ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5685/2005

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 373 din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului Maramureș au fost condamnați inculpații: P.S.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - determinarea, cu rea credință, de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoare adăugată de rambursat și obținerea nelegală, în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa per valoare adăugată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.

pen., din concursul infracțiunilor de: complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, art. 215 alin. (2) C. pen., și complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 78/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., și art. 33 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare; - instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare; - instigare la infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. P.M.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - determinarea cu rea credință, de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoare adăugată de rambursat și deținere nelegală în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare; - fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare; - spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

3. G.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - determinarea, cu rea credință, de către persoane impozabile a taxei pe valoare adăugată de rambursat și obținerea nelegală în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.

pen., din concursul infracțiunilor de: - evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, evaziune fiscală prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 și complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare; - folosirea cu rea credință a bunurilor și creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 311990 republicată, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare; - fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 331 C. proc.

pen., din infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 și art. 29 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare; - spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat că pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului potrivit art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, este grațiată și s-a atras atenția asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 3 luni închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cursul anului 1990, inculpatul P.S.I. s-a lansat în afaceri cu băuturi alcoolice dar, după ce legislația fiscală aplicabilă în acest domeniu s-a perfecționat iar metodele de control s-au îmbunătățit, a renunțat la acest gen de afaceri și a început să desfășoare activități comerciale în alt domeniu. Inculpatul a înființat și cumpărat societăți comerciale pe numele unor persoane de încredere, ce figurau în calitate de asociați și administratori dar, în virtutea relațiilor personale dintre el și aceste persoane a condus efectiv activitatea acestor societăți. Astfel, în anul 1995, inculpatul P.S.I. a înființat SC Ș. SRL, având ca asociat unic și administrator pe numita M.A.F., iar în cursul anului 1926, l-a făcut asociat și administrator la această societate pe inculpatul G.I.

Totodată, în cursul anului 1996, inculpatul P.S.I. a achiziționat SC H.I. SRL, societate la care l-a făcut asociat și administrator tot pe inculpatul G.I. Deși, în cursul anului 1991, inculpatul a divorțat de soția sa inculpata P.M.A., aceștia au rămas în continuare în relații personale și de afaceri foarte apropiate, activitatea SC M.I. SRL și SC P. SRL la care inculpata deținea calitățile de asociat unic și administrator, fiind coordonată în fapt tot de către inculpatul P.S.I. Profitând de faptul că deținea controlul asupra celor 4 societăți comerciale administrate de inculpații G.I. și P.M.A., inculpatul P.S.I. a conceput un plan potrivit căruia prin acțiunea concertată a celor patru societăți comerciale urma să se obțină în mod nelegal de la bugetul de stat sume mari de bani cu titlu de taxă pe valoare adăugată de rambursat.

1. Astfel, acționând potrivit acestui plan, care a fost pus în aplicare cu participarea celorlalți doi inculpați, în perioada iulie 1999 – martie 2000, inculpatul P.S.I. a cumpărat, în calitate de persoană fizică, în mod repetat diferite utilaje (excavatoare, buldozere, gatere etc.) pe care le-a revândut imediat la prețuri exagerate și fără nici o justificare economică, pe baza unor contracte sub semnătură privată la SC Ș. SRL Baia Mare, administrată de inculpatul G.I. În total, în sem. II al anului 1999, Ș. SRL Baia Mare a achiziționat de la inculpatul P.S.I., utilaje în valoare de 14.039.100.000 lei iar în sem. I al anului 2000, utilaje în valoare de 3.118.900.000 lei. Achiziționarea acestora s-a făcut în baza unor contracte sub semnătură privată în care utilajele nu erau descrise exact și în consecință puteau fi confundate ori substituite cu ușurință.

De asemenea, utilajele nu au fost recepționate și nici nu au fost evidențiate în actele contabile ale societății cumpărătoare, iar prețul lor nu a fost achitat. De altfel, contabilitatea SC Ș. SRL, era organizată și ținută necorespunzător, neexistând nici unul dintre principalele registre ce se folosesc în contabilitate, nu s-a întocmit și nu s-a depus bilanțul contabil pe anul 1999, nu s-au depus rapoartele fiscale și nu s-au efectuat plățile obligatorii către bugetul de stat și bugetul local. Mai mult, societatea comercială nu avea cont deschis în bancă, cel deschis la constituire fiind închis din oficiu, neefectuându-se operațiuni în cont timp de 2 ani. După achiziționarea utilajelor la prețuri exagerate de la inculpatul P.S.I., inculpatul G.I., fără a face recepția lor, le-a facturat către SC H.I.

