ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 333 din 12 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 16 lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 45 C. pen. anterior (actualmente art. 20 C. pen.) a fost achitat inculpatul B.V. pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de

interese prev. de art. 253

:

C. pen. anterior (actualmente art. 301 C. pen.).

În baza art. 288 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e)

C. pen. anterior și art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 1.000 lei amendă penală.

În baza art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. f)

C. pen. anterior și art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 500 lei amendă penală.

În baza art. 33, 34 lit. c) C. pen. anterior, art. 5 C. pen. s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, respectiv, 1.000 lei amendă penală.

În baza art. 81, 82 alin. (2) C. pen. anterior, art. 5 C. pen. s-a

suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de

un an.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 359 C. proc. pen. anterior.

S-a dispus desființarea notei de recepție întocmită la data de 15 iunie 2012, dată modificată în 15 mai 2012 aflată la fila 18 din dosarul de urmărire penală și

a facturii întocmită la data de 15 iunie 2012, dată modificată în 15 mai 2012 aflată la fila 20 din dosarul de urmărire penală.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în

sumă de 1.000 lei corelativ condamnării pentru cele două infracțiuni de fals, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 18 octombrie 2013 în Dosarul nr. 179/P/20131 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen. anterior, fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen. anterior,

fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. anterior.

În fapt, s-a reținut că inculpatul B.V., începând din anul 2004 până în luna iunie 2012, a îndeplinit funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al com Livezile, jud. Bistrița-Năsăud, iar în perioada 2011 - iunie 2012, a îndeplinit și funcția de viceprimar.

Relevanță a prezentat data de 25 aprilie 2012, când pe raza com.

Livezile, județul Bistrița Năsăud, precum și a localităților limitrofe s-a produs o

rupere de nori, iar inundațiile ce au urmat au afectat într-un mod extrem de serios gospodăriile cetățenilor din zonă. Totodată, cu aceeași ocazie au fost distruse podețele și drumurile de acces, cu efecte directe asupra vieții cotidiene

a locuitorilor comunei, situație în care, așa cum a reieșit nu doar din declarațiile

inculpatului, ci ale tuturor celorlalți martori audiați, a fost convocat de urgență Consiliul Local pentru stabilirea măsurilor necesare în vederea limitării efectelor dezastruoase ale ploilor.

S-a reținut că situația a fost de așa natură încât pe raza întregii comune nu a existat un alt utilaj decât cel aparținând fiului inculpatului, capabil să intervină în regim de urgență, sens în care, deși inculpatul și-a manifestat rezerva, ceilalți consilieri locali au insistat să intervină, fără ca la acel moment cineva să își pună problema vreunui cost sau al vreunei plăți contra acestui serviciu. Din acest motiv și pentru că decizia a fost luată în regim de urgență, din aceeași noapte, fiul inculpatului a reușit cu ajutorai excavatorului să

degajeze, o parte din drumul național, de lemne și alte obiecte aduse de viitură.

În data de 27 aprilie 2012, a fost convocat Consiliul Local al com.Livezile care a decis că, datorită situației de urgență, lucrările să fie continuate de societatea fiului inculpatului.

În data de 27 aprilie 2012, inculpatul B.V., în calitate de viceprimar al comunei, a întocmit un referat prin care a solicitat aprobarea efectuării unor lucrări de decolmatare pârâuri, refacere de drumuri, săpat și aranjat pod, săpat și reparat conductă de apă (fila 16 d.u.p.), fără a arăta autoritatea căreia urma să i se adreseze cu cererea de aprobare și nici denumirea societății care ar urma să execute lucrările.

Persoana care îndeplinea funcția de primar al com. Livezile, numitul N.O. a recunoscut, în calitate de martor că, în data de 27 aprilie 2012, a vizat referatul în calitate de primar, aplicând litera „V", însă nu a specificat cine urma să efectueze lucrarea, deoarece a considerat că acest lucru a fost hotărât de consilierii locali, cu toate că nu s-a adoptat nicio hotărâre de consiliu, în formă scrisă, în acest sens (fila 46 d.u.p.).

Atât din declarațiile fostului primar, N.O. (fila 46 d.u.p.), cât și din declarațiile consilierilor locali din perioada respectivă, martorii D.L. (fila 36), B.F. (fila 41 d.u.p.) și S.I. (fila 56 d.u.p.), a rezultat că în data de 27 aprilie 2012, a avut loc o ședință, în care toți consilierii locali prezenți au fost de acord ca lucrările să fie efectuate de SC S.T. SRL, printre

acești consilieri locali regăsindu-se și inculpatul B.V.

În aceste condiții, rolul concretizării lucrărilor efectuate, a duratei lor, a calității lor, a revenit „post facrum" comisiei de recepționare, care a fost condusă tot de inculpatul B.V., comisie care a stabilit că efectuarea lucrărilor a necesitat 11 zile, același inculpat întocmind o notă de recepție înregistrată în registrul de intrare de la Primăria com. Livezile, în data de 15 iunie 2012 (fila 27).

Pe baza zilelor efective de lucru, stabilite de comisia de recepție, inculpatul a emis factura din 15 iunie 2012 în numele SC S.T. SRL, reprezentată de B.S., fiul acestuia, (filele 20-21 d.u.p.), arătând că a procedat în acest sens, deoarece fiul său avea un scris ilizibil (fila 76).

Astfel, inculpatul după ce a propus prin referat efectuarea lucrărilor, a participat atât la luarea deciziei de încredințare a lucrării către firma la care asociat unic era propriul fiu (fila 28), cât și la luarea deciziei privind cuantificarea lucrărilor, plată ce se făcea de către Primăria com. Livezile.

