ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1753/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1753/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 804 din 06 noiembrie

2013, Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondată

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul

G.C. din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 197

alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. a fost

condamnat inculpatul G.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

S-a făcut în cauză

art. 71, 64 lit. a teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 5 ani, în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus prevenția de la 17 martie 2013 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În baza art. 346 C.

proc. pen. rap. la art. 17 alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la

plata sumei de 25.000 RON către partea vătămată, cu titlu de daune morale.

În baza art. 163

alin. 6 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a

sechestrului asupra bunurilor inculpatului.

Prin Încheierea din

15 noiembrie 2013 instanța a dispus, în baza art. 195 C. proc. pen.,

îndreptarea erorii materiale din minuta Sentinței penale 804 din 6 noiembrie

2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a-II-a penală, în dosarul nr.

30019/3/2013, în sensul înlăturării mențiunii instituirii sechestrului

asigurător asupra imobilului reprezentând domiciliul inculpatului, respectiv

apartamentul nr. 20, situat în București, sector 5.

S-a reținut că în

ziua de 16 martie 2013, în jurul orei 17:00, inculpatul, prin constrângere și

profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, l-a determinat pe minorul

P.V.E., în vârsta de 10 ani, să acționeze asupra sexului acestuia în vederea

obținerii de satisfacții sexuale.

Lucrătorii de politie

din cadrul Secției 18 au fost sesizați prin intermediul apelului de urgență 112

cu privire la faptul că, în spatele blocului 72, situat pe str. Rahovei, nr.

295, o persoană de sex masculin, ce părea a fi o persoană fără adăpost, hărțuia

un copil.

Deplasându-se la fața

locului, lucrătorii de poliție l-au depistat pe inculpatul G.C. împreună cu

minorul P.V.E., în vârstă de 10 ani. Cu această ocazie, organele de poliție au

fost interpelate de către martora G.M., care le-a comunicat că ea este persoana

care a apelat la 112, întrucât i-a observat, de la un geam al apartamentului

său, pe inculpatul G.C., care s-a dezbrăcat de pantaloni, și pe minorul P.V.E.,

care i-a pus mâna pe organele genitale.

Fiind audiată, partea

vătămată P.V.E. în vârstă de 10 ani, a declarat că îl cunoaște de mai mult timp

pe inculpat, acesta abordându-l sub pretextul că nu are ce mânca și

solicitându-i alimente. Din declarația părții vătămate rezultă însă că

inculpatul avea bani, acesta jucând la aparate tip pocker, pariuri sportive

etc.

Partea vătămată a

arătat că, în repetate rânduri, inculpatul i-a povestit că, dacă ar avea

telefon mobil, ar suna la ziar pentru a contacta femei ca "să le dea limbi

în p..." și să "le f...".

La data de 16 martie

2013 inculpatul a abordat din nou partea vătămată, cerându-i o bucată de pâine

pe care acesta o avea asupra lui pentru a hrăni porumbeii din parc. În

continuare, inculpatul i-a cerut părții vătămate să meargă împreună cu el

într-un loc retras, în spatele blocului, unde l-a tras de mână și i-a spus

"vreau să te f...". Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul

i-a cerut să-l masturbeze și să îl lingă pe penis. Din declarațiile părții

vătămate rezultă că doar l-a atins pe inculpat pe organul sexual, acesta din

urmă continuând acțiunea asupra organului genital până când "a făcut

pipi''. În acest moment, la solicitarea inculpatului, partea vătămată i-a

înmânat șervețel cu care acesta s-a șters pe penis.

Din Procesul-verbal

încheiat la data de 16 martie 2013 de către organele de poliție, a rezultat

faptul că respectivul șervețel a fost ridicat în vederea expertizării.

Totodată, din

declarația părții vătămate a rezultat că inculpatul i-a solicitat, în repetate

rânduri, să-i aducă și alți copii în vederea satisfacerii sexuale și a și

întreținut acte asemănătoare cu minorul "A." și cu un alt minor,

minori care până în acest moment nu au putut fi identificați.

