ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 974/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 295/ F din 11 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata S.M. (fostă T.) la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., constând în dreptul de a exercita funcția de administrator, asociat, reprezentant, al vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 824 din 9 noiembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin nerecurare la data de 29 noiembrie 2011, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 luni în pedepsele componente, de 9 luni, o lună și o lună închisoare, și a contopite în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) aceste pedepse cu prezenta, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., constând în dreptul de a exercita funcția de administrator, asociat, reprezentant, al vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen,. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția din data de 27 august 2009 (reținere de 24 de ore) și de la 10 noiembrie 2011 lăzi. A fost obligată inculpata la plata sumei de 21.000 euro echivalent în lei la data plății către partea civilă S.A. A fost obligată inculpata la plata sumei de 27.080 lei către partea civilă M.M. A fost obligată inculpata la 347.860 lei către partea civilă P.P. Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă P.T. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpată suma de 285.000 lei.

S-a menținut sechestrul asigurător aplicat asupra bunurilor inculpatei prin ordonanța din data de 6 octombrie 2011. A fost obligată inculpata la 3.000 lei cheltuieli judiciare stat. S-a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 4341/P/2011 din 29 noiembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei S.M. (fostă T.), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt s-a reținut că, în perioada martie - august 2011, inculpata S.M. (fostă T.) a indus în eroare părțile vătămate P.T., P.P., M.M.

și S.M.A., promițându-le că le ajută să achiziționeze locuințe prin procedura licitației, primind de la acestea suma totală de 645.419 lei, fără însă a depune vreo diligentă în acest sens. În ceea ce privește pe partea vătămată P.T., s-a reținut în actul de sesizare că în cursul lunii martie 2011 martora B.G., care administrează o firmă ce are ca obiect de activitate tot afaceri imobiliare și care o cunoștea pe partea vătămată, i-a propus acesteia să achiziționeze un imobil prin procedura licitației, făcându-i în acest scop cunoștință cu inculpata S.M. (fostă T.) care i-a adus la cunoștință că are o firmă de consultanță și se poate ocupa de achiziționarea unor imobile scoase la licitație de către diferite bănci și executori judecătorești, la prețuri foarte avantajoase, întrucât îi cunoaște pe aceștia și le plătește și lor comision.

Fiind de acord, partea vătămată a încheiat în nume propriu contractul de consultanță nr. 149 din 28 martie 2011, în baza căruia SC S.C.S. S.R.L, reprezentată de către S.M. (fostă T.), se obligă să efectueze toate demersurile pentru achiziționarea imobilului situat în București, str. Gârlei. Conform contractului, partea vătămată P.T. avea obligația să plătească consultantului cauțiunea de participare la licitație, iar dacă își adjudeca imobilul urma să îi plătească inculpatei un comision de succes. Imediat după semnarea contractului de consultanță, inculpata a insistat ca partea vătămată să plătească urgent cauțiunea de participare la licitație, spunând că este iminentă desfășurarea acesteia, partea vătămată virând în contul SC S.C.S.

SRL suma de 275.513 lei, echivalentul a 54.000 de euro și a TVA- ului aferent, reprezentând 10 % din valoarea imobilului ce urma a fi achiziționat prin procedura licitației. Ulterior, deși licitația nu a mai avut loc și partea vătămată i-a cerut inculpatei restituirea cauțiunii, inculpata s-a folosit de diverse pretexte pentru a amâna restituirea sumei de bani, emițând inclusiv un ordin la plată ce nu a putu fi onorat ca urmare a lipsei de disponibil în cont. 2. S-a reținut în fapt în continuare că, prin aceeași modalitate ca și cea prezentată mai sus, și cu privire tot la același imobil/ inculpata S.M. (fostă T.) a înșelat-o și pe partea vătămată P.P., cele două cunoscându-se tot prin intermediul martorei B.G.

Dintre ofertele prezentate partea vătămată P.P. s-a arătat interesată de imobilul situat în București, str. Gârlei, cu privire la acest imobil inculpata aducând la cunoștință părții vătămate că urma a fi scos la vânzare silită în urma unei licitații organizate de lichidatorul judiciar R. SPRL, în cadrul unei proceduri de lichidare judiciară, pentru a fi acoperită creanța reprezentând un credit acordat de A.B., sucursala Otopeni, în valoare de 182.000 de euro. Pentru a face oferta atractivă, deși i-a adus la cunoștință părții vătămate că valoarea imobilului respectiv este mult mai mare, inculpata a asigurat-o că urma să achiziționeze bunul la prețul de 182.000 de euro, sumă necesară acoperirii creanței.

Fiind de acord cu propunerea, la data de 16 mai 2011, între partea vătămată P.P. și SC S.C.S. SRL, reprezentată de către administrator S.M. (fostă T.), a fost încheiat contractul de consultanță nr. 152/2011, având ca obiect achiziționarea prin procedura licitației a imobilului menționat mai sus. În aceeași zi inculpata a întocmit o solicitare de achiziție adresată R. SPRL, practic o ofertă de preț, pentru licitația imobilului din str. Gârlei, pentru suma de 185.000 de euro, având însă prețul de pornire de 540.000 de euro plus TVA. Inculpata a insistat ca imediat partea vătămată să vireze în conturile SC S.C.S. SRL, suma de 54.000 de euro și TVA-ul aferent, reprezentând cauțiunea pentru participarea la licitația a cărei organizare era iminentă.

Partea vătămată P.P. s-a conformat. La aproximativ o lună de la momentul efectuării plății, neavând nici o veste cu privire la reprezentantul licitației, partea vătămată P.P. s-a deplasat la sediul R. SPRL unde a aflat că în perioada respectivă nu s-a organizat nici o licitație cu privire la imobilul situat în strada Gârlei, nu s-a primit nici o ofertă făcută de ea și nici nu a fost depusă în conturile lichidatorului judiciar suma de bani reprezentând cauțiunea pentru participarea la licitație. În acest moment partea vătămată a realizat că a fost înșelată, depunând diligente în vederea recuperării sumei de bani virată în contul SC S.C.S. SRL în momentul în care s-a întâlnit cu inculpata, aceasta i-a promis că îi va returna banii neputând justifica faptul că situația reală era alta decât cea pe care i-o prezentase ea părții vătămate.