S-a mai reținut că același inculpat, nu s-a rezumat doar la actele amintite anterior, prin care „și-a favorizat" propriul copil, ci a comis noi fapte prevăzute de legea penală, atunci când a aflat că vechiul primar N.O. nu putea semna actele necesare decontării sumei de 10.912 lei, prețul stabilit prin factură, dat fiind faptul că majoritatea politică din care făcea parte a pierdut alegerile locale, organizate în data de 10 iunie 2012. Mai precis, a procedat la falsificarea datelor trecute pe nota de recepție, prin falsificarea facturii din 15 iunie 2012 prin modificarea datei din 15 iunie 2012 (dată ulterioară alegerilor locale din 2012) în 15 mai 2012 (dată anterioară alegerilor locale din 2012).

Totodată s-a arătat că, din probele administrate în dosar a rezultat că, SC S.T. SRL a emis în data de 11 iunie 2012, factura, astfel că nu a existat niciun dubiu că factura a fost emisă după această dată și abia în urma falsificării a apărut pe aceasta data de 15 mai 2012, care însă nu corespundea ordinii cronologice în care s-au emis facturile (fila 30).

Din declarațiile martorei P.E.E., s-a reținut că, în cursul anului 2012, a efectuat activitatea de registratură generală la nivelul Primăriei com, Livezile, și că a înregistrat, în data de 15 iunie 2012, nota de recepție prezentată de viceprimarul B.V., care purta data de 15 iunie 2012, și nu a modificat data înregistrării ulterior în registrul de intrări, așa cum nu a modificat nici data trecută pe ștampila de intrare care a fost aplicată pe nota de recepție cu ocazia prezentării acesteia la registratură (fila 68).

În cursul efectuării actelor premergătoare și a urmăririi penale, inculpatul B.V., după ce inițial a recunoscut săvârșirea tuturor faptelor comise, arătând că, decizia ca lucrările să fie executate de către societatea fiului său, a luat-o în urma discuțiilor pe care le-a avut cu primarul comunei Livezile și cu o parte din consilierii locali, respectiv că a modificat datele din nota de recepție și factură pentru a obține decontarea sumei trecute în acea factură (filele 70-71), după angajarea unui apărător ales, a încercat să acrediteze ideea că a procedat în acest fel, deoarece era o situație de urgență, efectuarea lucrărilor fiind impusă de producerea inundațiilor care au afectat comuna în ziua de 26 aprilie 2012, iar pe de altă parte, la justificarea falsurilor comise, a încercat să se prevaleze de faptul că a procedat în acest fel la îndemnul fostului primar N.O. (fila 76).

Față de această apărare, martorul N.O. a negat că l-ar fi determinat pe inculpat să schimbe datele din documentele susmenționate (fila 47).

S-a precizat că infracțiunea de conflict de interese, este una de pericol concret deoarece nu este suficient să se îndeplinească un act, ci acel act trebuie să fi produs și un folos material persoanelor prevăzute de textul de incriminare, în cazul de față, acest folos fiind realizat în mod indirect prin SC S.T., SRL în favoarea fiului inculpatului, care la data săvârșirii faptei de către inculpat era asociatul unic al acestei societăți.

Pe de altă parte, s-a arătat că, așa cum s-a precizat în literatura de specialitate, realizarea folosului material pentru persoanele enumerate de lege nu trebuia să fie în legătură de conexitate cu producerea unui prejudiciu instituției sau autorității în slujba căreia funcționarul public își desfășura activitatea. Mai mult, infracțiunea de conflict de interese este una de pericol și nu una de rezultat, fiind și o infracțiune obstacol în fața comiterii vreunui prejudiciu instituției sau autorității publice, garantând probitatea și onestitatea funcționarului public (a se vedea în acest sens Sergiu Bogdan - Drept penal, Partea Specială, voi. I, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2006, pag. 270).

Ca probe și mijloace de probă s-au reținut: D proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 11);

- copia referatului de necesitate, întocmit de învinuitul B.V. la data de 27 aprilie 2012 (filele 16, 17);

- nota de recepție întocmită de învinuitul B.V. și falsificată de acesta (fila 18);

- factura fiscală falsificată de învinuitul B.V. (fila 20);

- copia ordinului de plată din 16 octombrie 2012 (fila 22);

- fișa de cont pentru operațiuni diverse (fila 25),

;-copii ale filelor din registrul de intrare al Primăriei com. Livezile pentru perioada 02 mai 2012 - 15 iunie 2012 (filele 26-27);

- informații de bază emise de O.N.R.C. cu privire la SC S.T. SRL (fila 28);

- copia facturii din 11 iunie 2012, emisă de SC S.T. SRL (fila 30).

- declarațiile martorilor D.L. (filele 35-37), B.F. (filele 40-42), N.O. (filele 45-47), I.G. (filele 50-52), S.I. (filele 55-57), S.T. (filele 62-64), P.E.E. (filele 67-68);

- declarațiile învinuitului B.V. (filele 70-77).

Prin sentința apelată, Curtea a reținut următoarele declarații:

- S.T. (actualul primar) fila 27, Nu imi amintesc ca B.V. să îmi fi cerut să întocmesc vreo notă de de recepție a lucrărilor (.) Corespunde adevărului faptul că pe raza com. Livezile nu este un utilaj asemănător care să poată interveni în caz de urgență și într-adevăr ar fi fost nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a se putea apela la serviciile unei societăți similare, cel mai probabil din Bistrița."

