ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1814/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 16 din data de 7 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.C. la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 - 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celor accesorii pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 - 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. S-a luat act că latura civilă a cauzei a fost disjunsă. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care cota de 25% din onorariu apărător oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat în fapt că: În perioada 2011 - 2012 inculpatul B.C. a recrutat-o pe partea vătămată C.Ș.I. zis F. pentru a munci la ferma sa din comuna Slobozia Moară, județul Dâmbovița unde partea vătămată a fost forțată la îndeplinirea de servicii în condiții de muncă, salarizare, sănătate și securitate în afara dispozițiilor legale.

În luna decembrie 2011 partea vătămată a reușit să plece de la fermă ascunzându-se la domiciliu din comuna Ștefan Vodă. În aprilie 2012, inculpatul l-a identificat pe C.Ș.I. în piața Cuza Vodă și prin violență și răpire l-a dus din nou să muncească la ferma sa din Slobozia Moară. În aceeași perioadă de timp inculpatul a recrutat-o și pe partea vătămată M.D. ducând-o tot la ferma sa din Slobozia Moară unde a fost exploatată în sensul că a îndeplinit servicii în condiții de muncă, salarizare, sănătate și securitate care încalcă dispozițiile legale. În primăvara anului 2012 M.T., tatăl persoanei vătămate M.D., s-a deplasat în Slobozia Moară pentru a îl lua acasă însă inculpatul i-a cerut tatălui părții vătămate să-o mai lase la fermă, dându-i în acest sens suma de 300 RON.

De asemenea, în urma cercetărilor efectuate a rezultat faptul că inculpatul a mai găzduit-o și pe partea vătămată Z.F. profitând de asemenea de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința folosind-o la munci agricole la ferma sa. Inculpatul B.C. deține în comuna Slobozia Moară terenuri agricole pe care înființează diverse culturi precum și mai multe turme de animale respectiv oi și capre. Pentru efectuarea lucrărilor agricole inculpatul a angajat muncitori fără a încheia cu aceștia contracte de muncă, plătindu-i "la negru" cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

Muncitorii care au lucrat pentru inculpat au avut un program de muncă extenuant, iar salariul primit de fiecare diferă în funcție de vechimea lor în serviciul inculpatului (400 RON lunar în cazul părții vătămate C.Ș.I.) însă cuantumul salariului este cunoscut de către lucrători doar la nivel declarativ pentru că niciunul dintre ei nu a primit în mână întregul salariu. Aceștia au primit doar la cerere sume mici de bani, neputând să țină socoteala astfel a sumelor primite într-o lună de zile. Condițiile de cazare constau în foste grajduri transformate în dormitoare în care locuiau mai multe persoane în condiții insalubre fără electricitate, grupuri sanitare și locuri amenajate pentru a lua masa.

Inculpatul nu a adoptat unele măsuri de îmbunătățire a condițiilor de muncă, pentru asigurarea unor condiții decente de cazare, nerespectând programul de muncă și nici asigurarea salariului minim pe economie (muncitorii primeau banii treptat în sume mici, astfel că nu au putut ține socoteala banilor primiți pe o lună și nici nu mai știau câți bani mai aveau de luat din salariu). Faptul că inculpatul a recrutat și cazat pe părțile vătămate C.Ș.I., M.D. și Z.F. prin amenințare, violență și alte forme de constrângere, profitând de imposibilitatea lor de a se apăra rezultă cu certitudine din probele existente în dosarul de urmărire penală precum și din declarațiile acestora, precizând că au acceptat să lucreze la inculpat la ferma sa fără a cunoaște însă condițiile de muncă și cazare.

