ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 203 din 19 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 919/57/2013, s-a dispus:

În baza art. 253

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 lit. e) teza I C. pen. a fost condamat inculpatul B.L. pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, la pedeapsa de 2 luni închisoare (fapta din data de 21 octombrie 2009).

În baza art. 253

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 lit. e) teza I C. pen. a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese la pedeapsa de 3 luni închisoare (fapta din data de 10 decembrie 2010).

În baza art. 253

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 lit. e) teza I C. pen. a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese la pedeapsa de 2 luni închisoare (fapta din data de 29 noiembrie 2011).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 alin. (2) C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În anul 1993 inculpatul B.L. a înființat societatea comercială SC S.I.I.E. SRL, în care a avut tot timpul (de atunci și până în prezent) calitatea de asociat. Fiii inculpatului, B.C.C. și B.L.O., au avut calitatea de asociați și de administratori. Până la alegerea în funcția publică de primar al comunei D. inculpatul a deținut și el calitatea de administrator.

În perioada 2000-2012 inculpatul B.L. a îndeplinit funcția de primar al comunei D., județul Sibiu, fiind ales în trei legislaturi consecutive. Urmare a alegerii sale în funcția de primar a deținut calitatea de funcționar public. În conformitate cu dispozițiile art. 147 C. pen. raportat la art. 145 C. pen., exercitând o însărcinare în serviciul unei autorități publice locale.

Contrar dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, pe parcursul exercitării ultimului mandat de primar, inculpatul B.L. s-a implicat în luarea de către autoritatea publică din care făcea parte a unor decizii despre care avea posibilitatea și trebuia să anticipeze că ar fi putut aduce un beneficiu pentru sine sau pentru rudele sale de gradul I, în concret pentru fiii săi.

SC S.I.I.E. SRL a fost reprezentată la încheierea contractului prin B.C.C., fiul inculpatului B.L. Cu privire la plata respectivului contract inculpatul s-a implicat în toate fazele necesare, semnând aproape toată documentația aferentă, și anume:

- factura din 16 decembrie 2010, referatul de necesitate întocmit de către viceprimarul Ș.G., ordonanțarea de plată, propunerea de angajare a cheltuielii,

- angajamentul bugetar, precum și unul dintre cele patru ordine de plată către Trezoreria Municipiului Mediaș, cel din 22 decembrie 2010.

Pentru lucrarea achiziționată potrivit contractului din 10 decembrie 2010 de la SC S.I.I.E. SRL nu a existat o hotărâre de Consiliu Local distinctă și nici vreun document de recepție sau situație de lucrări justificativă. Nu se cunoaște astfel ce fel de lucrări au fost efectuate, dacă ele au fost într-adevăr efectuate, prețul lor unitar, valoarea de manoperă, cheltuielile de carburant. A reieșit doar că astfel de lucrări ar fi fost la dispoziția primarului să fie contractate atâta vreme cât ele se încadrează prin hotărârile de Consiliu Local de aprobare a bugetului în capitolul bugetar al investițiilor și atâta vreme cât există finanțare pentru ele.

Împrejurarea că inculpatul B.L. s-a implicat în adoptarea deciziei prin care s-a realizat un folos material societății în care are calitatea de asociat rezultă din aceea că a aprobat de fiecare dată referatele de achiziție întocmite de către viceprimarul Ș.G., precum și plata facturilor prin aplicarea vizei „Bun de plată”.

La data aplicării vizei „Bun de plată” pe fiecare dintre cele două facturi inculpatul B.L. cunoștea ce produse au fost achiziționate și de la cine anume. În lipsa semnăturii sale plata nu ar fi fost efectuată, ceea ce înseamnă că în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu a luat parte la adoptarea unei decizii.

Starea de fapt astfel cum mai sus este expusă este susținută de probele administrate în cauză.

Importanță deosebită au în prezenta cauză înscrisurile și anume:

- contractul de prestări servicii încheiat în data de 10 decembrie 2012 între Primăria comunei D. și SC S.I.I.E. SRL, împreună cu toate documentele financiar-contabile aferente, în original, și anume: factura din 16 decembrie 2010, referat, ordonanțare de plată, angajare cheltuieli, angajament bugetar, extrase de cont și ordine de plată;

- factura fiscală din 21 octombrie 2009 a SC S.I.I.E. SRL emisă către Primăria comunei D. împreună cu actele financiar-contabile aferente, în original, și anume: referat de aprobare, ordonanțare de plată, angajare cheltuieli, angajament bugetar, notă de recepție, bon de consum, fișe de magazie, extras de cont și ordin de plată și

- factura fiscală din 29 noiembrie 2011 a SC S.I.I.E. SRL emisă către Primăria comunei D. împreună cu actele financiar-contabile aferente, în original, și anume: referat de aprobare, ordonanțare de plată, angajare cheltuieli, angajament bugetar, notă de recepție, bon de consum, fișe de magazie și ordin de plată.