- D.L. (fila 47) - consilier local : „Știu că în seara respectivă am mers cu alți consilieri și cu inculpatul la fața locului unde era inundat un pod, după care ne-am deplasat la sediul primăriei ca să hotărâm cum putem interveni mai repede în vederea remedierii situației. îmi amintesc că în acea seară am fost la sediul primăriei eu, inculpatul, precum și consilierii Irimie Vladim, Boancă Florin și S.I.. In aceste condiții unul dintre noi, cunoscându-l pe fiul inculpatului, a sugerat să apelăm la acesta întrucât situația era foarte urgentă. Nu s-a pus problema să putem plăti costul lucrărilor întrucât nu erau bani."

- B.F. (fila 48) - consilier local : „ Nu mai țin minte cine a venit cu propunerea ca fiul inculpatului să ne ajute cu buldoexcavatorul pe care îl deținea însă am acceptat toți pentru că era o situație de urgență. Știu că pe raza localității Dorolea au durat lucările două zile, am și asistat la lucrări, a fost necesară intervenția."

- N.O. (fila 49) - consilier local (fostul primar) : „Doresc să arăt că după părerea mea acest dosar este o răzbunare din partea actualei puteri care ne-a făcut reclamații ulterior și plângeri penale mai multora dintre noi. (...) Consider că s-a dat o importanță exagerată unui eveniment care era necesar la vremea respectivă deoarece viiturile care au afectat diverse zone ale comunei au fost extrem de serioase și au dus la ruperea unor poduri și exista în mod real pericolul unor inundații. In aceste condiții, în acea seară, împreună cu mai mulți consilieri locali și cu inculpatul am luat decizia să apelăm la fiul acestuia, singura persoană care deținea pe raza comunei un utilaj capabil să facă față unor astfel de lucrări. Situația fiind de o extremă urgență, nici nu s-a pus problema ca fiul inculpatului sau firma sa să fie remunerați însă când am văzut că e necesar ca acesta să intervină timp de aproximativ 2 săptămâni în diverse zone ale comunei ne-am pus problema unei plăți, însă la acel moment nu exista nicio posibilitate materială, deoarece situația financiară a primăriei era dezastruoasă".

- S.I. (fila 50) - consilier local : „Când am ajuns la fața locului am constatat că apele aduseseră butuci mari de lemn și chiar animale (moarte) iar un pod a fost blocat, apărând riscul să se inunde și gospodăriile și comuna. Știu că la fața locului era domnul primar Neamț precum și alți consilieri locali iar oamenii ne cereau imperativ să facem ceva. As fel, ne-am deplasat mai mulți împreună cu primarul la sediul primăriei pentru a discuta ce fel de măsuri să luăm. Am hotărât în unanimitate că dată fiind situația să apelăm la fiul inculpatului care era singurul din zonă care deținea un utilaj capabil să efectueze asemenea lucrări. Nu s-a pus în discuție la acel moment nici faptul că lucrarea urma să fie remunerată, însă după ce am văzut că lucrările tind să dureze în jur de două săptămâni, ne-am pus problema efectuării unei plăți, dar situația financiară a primăriei nu ne permitea în acel moment."

Curtea a apreciat că, pornind de la starea de fapt necontestată de acuzare, inculpatul B.V. nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de conflict de interese, fapta fiind comisă în stare de necesitate, în condițiile art. 20 alin. (2) C. pen.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (2) C. pen. „Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi al fel înlăturat viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care nu era înlăturat.

În opinia Curții, alegerea inculpatului, sprijinită de altfel și de consilierii locali, a urmărit în primul rând, binele comun al oamenilor din com. Livezile care erau în mod evident afectați de efectul inundațiilor. Orice secundă de amânare în acele momente se putea solda cu pierderi, dacă nu de vieți omenești, cel puțin de bunuri materiale (aspect pe care textul art. 20 alin. (2) C. pen. nu îl exclude, respectiv - un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general) și prin urmare, raportat la toate datele concrete ale speței, Curtea a apreciat că fapta inculpatului a avut o cauză justificativă care îl apăra de răspunderea penală.

De cealaltă parte însă, nici inculpatul nu a negat că referitor la lucrările efectuate s-a întocmit ulterior o notă de recepție semnată de mai mulți consilieri din primărie care deși consemna efectuarea unor lucrări reale în beneficiul primăriei, a fost modificată data redactării acestora pentru a se obține plata de la fostul primar al comunei, numitul N.O.

Prima instanță a susținut că, astfel cum a rezultat din întocmirea facturilor din 11 iunie 2012, inculpatul a negat că a falsificat aceste acte și a susținut că nu este vinovat și nu a avut vreun beneficiu material, aspect contrazis de declarația martorei P.E.E. - fila 73, care a arătat că au fost făcute anumite compensări de primărie în beneficiul societății (fiului) inculpatului.

Având însă în vedere toate datele speței și în special motivul principal pentru care inculpatul și implicit fiul său au acționat în acest mod, Curtea a apreciat că pentru reeducarea inculpatului este suficientă aplicarea unei amenzi penale având în vedere persoana acestuia și referințele incluse în referatul de evaluare (filele 67-70).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 06 august 2014, formându-se Dosarul nr. 1198/33/2013.

Prin motivele de apel formulate în scris, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 333 din 12 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. 1198/33/2013, și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului B.V., pentru infracțiunea de conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen. anterior, cu aplicarea dispozițiilor C. pen. anterior care sunt mai favorabile acestuia atât pentru pedeapsa principală, cât și pentru pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și în caz de concurs de infracțiuni.

Parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalității acesteia fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 45 C. pen. anterior (art. 20 din actualul C. pen.), privind starea de necesitate, cu privire la infracțiunea de conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen. anterior.

Concluzionând, parchetul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile reținerii stării de necesitate în condițiile în care motivul pentru care s-a acționat nu a fost interesul general de salvare a unor bunuri, ci interesul personal pur electoral al formațiunii politice de care aparținea.

Referitor la infracțiunea de conflict de interese a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, inculpatul în calitatea de funcționar public, și-a exercitat atribuțiile de serviciu, a participat la luarea deciziei în scopul obținerii unui folos patrimonial pentru firma fiului său și a unui interes personal, respectiv păstrarea mandatului de viceprimar.

La primul termen de judecată acordat în cauză, la data de 12 septembrie 2014, inculpatul nu a dorit să dea declarație în fața instanței de apel, apreciind că nu are nimic de adăugat față de cele declarate anterior în cauză, motiv pentru care, instanța a procedat la administrarea probatoriului încuviințat potrivit ari 420 alin. (5) rap. la art. 100 C. proc. pen. constând în proba testimonială a audierii martorilor D.L., N.O. și S.T. ce a fost administrată la termenul de judecată din data de 05 decembrie 2014, după ce anterior cauza fusese amânată ca urmare a imposibilității de prezentare a apărătorului din oficiu al inculpatului.

După ce li s-au adus la cunoștință drepturile și obligațiile conform dispozițiilor legale, instanța de apel a procedat la audierea separată a celor trei martori, respectiv D.L., N.O. și S.T., potrivit art. 420 alin. (5) coroborat cu art. 381 cu referire la art. 119-123 C. proc. pen., declarații care se regăsesc atașate la dosarul cauzei.

Examinând cauza atât din perspectiva motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a probelor administrate în fața instanței de apel, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,constată fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru următoarele considerente:

Inculpatul B.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 12 octombrie 2013, în Dosarul nr. 179/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru infracțiunile de conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen. anterior, fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen. anterior și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Cu privire la situația de fapt, se reține că, în cursul anului 2012, inculpatul B.V. în calitate de viceprimar al com. Livezile, a participat alături de consilierii locali D.L., B.F., I.G. și S.I., când s-a hotărât urmare a inundațiilor produse în comună, ca lucrările de reparații, să fie efectuate de către SC S.T. SRL, administrată de B.S., fiul inculpatului B.V.

Inculpatul B.V., în calitate de viceprimar al com. Livezile, jud. Bistrița-Năsăud, la data de 27 aprilie 2012 a întocmit un referat prin care a propus executarea unor lucrări de decolmatare de pârâuri, respectiv reparații de drumuri, în care executantul lucrării a fost nominalizat ulterior vizării de către primarul N.O. a efectuării lucrărilor, fiind indicată SC S.T. SRL.

Se mai reține că, întrucât efectuarea lucrărilor a necesitat 11 zile, inculpatul B.V., în locul fiului său, a întocmit la data de 15 iunie 2012, o notă de recepție înregistrată la Primăria com. Livezile, prin care au fost inventariate lucrările executate și a fost stabilit numărul de zile necesare executării acestora, pe baza facturii emise de SC S.T. SRL, reprezentată de B.S., în vederea decontării sumei de 10.912 lei, ocazie cu care tatăl acestuia, inculpatul B.V. a procedat la falsificarea datei trecute pe nota de recepție și a falsificat factura din 15 iunie 2012, prin modificarea datei din 15 iunie 2012 în 15 mai 2012.

Probele și mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești în fond și în apel dovedesc pe deplin intenția infracțională a inculpatului B.V., de a urmări să realizeze un folos indirect în favoarea fiului său, B.S., prin participarea sa la luarea deciziei de încredințare a lucrărilor către firma la care asociat unic era propriul fiu, la recepționarea și la luarea deciziei privind cuantificarea acestora în vederea efectuării plății, prin falsificarea unor documente fără de care nu se putea efectua plata contravalorii lucrărilor. În acest sens sunt: procesul-verbal de sesizare din oficiu, copia referatului de necesitate întocmit de B.V. la data de 27 aprilie 2012, nota de recepție și factura fiscală falsificate întocmite de inculpat, copia ordinului de plată nr. 1068/16 octombrie 2012, copii ale filelor din registrul de intrare al Primăriei com. Livezile pentru perioada 02 mai 2012 -15 iunie 2012, copia facturii din 11 iunie 2012 emisă de SC S.T. SRL, declarațiile martorilor D.L., B.F., N.O., I.G., S.I., S.T., P.E.E., declarațiile inculpatului B.V.

Această situație de fapt este confirmată de martorul D.L., audiat nemijlocit de instanța de apel, care a menționat: „intervenția societății fiului inculpatului cu buldoexcavatorul a fost necesară în seara respectivă, ca urmare a viiturii pentru a limita pagubele ce se puteau produce în caz de amânare" (fila 40). Acesta a confirmat că, din cauza nopții în care a intervenit evenimentul meteo nefavorabil, consilierii Primăriei în număr de șase din totalul celor 13 consilieri au votat, în minoritate fiind, să se apeleze la societatea fiului inculpatului, „fără a se încerca a se apela la o altă societate, cunoscut fiind că pe raza comunei nu exista un alt utilaj care să lărgească albia râului să nu permită pătrunderea apei în casele locuitorilor comunei", declarație care se coroborează cu cea dată în fața instanței de fond (la fila 47).

