentru infracțiuni de pericol și nu
pentru fapte producăroare de daune materiale.
Constatând, așadar, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile
de casare prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 12 și 17
2
C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondate recursurile părții
civile SC C.C.V.S. SA prin lichidator judiciar SC G.C. S.P.R.L. și inculpatei T.E.
Având în vedere că recurentele se află în culpă
procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte le va obliga
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea
civilă SC C.C.V.S. SA prin lichidator judiciar SC G.C. S.P.R.L. și de inculpata
T.E. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea
de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei
cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 20 iunie 2013.