SRL Baia Mare, administrată tot de el, la prețul de achiziție a utilajelor fiind adăugat în mod corect TVA - ul, care astfel a devenit deductibil, dar, pentru facturile emise SC Ș. SRL Baia mare nu a plătit bugetului de stat TVA - ul evidențiat. Spre exemplu, la data de 26 ianuarie 2000, inculpatul P.S.I. a cumpărat un excavator de la S. Tg. Mureș cu suma de 89.200.000 lei iar a doua zi, pe 27 ianuarie 2000, acesta a fost revândut prin intermediul SC Ș. SRL la SC H.I. SRL Baia Mare cu suma de l.008.400.000 lei. De asemenea, la data de 29 decembrie 1999, inculpatul P.S.I. a cumpărat un excavator de la S. Tg. Mureș cu suma de 42.000.000 lei iar la data de 4 ianuarie 2000, l-a revândut prin același procedeu la SC H.I.

SRL cu suma de 850.000.000 lei, prețul inițial fiind multiplicat de 20-24 ori, fără nici o justificare. Toate utilajele cumpărate de SC H.I. SRL Baia Mare de la SC Ș. SRL Baia Mare au fost refacturate a doua zi, la același preț, către SC P. SRL Baia Mare, administrată de inculpata P.M.A. Ca urmare a operațiunilor economice menționate, SC P. SRL Baia Mare a devenit beneficiara facturilor cu TVA deductibil emise de SC H.I. SRL Baia Mare. În consecință, pe baza cererilor formulate către D.G.F.P. Maramureș de către inculpata P.M.A., care a fost administratorul acestei societăți până la data de 28 decembrie 1999, SC P. SRL Baia Mare, în baza facturilor fictive emise de SC H.I. SRL Baia Mare, a încasat nelegal de la bugetul statului suma de 1.855.596.704 lei.

La data de 28 decembrie 1999, inculpata P.M.A. a fost schimbată din funcția de administrator cu numitul R.S.A. (rudă cu inculpata) și, după această dată, SC P. SRL Baia Mare a mai încasat de la bugetul statului în mod nelegal, la data de 22 ianuarie 2000, cu titlu de TVA de rambursat suma de 620.177.816 lei. 2. La data de 8 decembrie 1999, SC H.I. SRL Baia Mare administrată de inculpatul G.I. a emis o factură în valoare de 2.800.022.000 lei reprezentând c/v mai multor utilaje, către SC M.I. SRL Baia Mare administrată de inculpata P.M.A., factura conținând TVA în valoare de 505.922.000 lei. Ca urmare a înregistrării acestei facturi, din balanța de verificare a SC M.I. SRL Baia Mare a rezultat TVA de recuperat la 1 ianuarie 2000, în sumă de 500.676.760 lei.

Inculpata P.M.A. în calitate de administrator al societății a solicitat A.F. rambursarea TVA-ului provenit din această factură. Din suma de 500.676.760 lei restituită SC M.I. SRL Baia Mare, organele fiscale au reținut impozitul pe profit datorat în sumă de 5.865.169 lei iar diferența de 494.809.591 lei a fost virată în contul bancar al societății. Pentru a demonstra că, în cursul lunii ianuarie 2000, suma rambursată de la bugetul statului nu se putea compensa, SC H.I. SRL Baia Mare, administrată de inculpatul G.I., a emis două facturi în valoare de 4.641.000.000 lei, reprezentând c/v a doi cai de rasă și în consecință, în raportul fiscal din 30 ianuarie 2000 se raportează TVA de rambursat în sumă de 741.023.710 lei.