Din toate aceste înscrisuri a rezultat că inculpatul a participat, în calitate de primar al comunei D., la luarea deciziilor de achiziționare de către Primăria comunei D. a unor servicii (împrăștiere piatră) și a unor produse alimentare (produse de carmangerie) de la SC S.I.I.E. SRL, societate comercială în care avea calitatea de asociat, iar cei doi fii ai săi aceea de administratori.

Calitatea sa de asociat a inculpatului în cadrul societății comerciale menționate și calitatea de administratori a fiilor săi în cadrul aceleiași societăți comerciale a rezultat din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului.

Martorii audiați în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, și anume C.V., M.V., Ș.G. și P.M., au confirmat achiziționarea serviciilor și produselor la care mai sus s-a făcut referire și descriu pe larg împrejurările și circumstanțele în care acestea au fost achiziționate.

În fine, inculpatul audiat fiind atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, a recunoscut faptele în materialitatea lor, negând însă vinovăția sa penală în comiterea vreunei infracțiuni. A susținut inculpatul, în mod constant, că fie a achiziționat serviciile datorită condițiilor meteorologice specifice anotimpului rece, fie că a semnat documentele de achiziționare a produselor de carmangerie și a documentației ulterioare fără a verifica ce semnează.

Susținerile inculpatului B.L. că a fost nevoit să încheie cu SC S.I.I.E. SRL contractul de împrăștiere a pietrei pe drumurile comunale deoarece la data respectivă din cauză că se apropia sfârșitul anului și perioada sărbătorilor de iarnă, nu a putut găsi în perioada scurtă în care a avut la dispoziție finanțarea, o altă societate comercială cu obiect de activitate construcții, dispusă să efectueze respectiva lucrare, sunt contrazise de date faptice.

Piatra care a fost împrăștiată pe drum a fost achiziționată conform contractului încheiat cu SC B.I. SRL Sibiu în data de 02 decembrie 2010, iar ofertele de preț atât de la această societate comercială, cât și de la SC B.A. SRL Sibiu datează din luna noiembrie a anului 2010, și anume mai exact din datele de 30 noiembrie 2010, respectiv 06 noiembrie 2010.

De asemenea, respectivul contract a fost fracturat în două, și anume în cel de achiziționare a materialelor, piatra, și în cel de achiziție a serviciului, transport, nivelare și împrăștiere a acesteia, valoarea lor trebuind estimată, de fapt, conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la cea dată, împreună, ca un singur contract de achiziție.

Mai mult, în alte cazuri au fost respectați pașii procedurali în vederea încheierii unor contracte de achiziție publică (prin întocmirea de note justificative privind utilizarea achiziției directe, note pentru estimarea valorii pentru achiziționarea de lucrări, referate de oportunitate întocmite chiar de către inculpatul B.L., hotărâri ale Consiliului Local care cuprind anexe cu indicatori tehnico-economici), și anume pentru următoarele lucrări contractate în anii 2009 și 2011: lucrări execuție fântâni, desființare casă localitatea C., execuție podețe comuna D., reamenajare rețea electrică. Prima și ultima dintre aceste lucrări au fost contractate în datele de 12 decembrie 2011 și respectiv 22 decembrie 2009, concluzia fiind că nu era imposibilă derularea unor astfel proceduri la sfârșit de an, așa cum susține inculpatul.

În ceea ce privește achiziționarea produselor de carmangerie este de observat faptul că inculpatul a susținut în mod constant că la nivelul comunei exista o singură carmangerie (administrată de fiii săi) și că, deși nu a comandat personal produsele, acestea trebuiau achiziționate pentru Ziua Recoltei și Ziua Persoanelor Vârstnice. În fine, inculpatul a recunoscut că a aplicat viza de „Bun de plată” pe facturi.

Instanța a apreciat că în cauză este dovedită vinovăția inculpatului care de fiecare dată, cu intenție, a participat la luarea unor decizii prin care, în mod indirect, s-a realizat un folos material pentru sine și fiii săi.

