ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată că, prin Sentința penală nr. 75 din 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a dispus condamnarea inculpatului B.S., cetățean român, căsătorit, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale - la pedepsele de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (fapta vizând pe B.M. și B.A.B.), prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (vizând pe B.M. și, respectiv, pe B.A.B.), și de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prev. de art. 253 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (vizând pe F.A.L.), pedepse care, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza II C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, făcându-se aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen.

Prin aceeași sentință, inculpatul B.S. a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

În baza art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că nu s-au formulat pretenții civile în cauză, iar, în baza art. 191 alin. (1) și art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească 1000 RON cheltuieli judiciare către stat (din care 300 RON pentru faza de urmărire penală), restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

Totodată, în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus scutirea de amenda judiciară în sumă de 250 RON aplicată martorilor P.F., P.M.D. și M.I.F. prin încheierea din 17 iunie 2013 și respingerea cererii avocatului I.C.E. de scutire de amenda judiciară în sumă de 500 RON aplicată prin aceeași încheiere.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din data de 4 februarie 2013 emis în Dosarul nr. 182/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese, în formă continuată, prev. de art. 253

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în legătură cu B.M.), conflict de interese, în formă continuată, prev. de art. 253

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în legătură cu B.A.B.), conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen. (în legătură cu F.A.L.), abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., reținându-se, în esență, în fapt, că acesta, în calitate de primar al comunei M.J., jud. Sălaj, în perioada 2007 - 2012, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a achiziționat mărfuri de la SC B.I. SRL, cu sediul în comuna M.J., jud. Sălaj, cunoscând că la această societate este asociată numita B.M., soția sa, cu scopul de a realiza un folos material indirect pentru aceasta din urmă, în sumă de 145.122,85 RON; în perioada 2011 - 2012, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a achiziționat mărfuri de la SC A.S. SRL, cu sediul în comuna M.J., jud. Sălaj, cunoscând că la această societate, asociat unic este numitul B.A.B., fiul său, cu scopul de a realiza un folos material indirect pentru aceasta din urmă, în sumă de 15.262,06 RON; în data de 15 decembrie 2009, a emis dispoziția nr. 212 din 15 decembrie 2009, prin care a dispus angajarea fiicei sale, numita F.A.L., în funcția de consilier al primarului comunei M.J., jud. Sălaj, pe durată determinată, începând din data de 01 decembrie 2009, cu un salariu de încadrare lunar de 1.322 RON, cu scopul de a realiza un folos material direct pentru aceasta din urmă; contrar propriei sale dispoziții din 15 decembrie 2009, prin care, în calitate de primar al comunei M.J., dispunea angajarea fiicei sale pe durată determinată, a semnat un contract individual de muncă, prin care fiica sa, F.A.L., era angajată pe durată nedeterminată, trecând la data încheierii contractului de muncă, în mod necorespunzător adevărului, data de 01 decembrie 2009.

Examinând probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală și, nemijlocit, în fața instanței, Curtea a reținut următoarele:

Inculpatul B.S. este primarul comunei M.J., jud. Sălaj începând din anul 2004, fiind reales de 2 ori consecutiv în această funcție. Din anul 1992 și până în august 2004, când inculpatul a fost ales primar, împreună cu soția sa B.M. au fost asociați la SC B.I. SRL din M.J., societate ce are ca obiect principal de activitate fabricarea pâinii, prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie. Începând din 20 august 2004, inculpatul s-a retras din societate, soția sa B.M. devenind asociat unic și administrator al acestei societăți. În perioada 2007 - 2011, inculpatul, în calitate de primar al comunei M.J., în mod repetat a dispus cumpărarea unor mărfuri alimentare și nealimentare în valoare de 145.122,85 RON de la SC B.I. SRL din M.J., fără încheierea unor contracte și fără întocmirea unor referate de necesitate, cu scopul de a realiza un folos material indirect pentru societatea al cărei asociat și administrator era soția sa. Tot inculpatul a fost cel care, de cele mai multe ori, a semnat ordinele de plată prin care se făcea decontarea mărfurilor achiziționate.

De asemenea, în perioada 2011 - 2012, în mod repetat, inculpatul, în aceeași calitate de primar, a achiziționat mărfuri și de la SC A.S. SRL cu sediul în comuna M.J., jud. Sălaj în sumă de 15.262,06 RON, cunoscând că la această societate este unic asociat numitul B.A.B., fiul său, cu scopul de a realiza un folos material indirect pentru societatea acestuia. Nici în acest caz nu au fost încheiate contracte cu societatea furnizoare și nu au fost întocmite referate de necesitate, inculpatul fiind și de această dată, cel care a semnat de cele mai multe ori ordinele de plată prin care se făcea decontarea mărfurilor achiziționate. Societatea menționată a fost înființată în anul 2011, având ca obiect de activitate principal activități de alimentație (catering) pentru evenimente. Deși asociat unic și administrator al acesteia a fost numitul B.A.B., relațiile comerciale dintre societate și Primăria comunei M.J. au fost desfășurate în numele societății de către numita B.M., care a primit drept de semnătură din partea fiului ei B.A.B. și, în baza împuternicirii primite, a desfășurat activități comerciale constând în vânzări de diferite mărfuri către Primăria comunei M.J., cu intenția de a crea "o anumită vechime" acestei societăți, de care să beneficieze fiul ei în activitățile comerciale viitoare.