În același sens este și declarația dată de fostul primar N.O., în prezent consilier local care a precizat că, în luna aprilie 2012 s-a produs o viitură și, în calitate de primar al comunei Livezile, a trebuit să ia o decizie rapidă pentru a limita pagubele materiale ce amenințau a se produce, întrucât apa risca să blocheze drumul și să inunde casele oamenilor, astfel că singura soluție, viabilă la acel moment, era să apeleze la buldoexcavatorul fiului inculpatului care a intervenit cu promptitudine (fila 42). Totodată, a precizat că a observat modificarea datei emiterii facturii de plată, dar nu a dat importanță acestui aspect „ atâta timp cât nu s-a intervenit asupra cuantumului lucrării și lucrarea a fost efectuată", semnând respectiva factură despre care are cunoștință că nu a fost încasată în perioada mandatului său de primar, în acest sens declarând și în fața instanței de fond (fila 49).

Și actualul primar al comunei Livezile, în persoana numitului S.T. a precizat că, la începutul anului 2012 avea calitatea de consilier în cadrul Primăriei și a fost informat că în zona Valea Cărămizilor a crescut nivelul apei încât a inundat casele situate în apropierea râului și, deși nu a participat direct, o parte din consilierii primăriei au hotărât să se apeleze la buldoexcavatorul fiului inculpatului, fiind singurul din zonă, precizând că știe acest lucru deoarece anterior, într-un sat învecinat aparținând tot comunei, s-a intervenit cu același utilaj. Acesta a apreciat că nu era timp pentru a se lua o altă decizie întrucât „viitura era puternică, oamenii deveniseră agitați, iar casele erau inundate. În ceea ce privește plata serviciului prestat s-a efectuat o compensare pentru valoarea lucrării efectuate, în timpul mandatului său". Totodată, a arătat că ar fi luat aceeași decizie dacă ar fi fost pus într-o asemenea situație, întrucât puțin probabil ca la ora 21.30 -22.00 să mai fi găsit un alt utilaj disponibil în comună într-o astfel de situație urgentă (fila 43), în acest sens fiind și declarația dată în fața instanței de fond (fila 27).

Ulterior efectuării lucrărilor de către fiul inculpatului cu buldoexcavatorul, pe o perioadă de timp de 11 zile, s-a întocmit de către inculpat nota de recepție din data de 15 iunie 2012, semnată de inculpat și consilierii locali, D.L., B.F., I.G. și S.I., notă de recepție ce a fost înregistrată în registrul de intrare al Primăriei com. Livezile.

Inculpatul a recunoscut că a procedat la antedatarea facturii și a notei de recepție atestând, în mod nereal, că acestea au fost emise în 15 mai 2012, și nu în 15 iunie 2012, neconsiderând că prin aceasta săvârșește un fals deoarece lucrările s-au efectuat în luna mai 2012, arătând că era conștient că noul primar nu le-ar fi avizat, aspect confirmat de martorul N.O. care, deși a observat că a fost modificată data emiterii facturii de plată, nu a dat importanță acestui aspect „ atâta timp cât nu s-a intervenit asupra cuantumului lucrării și lucrarea a fost efectuată ".

La momentul când s-a luat decizia de a se apela la serviciile societății fiului inculpatului, conform declarațiilor martorului D.L. de la fila 40 din dosar, nu s-a pus problema să putem plăti costul lucrărilor întrucât nu erau bani, aspect confirmat și de inculpat care a precizat că Primăria nu avea bani pentru plata lucrărilor efectuate, iar, în final, sub mandatul noului primar s-a procedat la compensarea sumelor cu taxe și impozite pe care societatea fiului său le datora la primărie, conform unei ordonanțe de urgență dată de Guvem la aproximativ trei luni de la incident.

Cu privire la acest aspect, noul primar S.T., a declarat că, în ceea ce privește plata serviciului prestat s-a efectuat o compensare pentru valoarea lucrării efectuate în timpul mandatului său (fila 43), la data de 16 octombrie 2012.

Astfel, fapta inculpatului de a participa la luarea deciziei de a apela la societatea administrată de fiul său pentru înlăturarea urmelor ploilor torențiale prin lucrările efectuate pe durata celor 11 zile, nu sunt urmarea unui pericol iminent care ar fi determinat reținerea stării de necesitate.

Interesul general pentru care s-a intervenit, în intervalul celor 11 zile, ce au urmat distrugerilor cauzate de ploile torențiale, de societatea fiului inculpatului, cu buldoexcavatorul s-a datorat unui pericol viitor, și anume, imposibilitatea folosirii drumurilor, nefiind propriu-zis o acțiune de salvare a vieții vreunei persoane sau de la distrugere unui bun important aparținând comunității.

Pentru a se reține starea de necesitate drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei, pericolul ivit în urma distrugerilor cauzate de ploile torențiale trebuia să fie de neînlăturat, iminent și nu unul viitor, în cauză inculpatul profitând de această situație, pe care a exploatat-o în avantajul său.

Se reține astfel că, inculpatul în calitate de funcționar public, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a participat la luarea unei decizii și a urmărit folosul patrimonial pentru firma fiului său și, totodată, un interes pentru sine, de a păstra mandatul pe care îl deținea în cadrul Primăriei.

În accepțiunea legii penale, o persoană poate avea calitatea de funcționar public doar dacă desfășoară o activitate în cadrul unei autorități sau instituții publice pentru o altă persoană juridică de interes public, precum și o activitate în cadrul unui serviciu de interes public.