Fapta inculpatului care, în calitate de primar ales al comunei D., județul Sibiu, în data de 21 octombrie 2009, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a participat la luarea deciziei de achiziționare de către Primăria comunei D. de la SC S.I.I.E. SRL D., societate comercială în care are calitatea de asociat, iar fiii săi B.C.C. și B.L.O. pe cea de administratori, a unor produse alimentare în valoare de 1.900 RON, sumă încasată efectiv și care se constituie într-un folos material pentru sine și pentru rudele sale de gradul I întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 253

1

alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului care, în calitate de primar al comunei D., județul Sibiu, în data de 10 decembrie 2010, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a procedat la încheierea unui contract de prestări servicii în valoare de 29.958,40 RON cu SC S.I.I.E. SRL, societate comercială în care are calitatea de asociat, iar fiii săi B.C.C. și B.L.O. pe cea de administratori, implicându-se apoi în procedura de plată prin Trezoreria Statului a respectivei sume care a fost încasată efectiv de către firma contractantă și care se constituie într-un folos material pentru sine și pentru rudele sale de gradul I întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 253

1

alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului care, în calitate de primar ales al comunei D., județul Sibiu, în data de 29 noiembrie 2011, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a participat la luarea deciziei de achiziționare de către Primăria comunei D. de la SC S.I.I.E. SRL, societate comercială în care are calitatea de asociat, iar fiii săi B.C.C. și B.L.O. pe cea de administratori, a unor produse alimentare în valoare de 1.380 RON, sumă încasată efectiv și care se constituie într-un folos material pentru sine și pentru rudele sale de gradul I întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 253 alin. (1) C. pen.

Inculpatul a solicitat achitarea sa susținând fie că există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (cazul fortuit prev. de art. 47 C. pen. în ceea ce privește încheierea contractului de împrăștiere a pietrei și eroarea de fapt prev. de art. 51 C. pen. în ceea ce privește achiziționarea în două rânduri de produse de carmangerie), fie că faptele sale nu prezintă gradul de pericol al unor infracțiuni.

Solicitările inculpatului nu au putut fi primite de vreme ce nu sunt întrunite condițiile de existență ale cazului fortuit [rezultatul socialmente periculos al faptei să fie consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința făptuitorului și făptuitorul să fie în imposibilitatea de a prevedea intervenția împrejurării (forței străine) care a produs rezultatul]. Existența unor drumuri comunale desfundate și apropierea anotimpului rece nu pot avea relevanța unor împrejurări străine de voința și conștiința făptuitorului care, în fapt, ele să fi produs rezultatul socialmente periculos. După cum mai sus s-a arătat, în alte cazuri, inculpatul, deși se afla exact în aceleași situații, a încheiat contractele cu respectarea dispozițiilor legale.

Eroarea de fapt, ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei (în cazul achiziționării produselor de carmangerie) nu poate fi invocată în prezenta cauză de vreme ce inculpatul a acționat, așa cum susține, din neatenție, fără să știe ce semnează. Or în aceste condiții, chiar de s-ar fi împărtășit susținerile sale cum că nu a știut ce semnează, eroarea sa nu ar fi putut înlătura caracterul penal al faptei, fiindu-i lui imputabilă. Inculpatul, îndeplinind funcția de primar, trebuia să acționeze cu diligentă și nu cu grabă și neatenție.

Susținerile inculpatului cum că faptele sale nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni nu au putut fi primite.

Una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii, potrivit dispozițiilor art. 17 C. pen. este pericolul social pe care îl prezintă fapta. Conținutul acestei trăsături esențiale a infracțiunii constă în însușirea pe care o are fapta de a fi periculoasă pentru societate. Dispozițiile art. 18 C. pen. precizează juridic în ce constă pericolul social pe care îl prezintă fapta, determinând astfel, normativ, substanța trăsăturii esențiale dată de natura socialmente periculoasă a faptei.

Potrivit textului art. 18 C. pen. fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 C. pen. și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

Deși in abstracto orice faptă încriminată prezintă un pericol social, in concreto ar fi posibil ca fapta comisă de o persoană să nu atingă gradul minim de pericol social necesar calificării faptei ca infracțiune.