Referitor la aceste fapte, inculpatul a arătat în cursul urmăririi penale că nu a cerut expres angajaților primăriei să achiziționeze produse de la cele două societăți, dar a cunoscut aceste împrejurări cu ocazia semnării ordinelor de plată pentru mărfurile achiziționate de primărie pentru unitățile aflate în sub ordinea acesteia - în speță, "Centrul de Zi M.S." - apreciind însă că nu comite vreo faptă penală. În fața instanței, inculpatul a reiterat aceeași poziție, arătând, în plus, că nu a urmărit obținerea vreunui profit pentru el sau familia sa, ci doar să rezolve problemele sociale din comunitate; s-a arătat că, deși a făcut demersuri în acest sens, nu a reușit să găsească alți furnizori de produse necesare Centrului de Zi, diversele firme cu care au negociat declinându-și oferta sau impunând tarife care nu puteau fi suportate de primărie și nu se încadrau în bugetul aprobat cu această destinație, fie datorită cantităților reduse necesare zilnic, săptămânal sau lunar, fie datorită distanței între comună și sediul firmelor respective din Zalău, Cluj etc., care reclama costuri mari cu transportul.

Aceste împrejurări invocate au fost apreciate, însă, ca irelevante pentru existența infracțiunii, putând prezenta importanță, eventual, pentru individualizarea sancțiunii, constatându-se, totodată, că unele justificări ale conduitei ilegale nici nu au fost dovedite în cauză, fiind produse cu foarte puțin timp înaintea începerii urmării penale.

Astfel, instanța a arătat că urmărirea penală a fost începută în cauză la 13 noiembrie 2012 (vol.I dos. u.p.), iar solicitările de ofertă din partea primăriei către numai două societăți comerciale din Zalău au fost făcute la 6 septembrie 2012, alte dovezi în acest sens nemaifiind identificate la dosar și, acestea din urmă, fiind depuse doar cu ocazia dezbaterilor (dos. inst).

Pe de altă parte, s-a considerat lipsit de importanță în cauză dacă cele două societăți comerciale sau inculpatul însuși, în urma relațiilor comerciale cu unitatea administrativ teritorială, au avut de câștigat sume importante de bani, ca și profit net, atât timp cât textul incriminator vorbește de realizarea unui "folos material" și nu de un anumit profit ori îmbogățire nelegitimă; or, în speță, s-a constatat ca evident faptul că cele două societăți comerciale au realizat un folos material, chiar dacă unul foarte mic (după deducerea cheltuielilor aferente) constând în echivalentul prețului produselor furnizate pentru Centrul de Zi M.S.

S-a apreciat, de asemenea, că nu are relevanță, sub aspectul existenței intenției infracționale, faptul că inculpatul nu a urmărit, prin acțiunile sale, realizarea de foloase materiale pentru membrii familie sale, fiind destul de probabil să fi urmărit cu prioritate interesul public - rezolvarea problemelor sociale ale copiilor din Central de Zi - deoarece forma de vinovăție cerută de lege pentru existența infracțiunii nu este aceea a intenției calificate prin scop, ci a intenției simple, directe sau indirecte. Or, în cauză, s-a dovedit cu certitudine că inculpatul a acționat cu intenție, chiar și numai indirectă, știind că îndeplinește acte prin care s-a realizat un folos material pentru persoane dintre cele prohibite de lege și, chiar dacă nu a urmărit neapărat această finalitate, această urmare a faptei sale, a acceptat totuși producerea ei. De altfel, făcându-se referire la doctrină, s-a arătat că buna credință a funcționarului public nu-l poate exonera de răspundere, acesta fiind prezumat că își cunoaște atribuțiile și știe că astfel de atitudini în favoarea persoanelor enumerate de lege au un caracter injust, iar după intrarea în vigoare a art. 253

1

C. pen., sunt chiar sancționabile penal.

S-a mai reținut, în fapt, că inculpatul B.S., în calitatea sa de primar al comunei M.J., în data de 15 decembrie 2009 a emis dispoziția nr. 212 din 15 decembrie 2009, prin care a dispus angajarea fiicei sale - numita F.A.L., în funcția de consilier al primarului comunei M.J., jud. Sălaj, pe durată determinată, începând din data de 01 decembrie 2009, cu un salariu de încadrare lunar de 1322 RON, știind că prin aceasta va realiza un folos material direct pentru aceasta din urmă, care s-a și produs în fapt, folos constând în salariul încasat pe perioada în care a fost angajată, respectiv 01 decembrie 2009 - 01 decembrie 2012. Ulterior, inculpatul a semnat contractul individual de muncă, prin care F.A.L. era angajată pe durată nedeterminată, trecând la data încheierii contractului de muncă data de 01 decembrie 2009. Martora F.A.L. a lucrat în această calitate de consilier al primarului până la data de 01 decembrie 2012, când și-a dat demisia, bucurându-se în această perioadă de apreciere atât la nivelul primăriei, cât și în comunitate, implicându-se în multe proiecte și, mai ales, în activitățile de protecție socială a copiilor cu probleme.