La datele de 28 și 29 februarie 2000 cei doi cai au fost revânduți către SC H.I. SRL Baia Mare. În urma operațiunilor descrise, SC P. SRL a încasat de la buget în mod nelegal, cu titlu de TVA de rambursat suma de 500.676.760 lei, din care i-a fost virată în cont suma de 494.809.591 lei. 3. Pentru a intra în posesia acestor sume, inculpații le-au transferat din conturile SC P. SRL și SC M.I. SRL Baia Mare la SC H.I. SRL Baia Mare, fără nici o contraprestație. Astfel, din contul SC P. SRL s-a transferat către SC H.I. SRL suma de 2.457.000.000 lei iar din contul SC M.I. SRL către aceeași societate suma de 490.000.000 lei. O parte din aceste sume au fost scoase din contul SC H.I. SRL sub pretextul achitării c/v unor cantități de cereale, achiziționate de la diverse persoane, dar, în realitate, achizițiile nu au fost efectuate, iar sumele de bani au ajuns în posesia inculpaților.

În acest scop inculpații P.M.A. și G.I. au întocmit mai multe borderouri de achiziții potrivit cărora SC H.I. SRL Baia Mare ar fi achiziționat cereale de la mai multe persoane cărora le-ar fi achitat contravaloarea lor, în realitate persoanele înscrise în aceste borderouri, nu au predat nici o cantitate de cereale și nu au încasat nici o sumă de bani. 4. În ziua de 20 decembrie 1999, ca urmare a acțiunii inculpaților SC P. SRL Baia Mare a încasat de la Trezoreria Baia Mare suma de 700.000.000 lei, reprezentând TVA de rambursat încasată nelegal de la bugetul statului. SC P. SRL, administrată de inculpata P.M.A. a virat această sumă la SC H.I. SRL reprezentând c/v unei facturi. În aceeași zi, SC H.I.

SRL a restituit la SC P. SRL aceeași sumă, reprezentând contravaloare avans cereale. Operațiunea descrisă mai sus, cu același obiect al plății, s-a repetat de 3 ori în aceeași zi, la sfârșitul zilei, suma rămânând în contul SC H.I. SRL, administrată de inculpatul G.I. În ziua de 21 decembrie 1999, SC H.I. SRL în contul căreia rămăsese suma de 700.000.000 lei, a efectuat același sistem de operațiuni de încasări și plăți cu SC M.I. SRL administrată de inculpata P.M.A. În final, suma de 700.000.000 lei a rămas tot în contul SC H.I. SRL de unde a fost virată în contul numitului C.F.P., transferul reprezentând contravaloare achiziționare cereale. În realitate nu s-a predat nici o cantitate de cereale.

La solicitarea inculpaților, pentru a se disimula originea sumei de 700 milioane lei, numitul C.F.P. a depus toată suma în contul firmei SC V. SRL ca aport propriu pe numele numitului C.V.M. SV V. SRL a virat suma în contul SC B.P., care la rândul ei a transferat suma în contul lui C.F.P. cu titlul de restituire aport propriu. Acesta din urmă a predat suma de bani inculpaților G.I. și P.M.A. 5. Potrivit procesului verbal de control încheiat de D.C.F.F. Maramureș, la 18 mai 2000, în sarcina inculpatului G.I. s-a mai stabilit că, în calitate de administrator la SC Ș. SRL, în cursul lunii iulie 1999 a ridicat de la casieria societății suma de 924.400.000 lei cu titlul de „restituiri aport asociat”.

Conform balanței de verificare în cont figura doar suma de 104.359.114 lei reprezentând aport asociat, și în consecință, restituirea de aport se putea face numai în limita acestei sume. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații precum și partea civilă D.G.F.P. Maramureș. Prin decizia penală nr. 33 din 2 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 13676/2004, au fost admise apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 373/2004 a Tribunalului Maramureș, pe care a desființat-o numai cu privire la condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 C. pen., și a infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru inculpații P.M.A.

și G.I. și respectiv instigare la această infracțiune pentru inculpatul P.S.I., a despăgubirilor civile acordate de D.G.F.P. Maramureș și a individualizării pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), pentru inculpatul P.S.I. și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Judecând în aceste limite, curtea de apel, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpații P.S.I., P.M.A. și G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de determinare cu rea credință de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoare adăugată de rambursat și obținerea nelegală în acest fel a unor sume de bani de la organele fiscale prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.S.I., pentru instigare la infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 și pe inculpații P.M.A. și G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002. Au fost reduse pedepsele inculpaților P.M.A. și G.I., de la 2 ani închisoare la câte un an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și pedeapsa inculpatului P.S.I. de la 2 ani la un an și 8 luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de D.G.F.P. Maramureș. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a criticat decizia pronunțată susținând că este nelegală, solicitând următoarele: - pentru inculpatul P.S.I., schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 și art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., în complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26, raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1996, cu aplicarea art. 13 C. pen.; - pentru inculpata P.M.A., schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.