Cu privire la aceste

fapte s-a dispus disjungerea cauzei.

Conform Raportului de

Expertiză Medico-Legală "Examen ADN", analiza genetică a urmelor de

pe șervețelul găsit la fața locului nu a pus în evidență ADN de origine umană

și nici profile ADN, cel mai probabil datorită cantității insuficiente sau

degradării materialului genetic, în condițiile expunerii la factorii de mediu.

Faptul că inculpatul

a constrâns-o pe partea vătămată minoră să îi maseze organul sexual, a rezultat

atât din declarația părții vătămate, dată în prezența părintelui său, în data

de 17 martie 2013, dar și din declarațiile date de inculpat. Pentru ca un minor

în vârstă de 10 ani să se simtă constrâns de către un adult cu care se află singur

într-un loc ascuns, nu este necesar să se țipe la el sau să fie lovit. Este

suficient ca, în astfel de împrejurări în care acesta să se simtă neajutorat,

să i se ceară în mod imperativ un lucru, or inculpatul a făcut mai mult,

luându-i mâna copilului și așezându-i-o pe organul său sexual, în ciuda

opoziției inițiale a copilului.

La reținerea

infracțiunii de viol, se are în vedere și Decizia nr. III/2005, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, potrivit

căreia, prin act sexual de orice natură, susceptibil de a fi încadrat în

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., se înțelege

orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului

sau acționând asupra sexului.

În cursul

cercetărilor efectuate în cauză a fost audiată martora G.M., persoana care a

sesizat săvârșirea faptei la dispeceratul de urgență 112, aceasta declarând

următoarele: "În data de 16 martie 2013, în jurul orelor 17:00, în timp ce

mă aflam la domiciliul meu de la adresa menționată și priveam pe geamul de la

bucătărie, care este poziționat spre spatele blocului, am observat pe aleea din

spatele blocului un individ în vârstă de aproximativ 40 de ani îmbrăcat

neîngrijit cu o geacă din fâș și pantaloni de culoare închisă fiind însoțit de

un copil în vârstă de aproximativ 10 ani îmbrăcat într-un hanorac de culoare

neagră și pantaloni de culoare gri. Bărbatul în vârstă de aproximativ 40 de ani

mergea în spatele copilului la o distanță de aproximativ 2 - 3 metri și am

observat cum acesta s-a oprit la intrarea în scara 2 a blocului 72 și a purtat

o discuție cu minorul.

În urma acelei

discuții ce a durat aproximativ 30 secunde sau un minut, am văzut cum bărbatul

respectiv s-a desfăcut la pantaloni și i-a arătat organele genitale copilului,

după care copilul a pus mâna pe penis timp de 30 de secunde după care, copilul

a înmânat un șervețel bărbatului.

Am observat cum cei

doi s-au șters pe mâini, după care s-au deplasat în spatele blocului în care se

află Sucursala BRD Calea Ferentari. Eu nu am mai avut vizibilitate, însă cei

doi au purtat o discuție și la scurt timp a venit un echipaj de poliție, în

urma sesizării făcute de mine la apelul de urgență 112".

Conform

procesului-verbal, la data de 16 martie 2013, în prezența martorului asistent,

martora G.M. a recunoscut indubitabil din grup pe inculpatul G.C. ca fiind

persoana care l-a agresat sexual pe minorul în vârstă de 10 ani P.V.E.

Fiind audiat

inculpatul a recunoscut fapta comisă precizând că nu a ejaculat în urma acțiunii

copilului asupra penisului său și a cerut un șervețel pentru a se șterge pe

organele genitale care miroseau urât, întrucât nu se spălase de mai mult timp.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul G.C., criticile sale vizând

netemeinicia pedepsei aplicate.