În mai multe rânduri inculpata i-a confirmat părții vătămate că a efectuat plata însă aceasta nu a primit înapoi nici un ban. Tot pentru a o amâna inculpata a emis un bilet la ordin privind plata către partea vătămată P.P. a sumei de 275.206 lei, însă acesta nu a putut fi operat de bancă întrucât prima a trecut pe instrumentul de plată suma în litere diferită de cea în cifre. 3. În actul de sesizare se reține că inculpata a indus în eroare, într-o modalitate similară, pe partea vătămată M.M. S-a reținut că la data de 15 iunie 2011, a fost încheiat între partea vătămată M.M. și SC S.C.S. SRL, reprezentată de administrator S.M. (fostă T.), contractul de consultantă nr. 120. având ca obiect achiziționarea unui imobil prin procedura licitației.

In calitate de beneficiar, partea vătămată avea obligația de a achita suma de 1.040 de euro reprezentând garanție de participare la licitație, precum și un comision în valoare de 2.000 de euro, în cazul adjudecării imobilului. In vederea executării contractului partea vătămată a încheiat o procură, autentificată la B.N.P. N.O.R., prin care o împuternicea pe inculpată să cumpere în condițiile cele mai avantajoase, în numele său și pentru el, orice imobil, teren sau apartament pe raza municipiului București. În aceeași zi partea vătămată M.M. a virat în conturile SC S.C.S. SRL suma de 37.080 lei reprezentând garanție de participare la licitație. Inculpata i-a promis părții vătămate că îi va achiziționa un apartament situat pe Șoseaua Iancului din București.

După o perioadă de timp inculpata i-a comunicat părții vătămate faptul că a participat la licitație și i-a achiziționat imobilul dorit., însă în momentul în care i-a solicitat să-i înmâneze actele de participare și câștigare a licitației, aceasta a retractat, afirmând că nu a întreprins nici un demers și că în fapt nu există imobilul promis. Din suma plătită inculpata i-a restituit părții vătămate 10.000 de lei. 4. În legătură cu cea de-a patra parte vătămată, S.M.A., se reține că acesta este socrul inculpatei S.M. (fostă T.). În fapt, se reține în actul de sesizare că în luna iulie 2011 partea vătămată și soția sa s-au hotărât să-și achiziționeze un apartament cu trei camere. Cunoscând că viitoarea sa noră, M., administrează o firmă de consultanță și se ocupă cu intermedieri de afaceri imobiliare, mai precis de achiziționări de imobile prin metoda licitației, i-a solicitat acesteia ajutorul.

În acest sens, între partea vătămată și SC S.C.S. SRL, reprezentată de inculpată, a fost încheiat contractul de 1 consultanță nr. 180 din 26 iulie 2011, având ca obiect achiziționarea unui imobil prin procedura licitației. Inculpata a precizat că pentru participarea la licitație beneficiarul trebuia să achite o garanție de 28.810 lei, urmând ca în cazul adjudecării imobilului ea să încaseze un comision în cuantum de 2.000 de euro. În aceeași zi, părțile s-au deplasat la B.N.P. N.O.R. unde a fost încheiată o procură autentificată sub nr. 1301 din 26 iulie 2011, prin care inculpata era împuternicită să achiziționeze, în numele și pentru partea vătămată S.M.A., orice imobil, teren sau apartament, pe raza municipiului București.

Tot în ziua respectivă a fost virată în contul SC S.C.S. SRL și suma de 28.810 lei, reprezentând garanția pentru participarea la licitație. După o perioadă de timp inculpata i-a adus la cunoștință viitorului său socru că a găsit pentru achiziționare un apartament cu trei camere situat în București, str. Vidin. Pentru a fi și mai convingătoare s-a deplasat la adresa menționată și i-a arătat părții vătămate un bloc, afirmând că apartamentul pe care vrea să-l achiziționeze pentru el se află în imobilul respectiv, la etajul 1. Nu au vizionat apartamentul, motivând că acesta era încă ocupat. Cu privire la preț, inculpata a afirmat că apartamentul era evaluat la valoarea de 65.000 de euro, însă putea fi achiziționat la licitație pentru suma de 45.000 de euro.

La data de 09 august 2011, partea vătămată i-a mai achitat inculpatei suma de 28.810 lei, reprezentând o parte din prețul apartamentului, deși imobilul nu fusese încă achiziționat. Ulterior achitării sumelor de bani, în repetate rânduri, partea vătămată a întrebat-o pe inculpată ce se mai întâmplă cu organizarea licitației, însă aceasta nu a dat niciodată un răspuns concis, în final refuzând să mai răspundă la telefon. Situația de fapt expusă în actul de sesizare a fost reținută pe baza următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile date de către părțile vătămate, înscrisurile întocmite cu ocazia desfășurării relațiilor dintre părțile vătămate și inculpată, contracte de consultanță, solicitări de achiziții, procuri autentificate, bilete la ordin, facturi; raport de constatare tehnico-științifică nr. 215.195 din 16 noiembrie 2011 întocmit de către specialiști din cadrul D.G.P.M.

București - Serviciul Criminalistic; actele constitutive ale SC S.C.S. SRL și datele privind tranzacțiile bancare efectuate pe contul acesteia deschis la B.T., sucursala Pantilimon; publicații de vânzare întocmite de către R. SPRL cu privire la imobilul situat în București, str. Gârlei; declarațiile martorilor M.I. și S.A.C., reprezentanți ai R. SPRL; înscrisuri privind corespondența purtată între partea vătămată P.P., martora B.G. și inculpata S.M. (fostă T.). Ulterior încheierii contractului de consultantă; declarațiile învinuitei B.G. în care aceasta menționează că le cunoaște atât pe partea vătămată P.P. și P.T. cât și pe inculpata S.M. (fostă T.). În cursul cercetării judecătorești, a fost audiată inculpata.