Într-adevăr conform art. 18 C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru aprecierea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Raportat la aceste criterii se impune a fi evidențiat faptul că aprecierea gradului de pericol social al faptei se face global, prin raportare la toate criteriile menționate, fără a se putea stabili preeminența unuia din ele. În fine, pentru a aprecia existența gradului de pericol social al infracțiunii este recomandabilă și compararea situației din speța analizată cu alte situații susceptibile de aceeași încadrare juridică, pentru a vedea pe ce poziție se situează fapta comisă în raport de alte posibile fapte.

Modul și mijloacele de săvârșire a faptei pot reliefa un pericol social concret suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune, atunci când, de exemplu, au fost folosite mijloace de săvârșire periculoase ori prin numărul mare de acte comise.

După scopul urmărit de făptuitor, pericolul social poate fi scăzut când fapta a fost comisă pentru satisfacerea unei trebuințe, dar poate fi și ridicat atunci când fapta a fost săvârșită pentru înlesnirea sau acoperirea unei alte infracțiuni.

Împrejurările în care fapta a fost săvârșită sunt relevante pentru cunoașterea pericolului social al acesteia și al făptuitorului. Dacă fapta a fost comisă în împrejurări agravante (noaptea de exemplu) pericolul social este ridicat, iar fapta poate fi infracțiune.

Dacă prin faptă s-a produs sau se putea produce un prejudiciu foarte mic, aceasta putea să nu aibă pericolul social suficient al unei infracțiuni, dar dacă prin faptă s-au produs sau se puteau produce prejudicii foarte mari, ea are pericolul social al unei infracțiuni.

Analizând persoana și conduita făptuitorului se ține seama fără îndoială de atitudinea făptuitorului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea acesteia, de antecedentele penale, de orice circumstanțe personale ale acestuia.

Revenind la cauza dedusă judecății, a constatat Curtea de Apel Alba Iulia încă dintr-un început că la analizarea criteriilor enunțate în cuprinsul art. 18 alin. (2) C. pen., nu se poate acorda o relevanță sporită unora dintre ele în detrimentul altora.

Este foarte adevărat faptul că inculpatul pare a fi fost un membru respectat al comunității în care a trăit și pe care a administrat-o timp de 12 ani. Însăși alegerea sa în funcția de primar pentru trei legislaturi consecutive susține această afirmație. De asemenea, din depozițiile martorilor audiați în cauză pare a rezulta că atât inculpatul, cât și întreaga sa familie sunt cunoscuți în comunitate ca fiind oameni muncitori, respectuoși și cu o disponibilitate continuă de a ajuta comunitatea (prin apelarea chiar la propriile resurse financiare). În opoziție, unii dintre martori îl acuză pe inculpat că din funcția de primar al comunei nu ar fi urmărit decât interesul său personal sau al membrilor familiei sale.

Trebuie observat însă și faptul că inculpatul, profitând de funcția sa, în mod constant (anual) a luat decizii prin care a adus un folos patrimonial societății comerciale în care erau administratori fiii săi și, indirect, familiei sale. Mai mult, chiar inculpatul a afirmat în fața instanței că deciziile sale au fost luate în anii de criză financiară, atunci când fiii săi i-au spus că nu mai pot ajuta comunitatea fără a fi recompensați financiar pentru activitățile derulate cu utilajele societății.

În fine, inculpatul deși a recunoscut constant faptele în materialitatea lor, a apreciat că nu este vinovat de săvârșirea vreunei fapte de natură penală. Această atitudine a inculpatului vine să sugereze faptul că acesta, deși cunoscând prevederile legale trebuia să se supună acestora, a preferat să încalce legea doar pentru a asigura un beneficiu familiei sale, oricât de nesemnificativ financiar ar fi fost aceste foloase patrimoniale.

Pentru aceste considerente s-a apreciat că nu se poate ajunge la concluzia că faptele inculpatului nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce instanța le-a aplicat inculpatului pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni săvârșite au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. și anume dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Modul și mijloacele concrete de comitere a faptelor (luarea deciziilor de achiziționare a produselor alimentare sau a serviciilor). Împrejurările de loc și timp ale săvârșirii ei (pe parcursul mai multor ani. în cadrul Primăriei comunei D.), scopul urmărit (obținerea de foloase materiale pentru sine și familia sa), urmările produse (înfrângerea încrederii în activitatea funcționarilor publici ce nu trebuie în activitatea lor să-și favorizeze propriile rude), persoana inculpatului (sincer, administrator al unei societăți comerciale, studii medii, fără antecedente penale), existența concursului de infracțiuni ca și împrejurare de natură a agrava răspunderea penală, existența circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. (conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii - conduită la care mai sus am făcut referire și care a atras respectul său în comunitate și alegerea consecutivă în funcția de primar) și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorităților (a organelor de urmărire penală și a instanței, la fiecare termen de judecată) și recunoașterea sinceră a faptelor săvârșite, chiar în condițiile negării vinovăției penale) ca și împrejurări de natură a atenua răspunderea penală, au justificat aprecierea că scopul preventiv și funcția educativă a pedepsei pot fi atinse prin aplicarea a câte unei pedepse de 2 luni închisoare pentru infracțiunile din datele de 21 octombrie 2009 și 29 noiembrie 2011 și a unei pedepse de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii din data de 10 decembrie 2010.