pen., din dispozițiile art. 215 alin. (2) C. pen., în art. 13 din Legea nr. 87/1994; - pentru inculpatul G.I., schimbarea încadrării juridice conform art. 234 C. proc. pen., din art. 12, 10 din Legea nr. 87/1994 și art. 215 alin. (2) C. pen., în dispozițiile art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. Inculpații au declarat recurs împotriva deciziei mai sus menționate, susținând că nu se fac vinovați de săvârșirea nici unei infracțiuni și solicitând achitarea pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați. Partea civilă a declarat recurs împotriva deciziei menționând că în mod greșit a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă. Examinând decizia pronunțată sub aspectele invocate de recurenți, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea consideră că aceasta este legală și temeinică, astfel că recursurile declarate ca fiind nefondate.

Curtea consideră că instanța de apel a apreciat în mod corect că instanța de fond, în urma administrării unor probe utile, pertinente și concludente a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea. Este adevărat că instanța de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea încadrărilor juridice din concursul de infracțiuni prevăzut de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., și art. 26 raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 și art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul P.S.I., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpata P.M.A. și din concursul de infracțiuni prevăzut de art. 12 din Legea nr. 87/1994, art. 10 din Legea nr. 87/1994 și art. 26, art. 215 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul G.I.

în infracțiunea de determinare cu rea credință de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoare adăugată de rambursat și obținere nelegală în acest fel a unor sume de bani de la organele fiscale prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. Dar, din probele dosarului rezultă că activitatea infracțională a inculpaților s-a derulat în perioada iulie 1999 – martie 2000, deci anterior apariției Legii nr. 345/2002 iar condamnarea inculpaților din data de 10 noiembrie 2004, ca urmare a schimbării încadrărilor juridice expuse mai sus, efectuate la aceeași dată, s-a fundamentat în drept pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 345/2002 care era deja abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2004, astfel că nu era oportună efectuarea acestor schimbări ale încadrărilor juridice.

Curtea consideră că instanța de apel a apreciat corect că și în situația în care schimbările de încadrări juridice făcute de instanța de fond nu ar fi adecvate, în absența declarării căii de atac a apelului de către parchet, raportat la limitele speciale ale pedepselor infracțiunilor aferente pentru care cei trei inculpați au fost trimiși în judecată precum și al interdependenței activității infracționale a acestora, nu se putea dispune schimbarea încadrărilor juridice din infracțiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cum a fost reținută de instanța de fond, în infracțiunile reținute inițial în actul de sesizare pentru că s-ar încălca dispozițiile art. 372 C. proc. pen., privind neagravarea situației inculpaților în propria lor cale de atac.

Curtea consideră că nu se putea dispune de către instanța de apel schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 pentru inculpații P.S.I. și G.I. deoarece operațiunile economice fictive concretizate în vânzări-cumpărări succesive la prețuri exagerate ale unor utilaje pentru care au fost întocmite documente incomplete și care au fost achiziționate inițial de către inculpatul P.S.I.

în calitate de persoană fizică, efectuate prin intermediul unui grup de firme ce aparțineau acestuia, dar la care figura ca acționari și administratori și ceilalți doi inculpați, au fost derulate în scopul obținerii în mod nelegal de la bugetul statului cu titlul de taxă pe valoare adăugată de rambursat a unor sume de bani, nefiind manifestată intenția acestora de a nu plăti obligațiile fiscale către stat prevăzute de lege sau plata unor obligații fiscale către stat micșorate în raport cu cele prevăzute de lege, nefiind deci întrunite sub aspectul laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Nefiind susceptibilă o schimbare a încadrărilor juridice, Curtea consideră că instanța de apel a dispus în mod legal achitarea inculpaților, care au fost condamnați conform Legii nr. 345/2002 care nu era în vigoare la data săvârșirii faptelor și mai mult, era abrogată la data pronunțării hotărârii de condamnare.