S-a procedat la audierea părților vătămate și a martorilor M.I., S.A.C., B.G., și V.. A fost administrată proba cu înscrisuri. Analizând materialul probator administrat în cele două faze procesuale, Tribunalul a reținut în fapt următoarele: 1. În cursul lunii martie 2011 inculpata S.M. a cunoscut pe partea vătămată P.T., prin intermediul martorei B.G., atât partea vătămată cât și martora lucrând în domeniul imobiliar în calitate de consultanți imobiliari. Inculpata S.M. deținea din cursul anului 2010 societatea S.C.S. SRL, având ca obiect de activitate oferirea de servicii de consultantă în vederea participării la proceduri de licitații sau achiziționare directă a imobilelor supuse executării silite în realizarea creditelor bancare imobiliare.

Între inculpată și partea civilă P.T. s-a dezvoltat o relație de prietenie și strânsă colaborare, partea vătămată consiliind pe inculpată în activitatea acesteia de consultanță imobiliară, în privința unor estimări rezonabile a potențialelor sume oferite în cadrul unor oferte de cumpărare în cadrul diverselor proceduri de executare silită imobiliară. În privința imobilului din str. Gârlei, Tribunalul reține din relatările părții vătămate P.T. că acesta cunoștea situația juridică a acestui imobil (anume faptul că urmează a face obiectul unei proceduri de licitație publică în vederea executării silite a unui credit ipotecar, și a consiliat anterior o altă persoană, pe care o indică ca fiind numitul E.M., să nu achiziționeze acest imobil întrucât prețul solicitat de bancă este prea ridicat.

Ulterior, conform declarațiilor părții civile, acesta are mai multe discuții cu inculpata în legătură cu acest imobil, partea civilă opinând și comunicând inculpatei că prețul de 185.000 euro ar fi unul rezonabil pentru achiziționarea acestui imobil, având în vedere situația juridică problematică a construcției și întârzierile posibile în luarea în posesie a acestui imobil, ca urmare a procedurilor de evacuare a chiriașilor. Conform declarațiilor părții vătămate, pe care Tribunalul le a reținut ca veridice, inculpata s-a oferit să obțină, folosindu-se de relații avute în rândul angajaților R., imobilul în cauză, cu exact suma de 185.000 euro. Metodele ce urmau a fi folosite de lichidatorii cunoscuți de inculpată la cererea acesteia (și despre care partea civilă P.T.

precizează că ar fi folosite uzual în cadrul procedurilor de executare silită în scopul cumpărării unor imobile la un preț mai mic decât cel stabilit de bancă) ar fi constat în blocarea accesului altor persoane la licitație, pentru ca partea civilă să fie singurul licitator, putând astfel ca la al doilea termen de licitație să cumpere imobilul ca singur ofertant, la acest moment adjudecarea nemaifiind condiționată de formularea unei oferte de preț peste cel minim impus de bancă. Pe de altă parte, suma de 185.000 euro ar fi satisfăcut creanța băncii existând astfel și interesul creditorului să vândă imobilul la prețul respectiv. Tribunalul a mai reținut că acest preț a fost discutat de partea civilă și inculpată în condițiile în care imobilul din strada Gârlei era evaluat la 720.000 euro iar pragul minim de licitație stabilit de bancă era de 540.000 euro.

Cei doi au încheiat contractul de consultanță nr. 149 din 28 martie 2011 (partea vătămată indică ca dată a semnării acestui contract pe cea de 11 aprilie 2011, împrejurare credibilă, existând posibilitatea antedatării contractului, fără ca acest fapt prin el însuși să producă consecințe juridice) cauțiunea în valoare de 275.513 lei (echivalentul a 54.000 euro - 10 la sută din prețul minim de licitație, plus TVA-ul aferent), fiind virată de partea civilă P.T. imediat în contul SC S.N.S., graba depunerii acestei sume fiind determinată de faptul că inculpata i-a comunicat acestei părți că licitația se va ține în zilele imediat următoare. Depunerea cauțiunii, conform și declarațiilor martorilor M.I.

și S.A.C., angajați ai SC R. SRL, era o condiție obligatorie pentru participarea la licitație. Inculpatul a emis ordin de plată pentru suma de 275.513,62 lei la data de 11 aprilie 2011. Tribunalul a reținut că în cuprinsul contractului de consultanță nr. 149 din 28 martie 2011 este inserată în mod expres o clauză de confidențialitate. Chiar dacă această clauză putea fi ignorată de partea civilă (care așa cum a declarat în cursul cercetării judecătorești a considerat obligația de confidențialitate mai degrabă ca decurgând din relațiile strânse de colaborare cu inculpata decât din contract), inculpata nu putea invoca ignoranța cu privire la cuprinsul contractului, pe care l-a redactat personal, și, așa cum Tribunalul va constata mai jos, a încălcat în mod evident această obligație de confidențialitate prin prezentarea unor date legate de acest contract către partea civilă P.P.

Ulterior virării acestei sume către inculpată, întrucât nici după trecerea unei perioade de o lună de zile licitația în cauză nu s-a ținut, partea civilă P.T. i-a cerut inculpatei să îi restituie suma de bani, fără a face și demersurile formale datorită relațiilor de prietenie în care încă se afla cu aceasta. Inculpata a folosit diverse pretexte pentru a amâna restituirea banilor, invocând cheltuielile necesitate de organizarea viitoarei sale nunți, ce urma să aibă loc în toamnă, sau împrejurarea că banii ar fi fost blocați în conturile R. ( aspect ce partea civilă cunoștea că nu poate fi real), ulterior inculpata promițând părții civile că va obține pentru acesta un alt imobil, la aceeași sumă.