Inculpatul a purtat discuții cu părinții părților vătămate înțelegându-se la un salariu pe care îl vor primi în urma prestării muncii lor însă părțile vătămate nu au avut cunoștință de condițiile în care vor fi cazați și de condițiile de muncă. Faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii a rezultat și din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală. Inculpatul nu îi dădea părții vătămate C.Ș.I. salariu întreg ci treptat în sume mici de bani pe măsură ce acesta îi cerea, sume ce erau trecute pe un caiet la care nu avea acces decât inculpatul, astfel că partea vătămate nu avea niciun control asupra sumelor obținute. În ceea ce privește partea vătămată M.D., inculpatul în momentul când l-a luat la muncă a negociat cu tatăl acestuia M.T.

hotărând să-i dea suma de 200 RON lunar însă această sumă nu i-a fost oferită în fapt. M.D. a fost un muncitor ideal, harnic pentru că nu-și cunoaște drepturile având discernământul faptelor sale diminuat. Partea vătămată Z.F. la fel are discernământ diminuat și a plecat la muncă la inculpat în urma discuțiilor acestuia cu tatăl său B.I. De asemenea s-a negociat și cu acesta suma de 100 RON lunar însă nu i-a fost acordată. Recunoașterea inculpatului s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarații părți vătămate, declarații martori, proces-verbal de efectuare a percheziției și de cercetare la fața locului, fișă cazier judiciar. Având în vedere ansamblul probatoriului existent la dosar instanța a constatat că inculpatul B.C.

a profitat de situația materială precară a victimelor, de situațiile lor familiale, de starea lor de sănătate făcându-se astfel vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Instanța a constatat astfel că, în drept fapta inculpatului B.C. care în perioada octombrie 2010 - 06 iunie 2012, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale le-a recrutat, cazat și primit pe părțile vătămate C.Ș.I., M.D. și Z.F.

prin amenințare, violență și răpire și alte forme de constrângere (în cazul părții vătămate C.Ș.I.), profitând de imposibilitatea sa de a se apăra și de a-și exprima voința și prin darea de bani pentru obținea consimțământului persoanei care are autoritate asupra sa (în cazul părții vătămate M.D.) și profitând de imposibilitatea sa de a se apăra și de a-și exprima voința (în cazul părții vătămate Z.F.) în scopul exploatării acestor persoane prin executarea unor munci în mod forțat și cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, încălcându-se drepturi fundamentale ale omului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia (profitând de situația materială, familială a victimelor le-a recrutat și primit la muncă prin amenințare și violență), circumstanțele personale ale inculpatului acesta recunoscând fapta comisă în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. Față de aceste circumstanțe instanța a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului se pot realiza și fără executarea acesteia în regim de detenție, motiv pentru care urmează a fi aplicate în cauză dispozițiile art. 81 - 82 C. pen.

urmând a-i atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Având în vedere poziția procesuală a inculpatului și a părților civile în ceea ce privește latura civilă, aceasta a fost disjunsă, formându-se un alt dosar, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au formulat apel Parchetul și inculpatul B.C. Parchetul a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie privind pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia prin raportare la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, solicitând - în esență - aplicarea unei pedepse inculpatului într-un cuantum mai ridicat, iar modalitatea de executare, în regim de detenție.

Inculpatul B.C. a solicitat reducerea pedepsei. Prin Decizia penală nr. 270 din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Călărași împotriva Sentinței penale nr. 16 din 7 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași. A fost desființată în parte sentința și în rejudecare a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului B.C. la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Au fost înlăturate dispozițiile art. 81 - 82 C. pen., art. 83 - 84 C. pen.

și art. 71 alin. (5) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.C. împotriva aceleiași sentințe. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul-inculpat a fost obligat pe la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut că inculpatul B.C., posesorul unei ferme agricole din comuna Slobozia Moara jud. Dâmbovița, a racolat trei persoane de sex masculin, dezinformându-le asupra condițiilor de lucru, a muncilor ce trebuiau prestate și a modalităților de salarizare, una dintre victime suferind și de un handicap psihic având discernământul redus.

În acest scop, inculpatul s-a deplasat în comuna Ștefan Vodă din jud. Călărași, unde a identificat familii extrem de sărace și a luat legătura cu părinții victimelor în sensul propunerii să-și trimită copiii la muncă la ferma sa, dând vagi informații asupra condițiilor de lucru. Au convenit asupra unui salariu de 400 RON lunar și țigări, nedând însă detalii asupra condițiilor de cazare. Nici măcar acest salariu insignifiant nu a fost plătit, victimele primind sporadic sume cuprinse intre 10 și 20 RON. O singura data 100 RON. Cazarea a constat în alocarea unui grajd de animale, fără electricitate, apă curentă, grup sanitar sau loc pentru luarea mesei, condițiile de trai fiind identice cu ale animalelor ce trebuiau a fi îngrijite.