Dat fiind faptul că inculpatul a săvârșit prezentele infracțiuni mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanța, în baza art. 33 lit. a) cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

A interzis, instanța inculpatului, în baza art. 71 alin. (2) C. pen., exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art. 71 alin. (2) C. pen. impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța va avea în vedere decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 414 alin. (3) C. proc. pen., dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis), ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii.

Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității -, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei. Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Lipsa antecedentelor penale, atitudinea constant sinceră a inculpatului, regretul manifestat de acesta, prezența inculpatului la fiecare termen de judecată, împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite și durata lungă de timp ce a trecut de la data comiterii lor și până în prezent (durată de timp în care inculpatul nu pare să mai fi săvârșit alte infracțiuni) au justificat aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei.

Prin urmare, în baza art. 81 alin. (2) C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la data de 12 decembrie 2013, inculpatul B.L. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, instanța să dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 47 și 51 C. pen. De asemenea, a solicitat să se facă aplicarea art. 72, 74 și 76 C. pen.

Inculpatul nu a depus motive de apel.

Înalta Curte, analizând apelul de față, raportat la actele dosarului și la criticile formulate, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod corect, instanța fondului a reținut că situația de fapt, așa cum este susținută și de materialul probator administrat în cauză, este următoarea:

În anul 1993 inculpatul B.L. a înființat SC S.I.I.E. SRL, în care a avut tot timpul (de atunci și până în prezent) calitatea de asociat. Fiii inculpatului, B.C.C. și B.L.O., au avut calitatea de asociați și de administratori. Până la alegerea în funcția publică de primar al comunei D. inculpatul a deținut și el calitatea de administrator.

În perioada 2000-2012 inculpatul B.L. a îndeplinit funcția de primar al comunei D., județul Sibiu, fiind ales în trei legislaturi consecutive. Urmare a alegerii sale în funcția de primar a deținut calitatea de funcționar public, în conformitate cu dispozițiile art. 147 C. pen. raportat la art. 145 C. pen., exercitând o însărcinare în serviciul unei autorități publice locale.

Contrar dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, pe parcursul exercitării ultimului mandat de primar, inculpatul B.L. s-a implicat în luarea de către autoritatea publică din care făcea parte a unor decizii despre care avea posibilitatea și trebuia să anticipeze că ar fi putut aduce un beneficiu pentru sine sau pentru rudele sale de gradul I, în concret pentru fii săi.

Pentru lucrarea achiziționată potrivit contractului din 10 decembrie 2010 de la SC S.I.I.E. SRL nu a existat o hotărâre de Consiliu Local distinctă și nici vreun document de recepție sau situație de lucrări justificativă. Nu se cunoaște astfel ce fel de lucrări au fost efectuate, dacă ele au fost într-adevăr efectuate, prețul lor unitar, valoarea de manoperă, cheltuielile de carburant. A reieșit doar că astfel de lucrări ar fi fost la dispoziția primarului să fie contractate atâta vreme cât ele se încadrează prin hotărârile de Consiliu Local de aprobare a bugetului în capitolul bugetar al investițiilor și atâta vreme cât există finanțare pentru ele.

Împrejurarea că inculpatul B.L. s-a implicat în adoptarea deciziei prin care s-a realizat un folos material societății în care are calitatea de asociat rezultă din aceea că a aprobat de fiecare dată referatele de achiziție întocmite de către viceprimarul Ș.G., precum și plata facturilor prin aplicarea vizei „Bun de plată”.

La data aplicării vizei „Bun de plată” pe fiecare dintre cele două facturi inculpatul B.L. cunoștea ce produse au fost achiziționate și de la cine anume. În lipsa semnăturii sale plata nu ar fi fost efectuată, ceea ce înseamnă că în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu a luat parte la adoptarea unei decizii.