Ulterior, inculpata a emis două bilete la ordin, numai unul dintre acestea fiind onorat, și numai parțial, pentru suma de 7000 lei. Tribunalul a reținut că în cursul acestei perioade partea civilă a luat legătura cu martorul M.I. din cadrul SC R., care l-a informat că nu s-a ținut licitație și nici nu urma să fie organizată vreo procedură de licitație cu privire la imobilul din str. Gârleanu. În cursul lunii septembrie, partea civilă P.T. a formulat plângere penală împotriva inculpatei, în aceeași perioadă fiind contactat și de partea civilă P.P. care i-a relatat că fusese indusă în eroare de inculpată, în mod similar, și cu privire la același imobil.

2. Tribunalul a reținut în continuare că, într-o modalitate similară, inculpata a indus în eroare pe partea vătămată P.P., determinând-o să încheie un alt contract de consultanță, în vederea achiziționării tot prin procedura licitației, a aceluiași imobil, situat în str. Gârleanu, cu consecința achitării de către această parte civilă a sumei de 54.000 euro și TVA aferent, sumă ce nu a mai fost restituită de inculpată ulterior. Partea vătămată P.P. a cunoscut pe inculpata S.M. tot prin intermediul martorei B.G., pe care o cunoștea întrucât este mama unuia dintre colegii de școală ai fiului său. Întrucât partea civilă era interesată în achiziționarea unui imobil mai spațios și la un preț redus, martora B.G.

i-a prezentat-o pe inculpata S.M., care ar fi avut posibilitatea de a consilia partea civilă și a-i înlesni acesteia cumpărarea unui imobil în cadrul unei proceduri de executare silită imobiliară. Inculpata i-a prezentat părții civile același imobil, din strada Gârleanu, pe care i l-a prezentat ca o investiție avantajoasă și i-a indicat că, poate cumpăra acest imobil la prețul de 185.000 euro, sumă ce ar fi satisfăcut creanța băncii creditoare. Inculpata i-a comunicat părții vătămate că prețul de pornire stabilit de bancă pentru primul termen de licitație este de 540.000 euro, la care a calculat cauțiunea de 10 la sută ce trebuia achitată pentru participarea la licitație.

Partea vătămată a recepționat ca rezonabilă propunerea inculpatei, în sensul că imobil poate fi achiziționat la o sumă mult mai mică, de 185.000 euro, gândindu-se la situația pieței imobiliare, în cădere, și la faptul că în mod uzual în cadrul procedurilor de licitație imobilele pot fi cumpărate la prețuri mult mai mici decât valoarea lor reală. Ambele argumente au apărut și în opinia Tribunalului ca rezonabile, în ciuda diferenței aparent mari între prețul de pornire stabilit de bancă și cel ce ar fi trebuit ofertat de partea civilă în procedura de licitație.

La momentul încheierii contractului de consultanță (și situația se menține și în prezent), prețurile imobilelor sunt într-adevăr mai reduse, această împrejurare este în opinia Tribunalului una de notorietate națională, și nu a putut fi ignorată nici împrejurarea că, într-adevăr, există în rândul persoanelor ce nu au expertiză în domeniul imobiliar, reprezentarea faptului că în cadrul procedurilor de licitație în executarea silită imobiliară, imobilele pot fi achiziționate la prețuri mult reduse față de valoarea lor reală.

îndreptățită sau nu, această reprezentare în rândul publicului a fost un fapt real, și în condițiile date, având în vedere mai ales faptul că la încheierea contractului de consultanță și la discuțiile avute cu inculpata partea civilă a fost însoțită și de martora B.G., agent imobiliar, ce a sfătuit pe partea civilă să accepte termenii contractului întrucât oferta inculpatei era una avantajoasă, Tribunalul apreciază ca rezonabilă și credibilă poziția părții civile, ce a acceptat la sugestia inculpatei, posibilitatea achiziționării imobilului în cauză la un preț atât de redus, ca reală.

La formarea convingerii părții civile au contribuit în plus atât atitudinea inculpatei, care a încercat să dea dovadă de solicitudine prezentându-i și un al doilea imobil, în str. Nicolae Iancu, cât și faptul că martora B.G., cu bună credință, i-a creat inculpatei o imagine de profesionist, prezentând părții civile un imobil situat în zona Unirii ce ar fi fost achiziționat anterior, de o altă persoană, tot prin intermediul inculpatei. Contractul de consultanță a fost încheiat între partea civilă și SC S.C.S. reprezentată de inculpată și partea civilă în biroul ce reprezenta și sediul societății inculpatei, la data de 16 mai 2011, în prezența și a martorei B.G. în ziua imediat următoare, inculpata a insistat ca partea civilă să achite cauțiunea de 54.000 euro plus TVA, pretextând că licitația pentru acest imobil urma să aibă loc în chiar zilele respective, fără a preciza însă o dată exactă.

Insistențele inculpatei au fost transmise telefonic părții civile de către martora B.G., partea civilă depunând la două zile după încheierea contractului de consultanță în contul S.C.S. suma de 54.000 euro și tva-ul aferent. Partea civilă a emis de asemenea și o procură prin care împuternicea pe inculpată să facă în numele și interesul său demersurile necesare pentru achiziționarea imobilului în cauză. Întrucât la un interval de o lună de la data încheierii contractului de consultanță inculpata nu făcuse nici un demers cu privire la imobilul respectiv, partea civilă s-a interesat personal, luând legătura cu angajații lichidatorului SC R., aflând că nu fusese organizată și nici nu urma să fie organizată o licitație pentru imobilul din strada Gârleanu I s-a comunicat de asemenea că nu a fost depusă nici o cauțiune în numele său de către SC S.C.S.