Din perspectiva legii penale, pentru a avea calitatea de funcționar public este necesară îndeplinirea unei singure condiții și anume, persoana, titulară a funcției, să aibă o însărcinare în serviciul unei autorități publice, instituții publice sau altei persoane juridice de interes public.

Prerogativa de putere publică se constituie, în acest caz, într-un element esențial de identificare a funcționarului public.

Calitatea de funcționar public a inculpatului este dată de faptul că acesta a avut la data comiterii faptelor deduse judecății, calitatea de viceprimar.

Obiectul juridic special al infracțiunii de conflict de interese îl constituie relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, activitate care nu se poate realiza în condițiile îndeplinirii unor acte cu încălcarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public în exercitarea demnităților și funcțiilor publice.

Prin incriminarea infracțiunii conflictului de interese, legiuitorul a urmărit să ocrotească relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității funcționarului public, activitate care presupune o comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorități publice. Aceasta presupune corectitudinea funcționarului public în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dar și abținerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct sau indirect, ori prin terțe persoane, un anumit avantaj material, fiind exclusă favorizarea rudelor sau persoanelor cu care acesta a avut raporturi comerciale.

De asemenea, prin incriminarea faptei s-a urmărit ocrotirea relațiilor sociale referitoare la apărarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau publice împotriva intereselor ilicite ale funcționarului public.

Infracțiunea este exclusiv legată de felul în care funcționarul public își îndeplinește atribuțiile de serviciu.

Conform practicii judiciare constante a instanțelor de judecată în ceea ce privește infracțiunile de conflict de interese, pentru realizarea elementului

material al acestei infracțiuni nu este nevoie de producerea unei pagube, ci doar

de realizarea unui folos material, pentru sine, familie etc, ceea ce s-a întâmplat în speța de față, folos care nici măcar nu trebuie să fie injust.

Infracțiunea de conflict de interese este o infracțiune de pericol prin faptul că urmare săvârșirii unei asemenea infracțiuni, se instaurează neîncrederea în obiectivitatea și imparțialitatea funcționarului public, există suspiciunea de fraudă, se decredibilizează instituția pentru incapacitatea de a selecta cu rigoare persoana funcționarului public, în care cetățeanul să aibă deplină încredere, în condițiile. în care actele și deciziile acestuia trebuie să fie privite fără îndoială și rezerve.

Infracțiunea de conflict de interese, trebuie analizată în strânsă legătură cu infracțiunile de fals, altfel, este discutabil cum inculpatul poate să beneficieze de o cauză care înlătură caracterul penal al faptei pentru una dintre

infracțiuni și să existe vinovăție, sub forma intenției pentru celelalte infracțiuni.

Astfel, fapta inculpatului de a întocmi referatul cu propunere a executării lucrărilor de către fiul său, cu scopul de a realiza un folos material societății administrată de fiul său, în sumă de 10.912 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen.

anterior.

Datorită acestui interes personal de natură patrimonială, rezultă faptul că este îndeplinită condiția legală constând în neîndeplinirea atribuțiilor ce-i revin în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării demnității publice.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de conflict de interese presupune acțiunea de îndeplinire a unui act ori de participare la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material, în vechea reglementare și, respectiv, patrimonial, în actuala reglementare.

Prin îndeplinirea unui act se înțelege efectuarea oricărui act ce face parte din îndatoririle de serviciu ale subiectului activ, indiferent dacă este vorba de întocmirea unui înscris sau de realizarea unei acțiuni la care acesta este ținut în virtutea atribuțiilor sale.

Spre deosebire de îndeplinirea unui act, care este acțiunea exclusiv personală a. funcționarului public, participarea la luarea unei decizii semnifică îndeplinirea unei atribuțiuni de serviciu în situația în care decizia nu aparține în totalitate funcționarului, ci aceasta trebuie luată, în colectiv, de mai multe persoane (spre exemplu, o comisie sau un consiliu de administrație). In această calitate, împreună cu ceilalți membri, ia decizii păgubitoare pentru instituție, unitate etc. și aducătoare de beneficii familiei sale, respectiv, societății administrată de fiul său.

Legea nu cere ca îndeplinirea unui act sau luarea unei decizii să fie defectuoasă, astfel încât, pentru incidența textului analizat este suficient ca autorul să acționeze conform atribuțiunilor de serviciu.

Pentru existența infracțiunii este necesară o situație premisă constând în aceea că funcționarul public are competența îndeplinirii actului sau a participării la luarea respectivei decizii.

Or, „actele" îndeplinite de către inculpat constau în activitățile desfășurate și documentele întocmite de acesta în realizarea de către societatea comercială administrată de fiul inculpatului a unui folos material.

„Folosul material" realizat de către inculpat a constat în scăderea de la plata impozitului societății fiului său, și obținerea de avantaje pe plan personal, politic, fiind campanie electorală în perioada imediat următoare evenimentului decolmatării, respectiv în 10 iunie 2012.

Din conținutul art. 253

1

C. pen. anterior reiese faptul că existența infracțiunii este condiționată de întrunirea mai multor cerințe esențiale, îndeplinite în cazul de față, și anume: funcționarul public să fi comis acțiunea incriminată în exercițiul atribuțiunilor de serviciu și prin fapta comisă să se realizeze, direct sau indirect, un folos patrimonial (material) pentru sine, o rudă până la gradul Il-lea inclusiv. Această condiție este îndeplinită, în sensul că folosul s-a realizat, în mod indirect, prin încheierea unui contract avantajos cu o societate comercială, persoană juridică, al cărei asociat este fiul său, în această ipoteză realizându-se un folos material direct, persoanei juridice, iar indirect fiului său.

Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii de conflict de interese, inculpatul a declarat că deși nu contestă derularea evenimentelor în plan obiectiv, nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, întrucât nu a avut reprezentarea că, prin participarea la luarea deciziei de încredințare a efectuării lucrărilor de societatea administrată de fiul său, ar săvârși infracțiunea de conflict de interese.

Argumentele invocate în apărare sunt în cea mai mare parte reale, dar nu sunt apte să înlăture vinovăția inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de conflict de interese.

În fața instanței inculpatul a arătat că regretă situația creată în condițiile în care nu a cunoscut existența reglementărilor penale referitoare la infracțiunea de conflict de interese. A apreciat că și-a desfășurat în condiții de corectitudine și de bună-credință activitățile sale profesionale și nu a intenționat să favorizeze societatea administrată de fiul său. Or, a da credibilitate afirmațiilor inculpatului ar însemna ca în orice situație să se poată invoca necunoașterea legii, iar persoana în cauză să fie scutită de răspunderea penală.

Intenția cu care a acționat inculpatul este reliefată de participarea sa la

luarea deciziei ca societatea administrată de fiul său să efectueze, în continuare,

lucrările în comună, și pe perioada următoare serii de 25 aprilie 2012, care a necesitat urgența în a se apela la utilajul deținut de fiul inculpatului.

Înalta Curte constată că intimatul inculpat nu a contestat situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței, susținând doar că s-a aflat într-o stare de necesitate care 1-a determinat să susțină apelarea la societatea fiului său pentru a remedia pagubele provocate de inundațiile din comună, invocând necunoașterea legii că acționând de maniera descrisă, în calitatea sa de funcționar public, fiind viceprimarul comunei Livezile, ar săvârși infracțiunea de conflict de interese.

În consecință, în aplicarea principiului general înscris în art. 62 C. proc. pen. anterior, în cazul în care există probe de vinovăție, lipsa de temeinicie a probelor în acuzare se probează tot cu probe, iar nu prin negarea acestora, prin interpretări proprii inculpatului, deoarece potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. anterior, aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.

Relevant sub acest aspect este modul în care a interpretat inculpatul dispozițiile legale susținând că nu avea cunoștință că nu putea să fie desemnată societatea fiului său cu efectuarea lucrărilor de diminuare a prejudiciilor

produse în urma viiturii puternice ce afectase comuna și că membrii Consiliului

Local, întrunit de urgență, au luat această hotărâre, nu îl exonerează de răspunderea penală, în condițiile în care pentru perioada ulterioară producerii inundațiilor se putea apela la o altă societate sau persoană cu care să se încheie contractul de prestări servicii.

Pentru a se creea o aparență de legalitate pentru beneficiile materiale care urmau a fi încasate de societatea fiului său, inculpatul a falsificat data facturii de pe nota de decontare a sumei care făcea obiectul contractului de prestări servicii pe perioada ulterioară producerii fenomenului natural imprevizibil.

Sub aparența depunerii diligentelor în vederea satisfacerii interesului public, inculpatul a urmărit satisfacerea interesului personal, fiind în plină campanie electorală, dar și interesul familial în vederea obținerii unui folos material societății administrate de fiul său, profitând de inexistența pe raza comunei a unui alt utilaj de decolmatare și de urgența în a se acționa în noaptea de 25 aprilie 2012 motivată de imprevizibilitatea forțelor naturii prin eventualitatea producerii unei noi viituri care să provoace pagube materiale importante locuitorilor comunei.

Măsură dispusă pentru seara respectivă a fost o măsură justificată de starea de necesitate determinată de amenințarea cu producerea de pagube fără intervenția promptă cu utilaje specializate, precum și de amenințarea cu izolarea față de comunele învecinate ca urmare a prăbușirii podului ce făcea legătura între acestea, însă ceea ce se reproșează inculpatului B.V. a fost urmărirea folosului material, întrucât nu se mai justifica starea de necesitate pe durata celor aproximativ două săptămâni ulterioare evenimentului, așa cum aceasta s-a justificat în noaptea în care s-au produs inundațiile.

Referitor la invocarea, de către inculpat a stării de necesitate, se constată că legea cere ca fapta să fie săvârșită pentru a salva viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său, ori al altuia, sau un interes public de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel.

Deși s-a invocat existența unui pericol real de izolarea comunei prin prăbușirea podului ce leagă comunele învecinate, precum și de producerea de pagube prin inundarea gospodăriilor, actele și lucrările dosarului au evidențiat că, ulterior intervenției din seara de 25 aprilie 2012, nu s-a reliefat vreo împrejurare care să reclame urgență în a se apela, în continuare, tot la firma fiului inculpatului, neexistând vreun pericol de extindere a pagubelor printr-o noua viitură, astfel că era obiectiv posibil a se apela la o firmă față de care factorii decizionali din consiliu să nu aibă vreun interes personal.

În consecință, Înalta Curte constată că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că a existat stare de necesitate pe durata de desfășurare a procedurilor de decolmatare efectuate cu utilajul pus la dispoziție de societatea fiului inculpatului, fără a contesta existența pericolului din seara în care s-a produs viitura.