Cu privire la această faptă, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că atât dispoziția de primar, cât și contractul de muncă au fost semnate de el și a arătat că s-a interesat la Consiliul Județean Sălaj și la Prefectura aceluiași județ în legătură cu posibilitatea angajării fiicei sale pe post de consilier personal și a primit un aviz verbal în acest sens. În fața instanței, de asemenea, inculpatul a arătat că a angajat-o pe fiica sa în funcția de consilier, întrucât Legea nr. 215/2001 îi permitea acest lucru și era singura persoană de încredere din comună, de al cărei ajutor avea nevoie, fiind implicată comunitatea în mai multe proiecte; mai mult, a primit și avizul verbal al secretarului Consiliului Județean Sălaj de la vremea respectivă cu privire la legalitatea unei astfel de angajări, decizia fiind apreciată ulterior ca legală, fiind vizată sub aspectul legalității și de către Prefectura Sălaj, nefiind atacată în contencios administrativ. A mai menționat că nu a urmărit obținerea unui folos material pentru fiica sa, iar salariul încasat de aceasta pentru munca prestată nu l-a apreciat ca pe un folos necuvenit.

Curtea a apreciat, însă, că nici apărarea inculpatului cu privire la această faptă nu poate fi primită, neavând relevanță sub aspectul existenței intenției infracționale faptul că nu a urmărit prin acțiunile sale realizarea de foloase materiale pentru fiica sa, considerând că salariul încasat pe perioada cât a fost angajată i se cuvenea pentru munca prestată, deoarece forma de vinovăție cerută de lege pentru existența infracțiunii nu este, așa cum s-a mai arătat, aceea a intenției calificate prin scop, ci a intenției simple, directe sau indirecte. În cazul acestei fapte, inculpatul a acționat cu intenție, chiar și numai indirectă, știind că îndeplinește un act prin care s-a realizat un folos material - chiar dacă pentru o muncă efectiv prestată în realitate - pentru persoane dintre cele prohibite de lege și, chiar dacă nu a urmărit neapărat această finalitate, a acceptat totuși producerea ei. Faptul că inculpatul ar fi fost de bună credință, că a urmărit, în fapt, binele comunității, angajând-o pe fiica sa - care, potrivit probelor de la dosar, s-a implicat efectiv în viața satului, în special în activitățile de protecție socială - s-a arătat că nu-l poate exonera de răspundere, fiind prezumat că își cunoaște atribuțiile și știe că astfel de atitudini în favoarea persoanelor enumerate de lege au un caracter injust. De asemenea, împrejurarea că inculpatul s-a consultat cu angajații prefecturii, care l-ar fi asigurat că acest act este perfect legal sau că, potrivit scriptelor de la dosar, a primit avizul de legalitate al deciziei de angajare din partea prefecturii (dos. inst), s-a considerat că nu poate justifica lipsa intenției infracționale ori necunoașterea legii penale, care interzice un astfel de act prin care se procură folos material, chiar legitim, adică pentru muncă prestată efectiv, dar unor persoane prohibite de lege.

Pentru a reține această situație de fapt, Curtea de apel a avut în vedere următoarele mijloace de probă: dosar u.p. vol. I - adresă ORC de pe lângă Tribunalul Sălaj, privind date de identificare ale SC A.S. SRL din M.J.; adresă ORC de pe lângă Tribunalul Sălaj, privind date de identificare ale SC B.I. SRL din M.J.; adresa nr. 3366 din 26 septembrie 2012 a comunei M.J.; copia dispoziției nr. 212 din 15 decembrie 2009 a primarului comunei M.J.; copia contractului de muncă nr. 212 din 01 decembrie 2009; copia documentelor de plată, prin care s-a făcut plata mărfurilor achiziționate de la SC A.S. SRL și SC B.I. SRL de către Primăria comunei M.J.; declarațiile inculpatului B.S.; declarațiile martorilor: B.M., B.A.B., F.A.L., S.A.Z., O.V., C.C.V., B.E., P.F.; dosar u.p. vol. II - copia facturilor fiscale emise de SC B.I. SRL către Primăria M.J., în perioada 2007 - 2012; copia facturilor fiscale emise de SC A.S. SRL către Primăria M.J. în perioada 2011 - 2012; centralizatorul sumelor facturate de SC B.I. SRL către Primăria M.J.; centralizatorul sumelor facturate de SC A.S. SRL către Primăria M.J.; dosar instanță - declarație inculpat B.S.; declarațiile martorilor: B.M., B.A.B., F.A.L., S.A.Z., O.V., C.C.V., B.E., P.F.; P.F., P.M., M.I.F.