De altfel, în cadrul unei discuții cu inculpata, aceasta din urmă a recunoscut faptul că nu a avut loc nici o licitație, și a fost de acord să restituie suma de bani. Partea civilă a transmis datele personale inculpatei prin intermediul martorei B.G., în vederea virării sumei de bani în contul său personal. Inculpata a emis un ordin la plată ce nu a fost onorat ca urmare a unei erori de redactare. Până la data formulării plângerii penale, la începutul lunii iulie 2011, partea civilă a contactat de mai multe ori pe inculpată, telefonic, aceasta angajându-se de fiecare dată să restituie banii, fără însă a face acest lucru. 3. Tribunalul a reținut că, într-un mod similar, inculpata a indus în eroare pe partea vătămată M.M., de la care a primit suma de 9000 de euro, în baza unui contract de consultanță similar.

Această parte vătămată a cunoscut pe inculpată prin intermediul viitorului soț al inculpatei, între partea vătămată și viitoarea sa soție pe de o parte și inculpată și viitorul soț pe de altă parte stabilindu-se relații strânse de prietenie. Cu ocazia primei întâlniri, a reținut Tribunalul din declarațiile acestei părți vătămate, inculpata și-a oferit serviciile pentru a-i facilita numitului M.M. cumpărarea unui apartament la un preț rezonabil. Ulterior, partea vătămată luând decizia de a achiziționa un imobil - garsonieră, a fost consiliat de inculpată, care i-a prezentat mai multe imobile ce puteau fi achiziționate în procedura licitației și a încheiat cu această parte civilă un contract de consultanță privind achiziționarea unei garsoniere, printr-o astfel de procedură, la un preț foarte scăzut.

La propunerea inculpatei, însușită de partea civilă, acesta urma să speculeze această situație, urmând a cumpăra imobilul prin licitație la un preț redus și apoi a-l revinde la un preț mai mare, profitul astfel obținut urmând a fi folosit la cumpărarea unui imobil mai mare pentru sine. Pentru imobilul ce urma să fie cumpărat prin licitație, partea civilă a achitat suma de 9000 de euro cu titlul de cauțiune în vederea participării la licitație, inculpata urmând, în baza unei procuri, să facă toate demersurile pentru achiziționarea acestui imobil. Cauțiunea a fost achitată de partea civilă la un foarte scurt interval după semnarea contractului de consultanță, întrucât inculpata S.M. i-a comunicat că licitația urma să aibă loc în chiar zilele următoare.

Partea civilă a emis în favoarea inculpatei și procura autentificată sub nr. 941 din 15 iunie 2011 prin care împuternicea pe inculpată să cumpere orice imobil, teren, cu sau fără construcție sau apartament pe raza mun. București. Partea civilă M.M. a depus în contul SC S.C.S. SRL suma de 37.080,00 lei conform chitanței de depunere numerar din data de 15 iunie 2011. Inculpata a emis în urma acestei plăți, către partea civilă, factura fiscală în valoare de 41.164 lei. Licitația în cauză nu a avut loc și imobilul nu a fost achiziționat, iar în perioada următoare inculpata a invocat diverse pretexte pentru a motiva nerestituirea banilor către partea civilă, inclusiv împrejurarea că a cumpărat imobilul respectiv și urma să îl revândă.

Datorită relațiilor apropiate dintre cele două cupluri, partea civilă participând la nunta inculpatei iar aceasta din urmă și soțul său urmând să fie nași la nunta părții civile. Din suma primită de la partea civilă, la insistențele acesteia, inculpata a restituit părții civile M.M. suma de 100 milioane lei. 4. În ceea ce privește inducerea în eroare a părții civile S.M.A., Tribunalul reține următoarele: Această din urmă parte vătămată este socrul inculpatei. în cursul lunii iulie 2011 a solicitat sprijinul inculpatei pentru cumpărarea unui imobil. Partea vătămată i-a remis inculpatei sumele de 2880 lei și 7000 euro. Sumele au fost plătite de partea vătămată și de soția sa, în două tranșe, în baza relațiilor de încredere avute față de inculpată, în baza acelorași relații de încredere partea vătămată neinteresându-se de natura juridică a contractului pe care l-a semnat, și fără a primi o dovadă a achitării sumelor respective.

Actul semnat de partea vătămată a fost și în acest caz un contract de consultanță - natura juridică, teoretic, a sumelor remise către inculpată fiind și în acest caz de cauțiune. Pentru a întări convingerea părții vătămate, inculpata a condus pe acesta la imobilul în cauză, pe care i l-a prezentat însă numai din exterior, sub pretextul că este ocupat de chiriași. Contractul semnat de această parte civile este de asemenea un contract de consultanță, cu un conținut identic celor semnate de celelalte părți civile. Partea civilă a achitat sumele de 28.039 lei și de 28.810,00 lei. Și acest imobil ar fi urmat să fie achiziționat prin procedura licitației publice, în cadrul executării silite. Ca și în cazul primelor trei părți vătămate, inculpata nu a restituit părții vătămate sumele achitate de aceasta, și nu a făcut nici un demers pentru a achiziționa apartamentul în cauză.

Astfel, cum a rezultat din extrasul contului SC S.C.S. SRL, sumele de bani ce au fost virate de părțile civile în conturile inculpatei au fost ridicați de aceasta în numerar de la diverse ATM - uri, o sumă importantă de bani fiind ridicată în Germania, unde inculpata a declarat că a cumpărat un autoturism. Tribunalul a reținut situația de fapt astfel cum a fost expusă mai sus în baza declarațiilor concordante ale părților vătămate și înscrisurile aflate la dosar. Cu privire la latura subiectivă, Tribunalul a apreciat că modalitatea în care inculpata a acționat, astfel cum a fost descrisă mai sus, relevă dincolo de dubiu intenția acesteia de a determina părțile civile să îi achite sume de bani (în baza unor contracte de consultanță și cu titlul de cauțiune în vederea participării la prezumtive licitații) fără a avea vreo intenție de a-și îndeplini obligațiile contractuale și de a restitui sumele de bani către victime.