Tratamentul era însă unul deosebit de al animalelor în sensul că în sarcina victimelor mai cădea în plus și obligația de a munci de la ora 3 dimineața până la ora 23, în fiecare zi, fără repaus duminical măcar sau de sărbători legale. Victimele erau practic constrânse să rămână în acest loc insalubru neavând vreo suma de bani sau resurse materiale să poată părăsi locația. În cazul în care plecau, victimele erau forțate să semneze angajamente prin care recunoșteau datorii mari, de 3.900 RON, imposibil practic de plătit și astfel erau determinate să revină. Dacă nu o făceau totuși, inculpatul se deplasa până la domiciliile lor împreuna cu alte persoane, intra cu forța în casa și efectua adevărate percheziții până găseau victimele care erau bătute și transportate înapoi la ferma (cum s-a întâmplat în cazul victimei C.Ș.).

Victimele au fost aduse într-o stare de teroare, acestea dorind să fugă în străinătate pentru a nu mai fi readuse cu forța la ferma (declarație martor D.E.). Depozițiile martorilor D.V., I.N., Ș.M., D.V., D.M. și M.S. audiați în faza de urmărire penale sunt convergente în sensul celor reținute mai sus și dealtfel se coroborează cu depozițiile părților vătămate. Inculpatul însuși a recunoscut toate acuzațiile aduse împotriva sa, judecata desfășurându-se în condițiile art. 320 1 C. proc. pen. În ceea ce privește latura civila, aceasta a fost disjunsă, dar la dosarul cauzei a fost depusă o tranzacție autentificată la notarul public în care se arată ca victimele C.Ș. și M.D. au primit câte 1.500 RON despăgubiri civile de la inculpat și ca nu mai au nicio pretenție materială.

Curtea reține deci că inculpatul percepe ca o stare de normalitate comportamentul sau și menținerea în stare de sclavie a persoanelor nevolnice sau paupere în vederea îmbogățirii sale. Ca o dovada de clemență și ținând seama că inculpatul a recunoscut faptele (în mod cu totul formal, după cum rezultă din motivele de apel și conduita din fața Curții de Apel), nu este cunoscut cu antecedente penale și este bine angrenat social (are o ferma unde în aceleași condiții crește animale și trafichează ființe umane), a sporit pedeapsa cu doar 1 an închisoare. Ca modalitate de executare Curtea s-a orientat spre executarea efectivă a pedepsei, în regim privativ de libertate, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, violența cu care victimele erau menținute într-o stare practic de sclavie dar și condițiile stupefiante de cazare și muncă în care erau se aflau acestea.

Curtea a reținut că inculpatul a dat dovada de cinism față de acestea, inclusiv pe parcursul procesului penal, arătând ca acestea nu ar fi trebuit sa fie tratate cu cafele și pauze de gustare. Consideră că acordarea unor sume insignifiante ca despăgubiri este de natură a-l exonera de răspundere sau măcar a o diminua, neînțelegând nimic din periculozitatea extremă a faptelor săvârșite. A mai arătat instanța că inculpatul a speculat cu cinism nu numai starea de pauperitate extremă a acestora dar și faptul că una dintre acestea suferă de un handicap psihic, având un retard și discernământul atenuat. Referitor la apelul inculpatului s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.C., care a solicitat - invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen. - reindividualizarea pedepsei (în sensul schimbării modalității de executare ), adică menținerea, ca fiind legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Examinând recursul declarat de inculpatul B.C., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Preliminar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la 1 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30 decembrie 2013, situație în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen. (1969), care este legea procesual-penală aplicabilă recursului de față. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc.

pen. Critica inculpatului, vizând casarea deciziei și reindividualizarea pedepsei, în sensul menținerii Sentinței nr. 16 din 7 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, sau al menținerii pedepsei, cu schimbarea modalității de executare a acestea în sensul suspendării condiționate a executării - nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai poate fi examinat în recurs. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 270 din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 275 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 270 din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul reclamant la plata sumei de 275 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2014. Procesat de GGC - AM