În drept, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului B.S. care, în calitate de primar al comunei M.J., jud. Sălaj, în perioada 2007 - 2012, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a achiziționat mărfuri de la SC B.I. SRL în sumă de 145.122,85 RON și, respectiv, de la SC A.S. SRL în sumă de 15.262,06 RON, ambele societăți cu sediul în comuna M.J., jud. Sălaj, cunoscând că la aceste societăți sunt asociați soția sa, și respectiv, fiul său, cu scopul de a realiza un folos material indirect pentru aceștia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prev. de art. 253

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea a considerat că s-a comis o singură infracțiune de conflict de interese în formă continuată și nu două infracțiuni în formă continuată, așa cum s-a reținut în actul de sesizare, distinct pentru faptele inculpatului relativ la SC B.I. SRL și, respectiv, la SC A.S. SRL, având în vedere că toate actele materiale au fost săvârșite de inculpat, fiecare dintre ele prezentând conținutul aceleași infracțiuni de conflict de interese, și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fiind evidentă hotărârea inculpatului de a repeta activitatea infracțională până la realizarea finalității urmărite (obținerea de foloase materiale pentru membrii familiei sale), cu atât mai mult cu cât aceste acțiuni se realizau, în relația cu ambele societăți, în același scop, respectiv pentru a asigura necesarul de produse pentru Centrul de Zi din comună, iar, pe de altă parte, așa cum rezultă din probe, B.M. era persoana care, în fapt, se ocupa de ambele societăți, având drept de semnătură și la societatea al cărei asociat era fiul său, care la rândul său, a arătat că nu a cunoscut ce activități a desfășurat societatea sa, dacă a obținut sau nu profit, rolul său fiind unul formal în societate.

În ce privește fapta inculpatului B.S. care, în calitate de primar al comunei M.J., jud. Sălaj, în data de 15 decembrie 2009 a emis dispoziția nr. 212 din 15 decembrie 2009, prin care a dispus angajarea fiicei sale, F.A.L., în funcția de consilier al primarului comunei M.J., jud. Sălaj, pe durată determinată, începând din data de 01 decembrie 2009, cu un salariu de încadrare lunar de 1.322 RON, cu scopul de a realiza un folos material direct pentru aceasta din urmă, Curtea a apreciat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen.

Referitor la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., prima instanță a constatat că, într-adevăr, starea de fapt descrisă în rechizitoriu este confirmată de probele dosarului, în sensul că decizia de angajare a martorei F.A.L. a fost emisă în data de 15 decembrie 2009 și precizează ca perioadă de angajare "durată determinată", în timp ce contractul de muncă cu aceeași persoană consemnează ca perioadă de angajare "durată nedeterminată", menționând, în plus, o dată de încheiere a contractului și de începere a activității anterioară celei a emiterii deciziei de angajare, respectiv 01 decembrie 2009, însă a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nefăcându-se dovada intenției cu care a acționat inculpatul.

În acest sens, s-a făcut trimitere la declarațiile inculpatului, coroborate cu cele ale martorului C.C., secretarul comunei, și cu adresa comunei M.J. nr. 1005 din 11 martie 2013 (dos inst.), din care rezultă că acesta din urmă a fost cel care a redactat contractul, pe un formular preexistent și, probabil din eroare, pentru că toate contractele încheiate până atunci, de regulă, erau pe durată nedeterminată, a trecut greșit durata nedeterminată a angajării consilierului primarului și, respectiv, data încheierii contractului; tot martorul C.C. a fost cel care a redactat și- dispoziția de angajare, dar, arată acesta, cu întârziere, datorită volumului mare de muncă, dând dispoziției nr. care urma în registru, împreună cu data corespunzătoare. Tototdată, pe baza datelor ce rezultă din foaia colectivă de prezență (dos. inst.) și din declarațiile martorilor F.A.L., C.C. și M.I.F., judecătorul a reținut că numita F.A.L. și-a început efectiv activitatea la 01 decembrie 2009, ceea ce înseamnă că, practic, ceea ce s-a trecut greșit, a fost data emiterii dispoziției de angajare și nu data încheierii contractului de muncă și, respectiv, data începerii activității consilierului.

Ca urmare, deși ambele acte au fost semnate de inculpat, în calitate de primar, care, în felul acesta, a atestat conținutul lor, s-a considerat că neconcordanța, reală de altfel, între datele de emitere a celor două acte și, respectiv, cu privire la durata angajării - determinată sau nedeterminată - se datorează unei erori de redactare și nu se circumscrie, datorită contextului în care s-a produs, conținutului infracțiunii de fals intelectual, nefiind realizată cu intenție, forma de vinovăție cerută de lege, cu atât mai mult cu cât chiar art. 66 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 stabilește o durată determinată a contractului de muncă al consilierului primarului, respectiv pe durata mandatului acestuia.