Împrejurarea că inculpata nu a avut niciodată intenția de a-și îndeplini obligațiile contractuale asumare a rezultat din elemente de fapt ce sunt comune celor patru situații reținute mai sus: aceasta a determinat pe toate cele patru părți vătămate să îi remită sumele de bani de urgență, invocând iminența și apropierea procedurii de licitație; în toate cazurile, s-a folosit de relațiile de încredere create cu părțile, fie prin colaborare profesională sau în baza unor relații de rudenie sau prietenie (ca în cazul părților vătămate P.T., S.M.A., M.M.), fie în baza unei aparente reputații profesionale, create prin recomandările martorei B.G., în cazul părții vătămate P.P. A fost stabilit cu caracter de certitudine că licitațiile invocate de inculpată ca urmând a se desfășura imediat după semnarea contractelor de consultanță erau o împrejurare nereală, în cazul imobilului din str. Gârlei acest fapt fiind confirmat de martorii M.I.

și S.A.C., lichidatori judiciari în cadrul SC R. SRL. A fost, de asemenea, cert că inculpata nu a depus cauțiunea cerută părților civile în cadrul nici unei proceduri de licitație publică și nici nu a făcut vreo ofertă de preț sau orice alt act care să fi dovedit intenția sa de a participa efectiv la vreo astfel de procedură. Această concluzie s-a menținut chiar având în vedere declarația martorului V.H., care a arătat că din cunoștințele sale inculpata a participat cu succes la cel puțin un număr de 3 licitații, întrucât împrejurarea că inculpata a desfășurat sau s-a implicat în alte proceduri pe care le-a și finalizat nu înlătură reținerea relei credințe în cele 4 cazuri date.

Deși a făcut referire în ședință publică la numeroase și importante contracte de consultanță ce s-ar fi finalizat prin achiziționarea unor imobile de valoare ridicată, și deși i s-a pus în vedere să depună dovezi în acest sens, inculpata nu a depus la dosar acte care să susțină aceste apărări. Practic, singurele elemente ce ar susține aceste alegații ale inculpatei rezultă din declarațiile martorului menționat mai sus. Teza susținută de inculpată în apărare, în sensul că fapta sa s-ar încadra exclusiv în ipoteza neexecutării culpabile a unor obligații contractuale, nu a fost susținută, întrucât se poate observa cu ușurință că unul din cele mai evidente elemente comune ale activității inculpatei în raport de cele patru părți vătămate constă în solicitarea sumelor de bani de urgență, sub pretextul că licitația se va ține în zilele imediat următoare.

Apărarea inculpatei, în sensul că nu a restituit părților vătămate sumele de bani remise cu titlul de cauțiune întrucât acestea nu au notificat-o expres a avut caracter pro causa și a fost apreciată de Tribunal ca invocată cu rea - credință, întrucât declarațiile părților vătămate au fost concordante, în sensul că inculpata le-a promis în mai multe rânduri că le va restitui sumele de bani, fără a condiționa acest lucru de o notificare sau o altă formalitate. Teza părților vătămate este sprijinită și de faptul că inculpata le-a emis bilele la ordin și ordine de plată, acte ce se află la dosar, or dacă inculpata ar fi socotit necesar primirea unei notificări pentru restituirea sumelor nu ar fi emis aceste instrumente de plată.

În ceea ce privește teza inculpatei, în sensul că părțile vătămate P.P. și P.T. au formulat plângerile penale pentru a determina arestarea sa preventivă și cu intenția de a o elimina de pe piața imobiliară, această apărare are un vădit caracter ilogic, absurd. Declarațiile inculpatei au fost înlăturate de instanța de recurs, împrejurările la care inculpata a făcut referire în declarațiile date în fața instanței, că ar fi avertizat pe partea vătămată P.T. că oferta de 185.000 euro nu va fi acceptată, fiind infirmată atât de declarațiile acestei părți, cât și de cele ale martorei B.G., care a relatat că inculpata însăși a recomandat același preț părții vătămate P.P., or apărarea inculpatei în aceste condiții nu este numai neveridică, dar și ilogică.

Susținerile inculpatei, că ar fi transmis oferta către SC R., este infirmată de declarațiile martorilor angajați ai acestei societăți și verificările organelor de poliție, din care rezultă că inculpata nu a înregistrat nici o astfel de ofertă la societatea în cauză. Chiar și în cazul refuzului acestei oferte, o atare cerere ar fi fost în mod necesar înregistrată în scriptele societății, fapt confirmat și de martorii S.M.A. și M.I. Și apărările inculpatei în sensul că nu a putu restitui sumele de bani întrucât a fost reținută și arestată preventiv sunt vădit formulate cu rea - credință, discuțiile despre restituirea sumelor având loc cu mult înainte de sesizarea organelor de poliție de către părțile vătămate.

Inculpata a beneficiat de altfel de clemența organelor de poliție, în declarațiile date în fața instanței inculpata însăși declarând că organele de cercetare penală i-au acordat un termen pentru a restitui sumele de bani și au intenționat să îi remită și actele (notificările) emise de părți, inculpata refuzând orice colaborare. În raport de elementele de fapt reținute mai sus, Tribunalul a constatat că activitatea inculpatei se circumscrie dincolo de dubiu ilicitului penal și nu celui civil.

Sub aspectul încadrării juridice, faptele inculpatei care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie - august 2011, a indus în eroare părțile vătămate P.T., P.P., M.M., și S.M.A., promițându-le că le achiziționează locuințe scoase la vânzare prin procedura executării silite, fără a depune vreo diligentă în acest sens, și de la care a primit suma totală de 645.419 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Forma continuată a infracțiunii a fost reținută având în vedere că intervalul scurt de timp dintre actele materiale și modalitatea similară în care inculpata a acționat relevă o rezoluție infracțională unică.