De asemenea, nu poate fi susținută nici afirmația inculpatului că s-ar fi aflat în eroare necunoscând că prin încheierea contractului de prestări servicii de către firma reprezentată de fiul său cu Primăria com. Livezile săvârșește infracțiunea de conflict de interese considerând că se regăsește într-o situație care înlătură caracterul penal al faptei, conform art. 61 C. pen. anterior, care se referă la necunoașterea existenței unei stări, situații, împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Potrivit art. 51 alin. (4) C. pen. anterior, necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.

Raportat la mijloacele de probă analizate, având în vedere, totodată, apărările formulate de inculpat și argumentarea soluției de achitare pronunțată de prima instanță, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dovedit existența și caracterul penal al faptei, precum și contribuția inculpatului din punct de vedere subiectiv la comiterea infracțiunii de conflict de interese, astfel vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, existând probe certe de vinovăție și pe cale de consecință se impune condamnarea inculpatului.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, stările și circumstanțele în care au fost comise faptele, dar și persoana și conduita inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii medii, familie organizată, fiind în vârstă de 56 ani, s-a prezentat, în mod constant, în fața procurorului, a instanței de fond și de apel, a contribuit la aflarea adevărului în cauză, recunoscând situația de fapt, nu însă și vinovăția, a regretat situația în care se află, Înalta Curte apreciază că pedeapsa amenzii judiciare este suficientă pentru a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen. anterior.

Astfel, stabilirea unei pedepse de 2.000 lei amendă judiciară pentru infracțiunea de conflict de interese corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 74 C. pen. anterior, prin reținerea atitudinii sincere în raport de faptele săvârșite, a lipsei antecedentelor penale, acestea fiind circumstanțe personale care pot constitui argumente de natură să justifice fixarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de conflict de interese.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunțat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive care își găsesc aplicarea în speță.

Utilizând, așadar, criteriul aprecierii in concreto vor fi examinate aspectele privind modificarea condițiilor de incriminare și a tratamentului sancționator.

Pentru a deveni aplicabile dispozițiile mai favorabile din legile succesive, este necesar ca fapta ce face obiectul acuzației să fie infracțiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât și conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condițiilor de incriminare, Înalta Curte constată că infracțiunea de conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen. anterior, în modalitatea concretă în care a fost săvârșită de inculpat, continuă să fie incriminată de N.C.P., având, așadar, corespondent în noua reglementare.

Fapta prevăzută de art. 253

1

C. pen. anterior era pedeapsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

În prezent, fapta este incriminată în art. 301 C. pen., având aceeași denumire marginală și este sancționată cu pedeapsa de la 1 la 5 de ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

În ce privește cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, fapta de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută la art. 288 C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani închisoare.

În prezent, fapta continuă să fie incriminată de C. pen. sub denumirea de fals material în înscrisuri oficiale, este prevăzută în art. 320 C. pen. fiind sancționată cu pedeapsa de la 6 luni la 3 ani.

Cea de-a treia infracțiune reținută în sarcina inculpatului este infracțiunea privind falsul în înscrisuri sub semnătură privată, care la momentul comiterii era incriminată de art. 290 C. pen. anterior și sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În prezent, fapta continuă să fie incriminată de C. pen. sub denumirea marginală de falsul în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută la art. 322 C. pen. și sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Verificând limitele de pedeapsă din noua reglementare penală, se constată că acestea au fost mărite cu privire la minimul special în ce privește infracțiunile de conflict de interese, fals material în înscrisuri oficiale și falsul în înscrisuri sub semnătură privată. Se observă că vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului, prevăzând un minim mai redus (6 luni, respectiv 3 luni pentru infracțiunile de fals), decât cel stabilit de legea în vigoare (1 an, respectiv 6 luni pentru infracțiunile de fals).

Referitor la tratamentul juridic aplicabil circumstanțelor atenuante, reținute de instanța de fond și prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. anterior „conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii" cu reținerea efectelor circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 76 lit. e) C. pen. anterior „când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei", se constată că acestea nu se mai regăsesc în art. 75 C. pen.

De asemenea, nici dispozițiile art. 74 lit. a) coroborat cu art. 74 lit. f) nu mai sunt reglementate în C. pen. în vigoare.

Din această perspectivă, nu încape nicio îndoială că, în speță, legea mai favorabilă sub aspectul efectelor circumstanțelor atenuante este C. pen. anterior.

În condițiile în care legea nouă modifică atât limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, cât și întinderea efectelor circumstanțelor atenuante se pune problema modului în care se va face aplicarea dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă și întrucât nu suntem în prezența unor instituții susceptibile de a funcționa autonom, aplicarea legii penale mai favorabile se face pe baza criteriului aprecierii globale.

Astfel, nu va fi posibilă aplicarea separată a dispozițiilor din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei și reținerea circumstanțelor atenuante. în acest caz, circumstanțele atenuante sunt obligatoriu de reținut conform legii determinate ca fiind mai favorabilă.

Cu privire la tratamentul juridic aplicabil, în speță, concursului de infracțiuni, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că potrivit art. 34 C. pen. anterior:

„În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim".

În concret, în cauză, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.V. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1.000 lei amendă penală suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de un an.

Potrivit legii noi, art. 39 lit. c) C. pen., pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În concluzie, luând în considerare limitele de pedeapsă pentru infracțiunea cea mai grea aplicată inculpatului, precum și regimul sancționator al concursului de infracțiuni, rezultă că legea penală anterioară este mai favorabilă.

Toate aceste aspecte relevă așadar, în considerarea celor expuse anteri