În privința infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., Curtea a constatat că, în actul de sesizare, conținutul acesteia a fost descris, în comun, cu cel al infracțiunii de fals intelectual, fără nicio distincție, fără a se arăta în concret în ce constă falsul și în ce constă abuzul în serviciu, din descrierea faptei deducându-se că această infracțiune ar consta în aceea că inculpatul, cu știință, a îndeplinit în mod defectuos un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu, respectiv a semnat un contract individual de muncă prin care fiica sa, F.A.L., era angajată pe durată nedeterminată, trecând la data încheierii contractului de muncă, în mod necorespunzător adevărului, data de angajare de 01 decembrie 2009, neprecizându-se, însă, dacă această conduită frauduloasă a cauzat sau nu o tulburare însemnată bunului mers al unui organ - în speță, unității administrativ teritoriale - sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia și dacă, da, în ce a constat aceasta și, mai ales, prin care din cele două acte îndeplinite defectuos - angajarea pe durată nedeterminată sau trecerea unei date nereale ca fiind aceea a încheierii contractului. Pe de altă parte, s-a arătat că nu se poate stabili dacă organul de urmărire penală a avut în vedere salariul încasat de consilierul primarului în cei trei ani în care a fost angajată, în contextul în care, prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei M.J. nr. 55 din 18 decembrie 2008, s-a aprobat nr. de posturi, organigrama și statul de funcții al Primarului pentru anul 2009, printre acestea figurând și un post de consilier primar (dos. inst.), deci, pe un astfel de post, se putea angaja oricum un consilier, ceea ce excludea crearea unei pagube, constând în salariul corespunzător acestui post.

Confuzia asupra acestui aspect, al urmării îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu, a fost apreciată ca fiind cu atât mai mare, cu cât, la ultimul termen de judecată, cu ocazia dezbaterilor, procurorul a arătat că acțiunile defectuoase ale inculpatului au cauzat o pagubă constând în salariul plătit de comună consilierului primarului, în condițiile în care acest consilier nu a prestat niciodată activitățile specifice funcției în care a fost angajat și menționate în dispoziția de angajare și în fișa postului. Or, luarea în considerare a acestei ultime precizări a procurorului a fost considerată ca echivalând cu depășirea de către instanță a cadrului procesual cu care a fost învestită, în condițiile în care nu a avut loc o extindere a procesului penal cu privire la alte fapte, respectiv la fapte ale inculpatului ce au avut ca urmare prejudicierea unității administrativ teritoriale cu suma de bani reprezentând salariul consilierului pe cei trei ani în care a fost angajată și nu a prestat activitățile corespunzătoare, ci, cu totul alte activități. Or, astfel de fapte nu au făcut obiectul urmăririi penale, nu s-au făcut cercetări sub acest aspect, nu a fost audiat inculpatul asupra respectivelor chestiuni constând în prestarea de către consilier a altor activități decât cele pentru care a fost angajat, indicii ale acestor împrejurări relevându-se doar în cursul cercetării judecătorești.

Așa fiind, deoarece, potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare, nesolicitându-se nicio extindere a procesului penal, iar în rechizitoriu s-a arătat că abuzul în serviciu constă în fapta inculpatului care a semnat un contract individual de muncă prin care fiica sa, F.A.L., era angajată pe durată nedeterminată, trecând la data încheierii contractului de muncă, în mod necorespunzător adevărului data de angajare de 01 decembrie 2009, Curtea a constatat, raportat și la ultima precizare a procurorului, coroborat și cu poziția comunei M.J., în sensul că nu formulează pretenții civile în cauză întrucât unitatea administrativ teritorială nu a fost prejudiciată (dos. inst.), că fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., lipsind din latura obiectivă a infracțiunii urmarea imediată a faptei cerută de lege, respectiv o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

În consecință, pentru toate aceste motive, prima instanță a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.S. de sub învinuirea săvârșirii acestora.

În privința celorlalte două infracțiuni de conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în legătură cu B.M. și B.A.B. și, respectiv, cu F.A.L.), Curtea a considerat că probele administrate în cauză dovedesc comiterea lor de către inculpat, motiv pentru care a dispus condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea, la a căror individualizare a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege (pedeapsa de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi), gradul de pericol social concret al fiecărei fapte (relativ ridicat, având în vedere natura și importanța relațiilor sociale lezate, perioada infracțională, tipul de folos material procurat prin acțiunea ilicită și cuantumul acestuia relativ redus), dar și persoana inculpatului [fără antecedente penale, bucurându-se de apreciere și respect în comunitate, fiind apreciat la nivel local și național ca un bun primar, care s-a implicat în multe proiecte de importanță majoră pentru cetățenii care l-au ales de două ori consecutiv să-i reprezinte și să se ocupe de problemele lor, conform caracterizărilor depuse la dosar (dos. inst.), cu o atitudine procesuală corespunzătoare, el recunoscând, în materialitatea lor faptele, negând însă vinovăția în comiterea lor, prezentându-se la fiecare termen de judecată, cooperând cu organele judiciare, împrejurări ce justifică reținerea ca circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.].