Tribunalul a apreciat că nu se justifică reținerea și a dispozițiilor alin. (2) al art. 215 C. pen., întrucât nu există date de fapt care să indice că inculpata a folosit nume, calități mincinoase sau mijloace frauduloase pentru a determina pe părțile vătămate să încheie contractele respective. Inculpata deținea legal societatea de consultanță în cauză și teoretic activitatea sa se circumscria obiectului de activitate al firmei. Conform declarațiilor martorului V., dar și ale martorilor S. și M.I., inculpata nu era vădit străină de procedurile de licitație publică organizate în procedurile de executare silită imobiliară. Atât martora B.G., cât și partea civilă P.T. au relatat că inculpata avea, cel puțin aparent, și alți clienți, și nu există date certe care să conducă Tribunalul la concluzia că toate celelalte activități de consultanță ale inculpatei ar fi avut caracter fictiv.

Ca atare, teoretic, inculpata avea aptitudinea de a finaliza contractele respective. Aceasta nu a avut însă niciodată intenția de a face demersurile contractuale asumate, iar această poziție psihică transferă activitatea sa în sfera răspunderii penale. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și se va raporta la limitele speciale de pedeapsă stabilite pentru forma agravată a infracțiunii de înșelăciune. Ca elemente de individualizare, s-a avut în vedere maniera elaborată de comitere a faptelor, raporturile părților vătămate cu inculpata (aceasta a profitat de relațiile sale de prietenie, amiciție, rudenie, una din părțile vătămate este chiar socrul său), lipsa oricărei intenții de a colabora cu acestea sau cu organele de poliție pentru recuperarea prejudiciului, și mai ales poziția procesuală vădit nesinceră și de rea - credință.

Nu a fost ignorată nici împrejurarea că inculpata a fost cercetată și condamnată pentru o altă faptă de înșelăciune, comisă în aceeași perioadă, faptă constând în determinarea altei persoane la obținerea prin mijloace frauduloase a unor credite bancare și întocmirea de acte false în acest scop. În aceste condiții s-a aplicat inculpatei pedeapsa prevăzută de minimul special, apreciind că, cuantumul de 10 ani închisoare este suficient pentru a asigura atingerea atât scopului de reeducare, a fost evident că la acest moment inculpata nu a perceput, nici măcar într-o măsură minoră, semnificația procesului penal, cât și scopului preventiv și de exemplaritate. S-a aplicat pedeapsa complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

(acesta din urmă constând în deținerea funcției de administrator, asociat, reprezentant al vreunei societăți comerciale, funcție de care s-a folosit inculpata în comiterea faptei), pe perioada maximă. S-a interzis și dreptul de vot, pentru următoarele argumente: atât prin prisma naturii faptei, inducerea în eroare a unor persoane relativ apropiate cu consecința producerii lor a unor prejudicii materiale semnificative, cât și prin prisma poziției procesuale a inculpatei, s-a reliefat lipsa unui minim grad de răspundere și responsabilitate morală și civică, absolut necesar pentru exercitarea dreptului de a-și exprima opinia în probleme și chestiuni de importanță națională.

În temeiul art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 824 din 9 noiembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin nerecurare la data de 29 noiembrie 2011, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 luni în pedepsele componente, de 9 luni, o lună și o lună închisoare, aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 320 1 C. proc.

pen., raportat la art. 74 lit. a) C. pen., și art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și s-au contopit în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) aceste pedepse cu prezenta, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., constând în dreptul de a exercita funcția de administrator, asociat, reprezentant, al vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 64 – art. 71 lit. a), b) și c) C. pen., în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, întrucât și la acest moment procesual se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., Condiția pericolului social a rezultat în opinia Tribunalului din analiza de ansamblu a elementelor de individualizare analizate anterior, pe care nu le mai reia, privite și prin prisma reacției opiniei publice față de frecvența unor fapte de genul celor ce fac obiectul cauzei, necesitatea prezervării securității și ordinii publice astfel afectate. S-a dedus prevenția de la din data de 27 august 2009 (reținere de 24 de ore) și de la 10 noiembrie 2011 lăzi. Sub aspectul acțiunii civile, s-au reținut următoarele: Situația de fapt expusă mai sus a relevat cu evidență întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana inculpatei. În ceea ce privește părțile vătămate M.M.

și S.M.A., acestea s-au constituit părți civile cu sumele de 27.080 lei și respectiv 20.100 euro, sume pe care inculpata le datora acestora la momentul sesizării instanței, cuantumul acestor sume și faptul remiterii lor către inculpată fiind dovedite de chitanțele depuse de părți în cursul urmăririi penale și la care Tribunalul a făcut referire mai sus. S-au admis acțiunile civile ale acestor părți astfel cum au fost formulate, obligând inculpata la plata către acestea a sumelor solicitate, în cazul sumei de 20.100 euro urmând a fi achitată în echivalent lei la data plății efective. Partea civilă P.P.

s-a constituit parte civilă cu suma de 347.860 lei, constând în suma de 275.206 lei, achitați la data de 18 mai 2011, plată efectuată în baza contractului de prestări servicii, și suma de 72.654 lei reprezentând penalități contractuale de întârziere, calculate conform contractului de consultanță semnat de inculpată, pe perioada 18 mai 2011 - 2 februarie 2012, data formulării acțiunii civile în instanței. Plata sumei de 275.206 lei a fost dovedită de actele depuse în cursul urmăririi penale, reprezentând echivalentul sumei de 54.000 euro și TVA aferent. În ce privește penalitățile contractuale, Tribunalul a apreciat că partea civilă a fost îndreptățită la aceste sume, în realizarea principiului reparării în integralitate a prejudiciului suferit.

În condițiile în care răspunderea civilă a inculpatei are un dublu temei, cel delictual, izvorât din fapta penală, și cel contractual, iar pe de altă parte contractul încheiat cu partea civilă subzistă încă, nefiind anulat de o instanță civilă,Tribunalul nu a găsit temei pentru a limita răspunderea inculpatei la temeiul delictual. Inculpata nu a contestat modul de calcul al acestor penalități. Pe de altă parte, partea civilă nu a solicitat penalitățile de întârziere decât până la data de 2 februarie 2012. În raport de argumentele de mai sus și de modalitatea în care părțile au dispus de drepturile procesuale pe latură civilă, Tribunalul a admis acțiunea civilă a părții vătămate P.P. așa cum a fost formulată.