Cu privire la această situație de fapt, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând constant faptele în materialitate lor, însă a apreciat că nu este vinovat de săvârșirea vreunei fapte de natură penală invocând în acest sens cazuri care înlătură caracterul penal al faptei, cazul fortuit. În ceea ce privește încheierea contractului de împrăștiere a pietrei și eroarea de fapt în ceea ce privește achiziționarea în două rânduri de produse e carmangerie, fie că faptele sale nu prezintă gradul de pericol al unor infracțiuni.

Astfel, susținerile inculpatului referitor la incidența cazului fortuit și a erorii de fapt drept cazuri care înlătură caracterul penal al faptei, precum și lipsa gradului de pericol social al unei infracțiuni, au fost analizate în mod corect și detaliat de către instanța fondului astfel încât nu se poate reține că deși a săvârșit faptele în materialitatea lor, inculpatul nu a săvârșit fapte de natură penală.

În acest sens, s-a reținut în mod corect că nu sunt întrunite condițiile de existență ale cazului fortuit [rezultatul socialmente periculos al faptei să fie consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința făptuitorului și făptuitorul să fie în imposibilitatea de a prevedea intervenția împrejurării (forței străine) care a produs rezultatul]. Existența unor drumuri comunale desfundate și apropierea anotimpului rece nu pot avea relevanța unor împrejurări străine de voința și conștiința făptuitorului care, în fapt, ele să fi produs rezultatul socialmente periculos. În alte cazuri, inculpatul, deși se afla exact în aceleași situații, a încheiat contractele cu respectarea dispozițiilor legale.

Eroarea de fapt, ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei (în cazul achiziționării produselor de carmangerie) nu poate fi invocată în prezenta cauză de vreme ce inculpatul a acționat, așa cum susține, din neatenție, fără să știe ce semnează. Or în aceste condiții, chiar de s-ar fi împărtășit susținerile sale cum că nu a știut ce semnează, eroarea sa nu ar fi putut înlătura caracterul penal al faptei, fiindu-i lui imputabilă, inculpatul, îndeplinind funcția de primar, având obligația să acționeze cu diligență și nu cu grabă și neatenție.

Inculpatul, profitând de funcția sa, în mod constant (anual) a luat decizii prin care a adus un folos patrimonial societății comerciale în care erau administratori fiii săi și, indirect, familiei sale. Mai mult, chiar inculpatul a afirmat în fața instanței că deciziile sale au fost luate în anii de criză financiară, atunci când fii săi i-au spus că nu mai pot ajuta comunitatea fără a fi recompensați financiar pentru activitățile derulate cu utilajele societății.

În fine, inculpatul, deși a recunoscut constant faptele în materialitatea lor, a apreciat că nu este vinovat de săvârșirea vreunei fapte de natură penală. Această atitudine a inculpatului vine să sugereze faptul că acesta, deși cunoscând prevederile legale trebuia să se supună acestora, a preferat să încalce legea doar pentru a asigura un beneficiu familiei sale, oricât de nesemnificativ financiar ar fi fost aceste foloase patrimoniale.

În concluzie, pentru aceste considerente, s-a apreciat în mod corect că nu se poate ajunge la concluzia că faptele inculpatului nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor din Capitolul V C. pen., ce reglementează individualizarea pedepselor astfel încât, analizându-se modul și mijloacele concrete de comitere a faptelor, împrejurările de loc și timp ale săvârșirii ei, scopul urmărit, urmările produse, persoana inculpatului, existența concursului de infracțiuni ca și împrejurare de natură a agrava răspunderea penală, existența circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorităților și recunoașterea sinceră a faptelor săvârșite, chiar în condițiile negării vinovăției penale ca și împrejurări de natură a atenua răspunderea penală, au justificat aprecierea că scopul preventiv și funcția educativă a pedepsei pot fi atinse prin aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, instanța fondului, în mod judicios, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei având în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea constant sinceră a inculpatului, regretul manifestat de acesta, prezența inculpatului la fiecare termen de judecată, împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite și durata lungă de timp ce a trecut de la data comiterii lor și până în prezent (durată de timp în care inculpatul nu pare să mai fi săvârșit alte infracțiuni) și, în consecință, în baza ari 81 alin. (2) C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. (1) C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.L. împotriva sentinței penale nr. 203 din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.L. împotriva sentinței penale nr. 203 din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerlui Justiției.

Definitvă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2014.