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., pentru cele două infracțiuni de conflict de interese, Curtea, raportându-se la circumstanțele concrete ale speței și la dispozițiile art. 18

1

alin. (2) C. pen., a considerat că aceasta nu poate fi primită. S-a arătat, în acest sens, că nu se poate vorbi, în cauză, de un anumit mod sau mijloc de săvârșire a faptei, infracțiunea în discuție neputând a se comite altfel decât prin îndeplinirea unui act prin care s-a realizat un folos material persoanelor interzise de lege. în privința scopului urmărit, de asemenea, s-a menționat că nu se poate reține în concret vreo împrejurarea specială, de regulă, o astfel de infracțiune nefiind comisă într-un scop anume. împrejurările invocate de inculpat, în sensul că a urmărit doar un interes public, să rezolve problemele sociale din comunitate și nu a găsit altă soluție decât să apeleze la societățile comerciale aparținând familiei sale pentru a nu închide Centrul de Zi, s-a constatat a nu fi fost dovedite, așa cum le-a prezentat inculpatul, pentru că solicitările de ofertă din partea primăriei au fost făcute doar către două societăți comerciale din Zalău și doar la 6 septembrie 2012, cu puțin timp înaintea începerii urmăririi penale în cauză, alte dovezi în acest sens nemaifiind identificate la dosar.

Relativ la împrejurările în care fapta a fost comisă, instanța nu a identificat vreuna specifică, particulară, care să justifice în vreun fel decizia inculpatului de a recurge la acțiuni cu caracter ilicit, nefăcându-se dovada că demersurile inculpatului de a găsi soluții alternative pentru achiziționarea de produse necesare Centrului de Zi au fost unele sistematice și serioase ori că, fără acțiunea inculpatului, s-ar fi creat o stare de necesitate pentru copiii din centru, iar în cazul angajării fiicei sale, nici măcar nu s-a invocat vreo împrejurare care să justifice, în vreun fel, imposibilitatea obiectivă a angajării unei alte persoane în funcția de consilier, care să nu fie în grad de rudenie cu inculpatul, prohibit de lege. Faptul că martora angajată pe această funcție a dat dovadă de o bună pregătire profesională, că a avut o activitate meritorie în perioada în care a lucrat în primărie, că munca sa a fost apreciată de angajații primăriei și de comunitate nu justifică în niciun fel, în opinia judecătorului fondului, acțiunea ilicită a inculpatului, nu-l poate exonera pe acesta de răspundere, nu dovedește sub nicio formă că era singura persoană care putea îndeplini această funcție sau că, fără ea, inculpatul nu ar fi făcut față atribuțiilor de serviciu.

În ceea ce privește urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, s-a arătat că, teoretic, acest element nu își are locul în analiza efectuată, având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, a cărei urmare socialmente periculoasă se realizează ex re, prin însăși săvârșirea acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a acesteia.

Cât privește persoana și conduita inculpatului, s-au avut în vedere toate elementele în circumstanțiere ce au fost relevate de actele dosarului, respectiv lipsa antecedentelor penale, prezentarea în fața organelor judiciare, atitudinea parțial sinceră, comportarea exemplară în familie și societate, precum și faptul că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, având aplicată anterior o sancțiune cu caracter administrativ pentru o faptă de corupție, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000. Raportat la toate aceste aspecte, Curtea a constatat că doar o parte din elementele favorabile ce privesc persoana inculpatului, singure, necoroborate cu cele ținând de ceilalți factori de apreciere a gradului de pericol social al unei infracțiuni, nu pot fundamenta concluzia că faptele acestuia sunt în mod vădit lipsite de importanță, respectivele elemente favorabile persoanei inculpatului fiind rezultatul unei atitudini firești, normale, a oricărei persoane de bună credință.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul B.S., pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul său, Ministerul Public a invocat greșita schimbare a încadrării juridice a celor două infracțiuni de conflict de interese, în formă continuată, prev. de art. 253

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în legătură cu B.M. și, respectiv, B.A.B.) într-o singură infracțiune de conflict de interese, în formă continuată, prev. de art. 253

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., criticând, totodată, hotărârea primei instanțe sub. aspectul achitării eronate a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., precum și al modalității de individualizare judiciară a sancțiunilor penale aplicate acestuia, sens în care a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și majorarea pedepselor stabilite de Curtea de apel.

În ceea ce îl privește pe inculpat, acesta, reiterând parțial apărările formulate în fața instanței de fond, a criticat sentința recurată pentru greșita sa condamnare, solicitând pronunțarea unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei sub aspectul ambelor infracțiuni de conflict de interese, în conformitate cu prevederile art. 80 - 81 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. în acest sens, a arătat, în motivare, că sunt îndeplinite, în cauză, toate cerințele textelor de lege invocate, respectiv inculpatul nu a mai suferit anterior vreo condamnare, nu s-a mai dispus față de el renunțarea la aplicarea pedepsei, acesta nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorilor sau a participanților, iar pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunile de care este acuzat nu depășește 5 ani.

La termenul de judecată din data de 27 martie 2014, având în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a acestuia, a recalificat căile de atac promovate în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul B.S. ca fiind apeluri, cadrul procesual în care s-a realizat judecarea acestora fiind dat de prevederile art. 411 - art. 425 C. proc. pen.

În aceeași ședință publică, conform art. 420 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (2), art. 378, art. 108 și urm. C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea inculpatului B.S. și a încuviințat, potrivit art. 420 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 100 C. proc. pen., proba cu înscrisuri solicitată de apelant, ce a fost administrată prin atașarea la dosar a acestora.