În ceea ce privește pe partea civilă P.T., Tribunalul a reținut că deși în persoana inculpatei sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, nu mai puțin, la momentul remiterii sumelor de bani către inculpată, partea vătămată P.T. a avut reprezentarea caracterului fraudulos al mijloacelor ce urmau a fi folosite în procedura de licitație, partea vătămată specificând expres în cursul declarațiilor că a remis suma de bani numai în considerarea faptul că a crezut că inculpata are posibilitatea reală de a bloca licitația, ceea ce constituie, fără îndoială, o modalitate nelegală de câștigare a unei astfel de proceduri. Aparenta naivitate a părții vătămate care a susținut că aceasta era o modalitate obișnuită de derulare a acestor proceduri nu este credibilă însă, instanța neputând accepta teza că practicarea frecventă a unor operațiuni nelegale în cadrul procedurilor de licitație ar transforma aceste practici într-o cutumă acceptată.

Chiar dacă acest aspect nu are relevanță asupra răspunderii penale a inculpatei, ce este antrenată indiferent de reprezentarea avută de partea civilă, aceasta din urmă a pierdut dreptul de a recupera suma plătită inculpatei, în temeiul principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans. A fost respinsă, ca atare, acțiunea civilă, suma obținută de inculpată prin comiterea acestui act material urmând a fi confiscată în folosul statului în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpata T. (S.M.) și partea civilă P.T. Parchetul a criticat sentința penală pentru greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatei, neaplicarea măsurii de siguranță constând în interzicerea de a se afla în anumite localități și greșita soluționare a laturii civile.

Inculpata a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., considerând că nu au fost întrunite elementele constitutive al infracțiunii de înșelăciune. Totodată, a apreciat că pedeapsa aplicată a fost prea aspră. Partea civilă P.T. a solicitat obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile. Analizând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, a reținut următoarele: Referitor la apelul declarat de parchet, acesta este întemeiat, în parte, cu privire la greșita soluționare a laturii civile și, respectiv că în cauză nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatei, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de către instanța de fond îndeplinind condițiile unei juste individualizări sub aspectul cuantumului.

Majorarea pedepsei raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor nu s-au justificat, în opinia Curții, având în vedere că acest aspect a determinat încadrarea juridică a faptelor comise în infracțiunea de înșelăciune, ale cărei limite sunt stabilite de legiuitor, ca expresie a pericolului pe care îl reprezintă infracțiunile de acest gen. E adevărat că inculpata nu era la primul conflict cu legea penală fiind condamnată prin sentința penală nr. 824 din 09 noiembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, însă faptele pentru care s-a dispus condamnarea acesteia au fost concurente cu cele din prezenta cauză, așa încât, Curtea a apreciat că nu se impune majorarea pedepsei aplicată de tribunal pe acest motiv.

Nici nivelul de pregătire al inculpatei, care ar fi permis acesteia, în opinia parchetului, să săvârșească faptele mai ușor nu conduce la majorarea pedepsei aplicate în cauză, nefiind un element, care apreciat singular, ar fi interpretat ca și o circumstanță în defavoarea inculpatei. În consecință, Curtea de Apel București a apreciat că motivele invocate de apelant pentru majorarea pedepsei sunt nefondate, așa încât a menținut cuantumul pedepsei stabilit de către instanța de fond. În ceea ce privește, neaplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 112 lit. d) C. pen., constând în interzicea de a se afla pe teritoriul municipiului București, Curtea a apreciat că măsura nu se impune. În cauză nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 116 C. pen., nefăcându-se dovada că prezența inculpatei în municipiul București constituie un pericol grav pentru societate.

Justificarea măsurii de către apelant prin faptul că inculpata s-a folosit la comiterea faptelor de o societate specializată la care avea calitatea de administrator nu este întemeiată, în condițiile în care instanța de fond a interzis inculpatei dreptul de a exercita funcția de administrator, asociat, reprezentant, al vreunei societăți comerciale, atât ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei, dar și ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 10 ani. Ori, având în vedere împrejurarea arătată nu mai există riscul ca inculpata să repete activitatea infracțională ce a făcut obiectul prezentei cauze, interdicția de a se afla pe teritoriul municipiul București nu se justifică. Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, a constatat că apelul parchetului a fost întemeiat în ceea ce privește critica adusă laturii civile a cauzei cu privire la greșita respingere a acțiunii civile exercitate de partea civilă P.T.

și confiscarea specială a sumei de bani plătite de acesta inculpatei. Astfel, în cauză au fost îndeplinite condițiile legale privind angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatei, independent de posibila reținere a culpei concurente a părții civile P.T. Totodată, eventuala culpă a părții civile, așa cum s-a arătat în considerentele sentinței penale atacate, nu exclude obligarea inculpatei la repararea prejudiciului cauzat. Pe de altă parte, în absența unei forme de participație penală a părții civile la activitatea infracțională a inculpatei, nu se poate dispune sancționarea părții civile prin respingerea pretențiilor acesteia și, pe cale de consecință, a confiscării sumei de bani de la inculpată.

Din declarația părții civile a rezultat că destinația sumei de bani înmânată inculpatei nu a avut drept scop inițierea unor practici ilegale cu ocazia licitației, ci suma de bani a fost dată ca și contravaloare a cauțiunii ce trebuia depusă ca o condiție eliminatorie pentru participarea la licitație. Ori, așa cum s-a arătat mai sus, în condițiile în care, nu se poate reține o activitate ilicită a părții civile cu privire la suma de bani remisă inculpatei, partea civilă este îndreptățită la restituirea acesteia, prin obligarea inculpatei conform cererii de constituire de parte civilă. Față de cele