Curtea consideră că instanța de apel a apreciat în mod just că infracțiunea de spălare de bani, implică sub aspectul laturii obiective îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: să existe o activitate de schimbare sau transformare de bunuri sau valori cunoscând că acestea provin din săvârșirea unor infracțiuni și proveniența banilor să fie rezultatul săvârșirii unei infracțiuni, astfel că în speță, suma de 700 milioane lei încasată de la bugetul statului la data de 20 decembrie 1999 cu titlu de TVA ce a fost transformată în mod repetat prin conturi bancare în scopul ascunderii sau disimulării provenienței ei ilicite pentru ca în final, prin intermediul numitului C.F.P. să ajungă tot în posesia inculpaților, ar trebui să derive din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune pentru care inculpații au fost trimiși inițial în judecată.

Condamnarea inculpaților P.M.A. și G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 și a inculpatului P.S.I., pentru instigare la această infracțiune, prevăzută de art. 25 raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 nu putea fi dispusă decât în ipoteza condamnării concomitente pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și complicitate la această infracțiune. Cum acest lucru nu era posibil întrucât în absența apelului parchetului nu se putea dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune și complicitate la înșelăciune, pentru că s-ar fi agravat situația inculpaților în propriile căi de atac, instanța de apel a procedat corect pronunțând achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani și complicitate la spălare de bani.

În ceea ce privește recursul parchetului care vizează schimbarea încadrării juridice dată de prima instanță, în condițiile în care nu a exercitat calea apelului și instanța de apel a menținut această schimbare, Curtea consideră că nu este întemeiat. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele împotriva cărora persoanele prevăzute în art. 362 (printre care și procurorul) nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

În speță este de observat, că deși soluția primei instanțe a fost modificată în apel sub aspectul achitării inculpaților cu privire la anumite infracțiuni, au fost menținute dispozițiile cu privire la schimbarea încadrării juridice efectuate de instanța de fond, în condițiile în care parchetul nu a declarat apel. Din interpretarea textelor mai sus menționate rezultă că persoana prevăzută de art. 362 C. proc. pen., deci și procurorul, poate declara recurs împotriva deciziei prin care a fost admis apelul altei persoane, dar numai cu privire la modificările aduse sentinței de instanța de apel, iar nu și referitor la dispozițiile acesteia care au fost menținute. Referitor la recursurile inculpaților prin care se arată că în mod greșit au fost condamnați pentru infracțiunile reținute, Curtea consideră că nu sunt fondate.

În mod corect instanțele au reținut că o parte din sumele de bani reprezentând taxa pe valoare adăugată rambursată nelegal de organele fiscale, au fost ridicate de inculpați din contul SC H.I. SRL sub pretextul achitării unor cantități de cereale achiziționate pe bază de borderouri de la populație, dar în realitate, achizițiile nu s-au efectuat, borderourile fiind întocmite în fals de către inculpații P.M.A. și G.I. și semnate de diverse persoane la cererea a inculpaților, inclusiv a inculpatului P.S.I. Depozițiile martorilor audiați în cauză relevă că cerealele nu au fost predate la SC H.I. SRL și nici nu s-a încasat vreo sumă de bani în realitate. Rezultă că prima instanță în mod corect a reținut vinovăția inculpaților P.M.A.

și G.I., pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpatului P.S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Curtea consideră că reducerea pedepselor inculpaților de către instanța de apel este în concordanță cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., iar modalitatea de executare a pedepselor prin privare de libertate a fost just apreciată. În ceea ce privește recursul părții civile, Curtea apreciază că acesta este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 346 alin. (4) C. proc.

pen., instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) ori când pronunță încetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) și j. În contextul în care s-a dispus achitarea a inculpaților în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de determinare cu rea credință de către persoane impozabile a sumei taxă pe valoare adăugată de rambursat și deținerea nelegală în acest fel a unor sume de bani de la organele fiscale, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, Curtea consideră că în mod just, instanța de apel a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei.

Față de această situație, Curtea urmează, ca în conformitate cu art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate ca fiind nefondate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, partea civilă D.G.F.P. Maramureș și de inculpații P.S.I. și P.M.A. împotriva deciziei penale nr. 33 din 2 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenții inculpați și recurenta parte civilă la plata sumei de câte 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2005.