Examinând cauza atât în privința motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpatul B.S. nu este întemeiat, iar apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este fondat, însă în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:

Ca urmare, examinând cauza din această perspectivă și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare), Înalta Curte constată că, dintre cele două legi penale succesive, cea care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat este Codul penal anterior, privit atât prin raportare la fiecare instituție de drept penal aplicabilă în speță, cât și în urma aprecierii globale a acestora și a evaluării, în ansamblul lor, a tuturor dispozițiilor incidente în cauza dedusă judecății.

Astfel, inculpatul B.S. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni de conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen. (1969), dintre care două în formă continuată, prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), și o infracțiune de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (1969), toate fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 de ani, însă, în noua reglementare, respectiv art. 301 și art. 321 C. pen., limita minimă a pedepselor pentru ambele infracțiuni a fost majorată la 1 an închisoare, situație în care Codul penal anterior apare ca fiind mai favorabil inculpatului, prevăzând un minim al pedepselor mai redus decât cel stabilit de legea în vigoare.

Același raționament este valabil și în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. (1969), sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, ce își găsește corespondent în noul C. pen. în art. 297 alin. (1), fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani. În plus, în cazul acestei infracțiuni, Legea nr. 286/2009 privind Codul penal a introdus modificări sub aspectul conținutului constitutiv, instituind condiții de incriminare mai puțin restrictive atât cu privire la subiectul pasiv al acesteia (o persoană juridică de drept privat sau de drept public, în timp ce, în vechea reglementare, subiectul pasiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice trebuia să fie o persoană juridică de drept public sau de interes public), cât și sub aspectul urmării imediate [care, potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., constă în cauzarea unei pagube sau a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane juridice, spre deosebire de Codul penal anterior, care prevedea, alternativ cu producerea unei pagube, cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori unei alte unități din cele la care se referă art. 145].

Referitor la sancționarea infracțiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în acest caz, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, precum și posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deși Codul penal în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, față de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanță în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prima instanță nu a dat eficiență acestei cauze de agravare a pedepsei, iar apelul Parchetului nu vizează aspectul respectiv, astfel încât, în concret, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunea de conflict de interese (în privința căreia s-a reținut forma continuată), mai favorabil este Codul penal anterior, care, așa cum s-a arătat, prevede un minim mai redus al pedepsei închisorii. Pe de altă parte, se observă că noua lege penală generală este mai puțin favorabilă decât cea anterioară și prin introducerea condiției suplimentare de existență a infracțiunii continuate constând în unitatea subiectului pasiv (în înțelesul dat prin art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), cu consecința restrângerii sferei de incidență a dispozițiilor privind forma continuată în care se poate stabili că s-a săvârșit un ansamblu infracțional faptic și extinderea corelativă a situațiilor de reținere a unui concurs de infracțiuni (situație care, evident, este mai puțin favorabilă acuzatului).

Legea anterioară apare ca fiind mai favorabilă și din perspectiva tratamentului penal al pluralității de infracțiuni sub forma concursului, constând în cumulul juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), spre deosebire de legea nouă, care prevede cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu (art. 39 C. pen.).

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpatul B.S. este Codul penal anterior care, în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare și de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a apelantului, creează acestuia o situație mai avantajoasă, motiv pentru care toate aspectele invocate în apel de acuzare și apărare vor fi analizate prin raportare la prevederile acestuia, ca lege penală mai favorabilă, în conformitate cu prevederile art. 5 din noul C. pen.

1

C. pen. (1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Așa cum a arătat judecătorul fondului și cum rezultă din conținutul art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), una dintre condițiile de existență ale infracțiunii continuate este aceea a unității de rezoluție infracțională, ceea ce presupune săvârșirea tuturor actelor de executare ce realizează conținutul juridic al acesteia în cadrul aceleiași hotărâri infracționale luată inițial, făptuitorul prevăzând de la început (chiar și numai în ansamblu) rezultatele acțiunilor sau inacțiunilor sale și urmărind ori acceptând producerea acestora. Pentru existența infracțiunii unice, continuate, nu este necesară o rezoluție infracțională care să aibă în vedere în mod concret, până la detalii, faptele succesive ce urmează a fi săvârșite, fiind suficient să existe o hotărâre generică, însă cu obiective clare, iar hotărârea să fie urmată, ca o consecință imediată, de mai multe fapte comise la intervale de timp diferite.

În speță, începând din anul 2007, inculpatul, în calitate de primar al comunei M.J., a dispus, în mod repetat, cumpărarea unor produse alimentare și nealimentare de la SC B.I. SRL, unde acționar și administrator era soția sa, B.M., și abia din anul 2011, când fiul său, B.A.B., a înființat SC A.S. SRL, a achiziționat mărfuri și de la această firmă, distanța mare în timp între actele de executare în raport cu fiecare societate comercială neputând concura, așa cum, în mod eronat, a apreciat prima instanță, la stabilirea unității de rezoluție infracțională, chiar dacă au fost folosite aceleași procedee în săvârșirea acțiunilor componente ale activității ilicite, iar cele două firme au fost reprezentate în fapt în relația cu unitatea administrativ teritorială de aceeași persoană, respectiv de B.M..

Pentru a uni toate actele de executare, hotărârea infracțională trebuie să fie suficient de determinată, astfel încât subiectul activ să aibă o imagine de ansamblu a activității ulterioare pe care o va desfășura, or, în cauză, nu se poate considera că inculpatul a prevăzut și a acceptat sau urmărit, după caz, încă de la început rezultatul unor acțiuni ce urmau a fi comise abia după 4 ani, cu atât mai mult cu cât, în momentul în care a fost luată rezoluția infracțională, SC A.S. SRL nu exista ca persoană juridică și nici nu se întrevedea înființarea unei asemenea societăți.

Chiar dacă s-ar accepta opinia judecătorului fondului în sensul existenței unei hotărâri a inculpatului de a repeta activitatea frauduloasă până la realizarea finalității urmărite, respectiv obținerea de foloase materiale pentru membrii familiei sale, o asemenea rezoluție infracțională, raportată la cazul concret, ar fi mult prea generală, indeterminată, pentru a putea fi comună tuturor actelor de executare, astfel încât Înalta Curte, în acord cu Ministerul Public, apreciază că, ulterior înființării SC A.S. SRL, inculpatul a adoptat o nouă hotărâre, în baza căreia a comis acțiunile de care este acuzat în raport cu această din urmă societate comercială, decizia ulterioară fiind luată în considerarea unor premise diferite, atât din perspectiva conținutului, cât și a poziționării temporale.

Ca urmare, constatând că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că faptele inculpatului de a achiziționa, în mod repetat, în calitate de primar al comunei M.J., mărfuri de la SC B.I. SRL și SC A.S. SRL, societăți aparținând soției și, respectiv, fiului său, cu scopul de a realiza un folos material pentru aceștia, întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de conflict de interese, în formă continuată, prev. de art. 253

1

C. pen. (1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), Înalta Curte va admite apelul promovat de procuror și, în rejudecare, va reforma, sub acest aspect, hotărârea instanței de fond, urmând să îl condamne pe inculpatul B.S. pentru săvârșirea, în concurs real, a două infracțiuni de conflict de interese, prev. de art. 253

1

C. pen. (1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), una comisă în perioada 2007 - 2011 în legătură cu SC B.I. SRL (B.M.), iar cea de-a doua în intervalul de timp 2011 - 2012 în legătură cu SC A.S. SRL (B.A.B.).

Potrivit art. 289 C. pen. (1969), constituie infracțiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări. Rezultă, așadar, din modul de redactare a textului, că infracțiunea de fals intelectual, indiferent dacă se realizează printr-o acțiune sau printr-o inacțiune, se poate săvârși numai cu intenție directă sau indirectă, ceea ce înseamnă că făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, constând în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care trebuie să se bucure înscrisurile oficiale, și urmărește producerea respectivei stări de pericol prin comiterea faptei ori, deși nu o urmărește, acceptă posibilitatea survenirii ei.

În cauză, ceea ce s-a reținut prin actul de sesizare în sarcina inculpatului B.S. a fost faptul că acesta, contrar propriei sale dispoziții nr. 212 din data de 15 decembrie 2009, prin care, în calitate de primar al comunei M.J., a dispus angajarea fiicei sale, F.A.L., în funcția de consilier pe durată determinată, a semnat, ulterior, contractul individual de muncă cu același număr, prin care aceasta din urmă era angajată pe perioadă nedeterminată, trecând la data încheierii contractului, în mod necorespunzător adevărului, data de 1 decembrie 2009.

Audiat fiind în legătură cu acest aspect, inculpatul nu a putut oferi nicio explicație în faza de urmărire penală (vol. I), iar, în cursul cercetării judecătorești, a invocat existența unor erori materiale în cuprinsul celor două înscrisuri, inserate din greșeală de secretarul primăriei, care le-a întocmit și pe care personal nu le-a observat cu ocazia semnării dispoziției și a contractului de muncă. Aceeași variantă a fost prezentată și de martorul C.C.V., secretarul Primăriei comunei M.J., acesta confirmând, totodată, susținerea inculpatului în sensul că fiica sa și-a desfășurat efectiv activitatea în cadrul primăriei cu începere de la data de 1 decembrie 2009.

Contrar celor reținute de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază, însă, că apărarea inculpatului, făcută, de altfel, pentru prima dată în fața instanței, după mai mult de trei ani de la data comiterii faptei, nu poate fi valorificată în plan probator, datele existente în cauză conducând la concluzia că neconcordanțele dintre aspectele inserate în cuprinsul celor două înscrisuri nu se datorează unor greșeli de redactare, ci reprezintă rezultatul unei acțiuni de alterare a adevărului, prin atestarea în conținutul contractului de muncă a unor împrejurări necorespunzătoare realității cu privire la data emiterii lui și durata angajării, în scopul asigurării plății drepturilor salariale către martora F.A.L. pentru întreaga lună calendaristică și al creării unor condiții net favorabile pentru aceasta, prin angajarea sa pe perioadă nedeterminată la Primăria comunei M.J.

Prin semnarea contractului de muncă nr. 212/2009 (după ce, anterior, la data de 15 decembr