Prin Decizia penală

nr. 311 din 10 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat G.C., împotriva

Sentinței penale nr. 804 din 06 noiembrie 2013 a Tribunalului București, secția

a II-a penală.

A menținut arestarea

preventivă a inculpatului.

A dedus din pedeapsa

aplicată prin sentința apelată, perioada detenției preventive, de la 17 martie

2013, la zi.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul, la 300 RON, cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din

oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost

bine individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. și este

aptă să asigure scopul educativ și coercitiv al pedepsei.

Împotriva acestei

decizii, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc.

pen. a declarat recurs inculpatul G.C., în susținerea căruia a solicitat a se

face aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. cu consecința aplicării unei

pedepse într-un cuantum mai redus.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei penale atacate, reține Înalta Curte că recursul declarat

de inculpatul G.C. este întemeiat numai sub aspectul incidenței disp. art. 5 C.

pen., fapt pentru care îl va admite în aceste limite pentru considerentele ce

urmează a fi expuse în continuare.

Conform art. 12 din

Legea nr. 255/2013 recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare

a C. proc. pen. declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului

potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă

potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Față de aceste norme

tranzitorii, Înalta Curte va analiza recursul declarat de inculpatul G.C. în

raport de cazurile de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen.

anterior.

Înalta Curte reține

că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, rezultând atât fapta cât și

împrejurările comiterii faptei.

Recurentul inculpat

nu formulează critici cu privire la situația de fapt astfel încât Înalta Curte

nu va mai relua expunerea acestuia, cu atât mai mult cu cât inculpatul a

înțeles să se judece în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C.

proc. pen.

Înalta Curte reține

însă că recursul declarat de inculpat este întemeiat sub aspectul incidenței

dispozițiilor art. 5 C. pen. privind legea penală mai favorabilă.

Potrivit art. 5 C.

pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică

legea mai favorabilă.

Deși regula o

constituie activitatea legii penale există însă și situații când aceasta se

aplică și raporturilor juridice născute sub imperiul unei alte legi.

O asemenea derogare

are loc în cazul situațiilor tranzitorii determinate de succesiunea legilor

penale, adică atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul unei legi

penale, dar judecarea ei are loc sub imperiul unei alte legi penale.

Într-o asemenea

situație tranzitorie, una dintre legi extraactivează iar în acest caz se impune

a fi determinată legea penală mai favorabilă, ori cea anterioară, ori cea

ulterioară.

În speță, de la data

pronunțării Deciziei penale nr. 311 din 10 decembrie 2013 și până la data

soluționării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 de punere în

aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În acest context,

instanța de recurs, având în vedere că fapta a fost comisă sub imperiul legii

vechi iar până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege nouă, în

baza principiului aplicării legii penale mai favorabile, trebuie să determine

care este legea care va extraactiva.

În acest context,

Înalta Curte va analiza comparativ conținutul constitutiv al infracțiunii

prevăzute de legea veche față de conținutul constitutiv al infracțiunii

prevăzute de legea nouă.

În cauza dedusă

judecății, inculpatul G.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de viol prev. de art. 193 alin. (1) și (3) C. pen. cu următorul

conținut:

"Art. 197 alin.

(1) C. pen. anterior - Actul sexual de orice natură cu o persoană de sex

diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de

imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu

închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Alin. (3) - Pedeapsa

este închisoarea de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi dacă

victima nu a împlinit vârsta de 15 ani."

În Noul C. pen.

infracțiunea de viol este reglementată de disp.art. 218 C. pen. și are

următorul conținut:

"Alin. (1) -

Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin

constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința

sau profitând de această stare se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani

și interzicerea unor drepturi.

Alin. (3) lit. c) -

pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi

atunci când victima nu a împlinit vârsta de 16 ani.

Analizând comparativ

conținutul constitutiv al infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C.

pen. anterior cu conținutul constitutiv al infracțiunii de viol prev. de art.

218 alin. (1) C. pen. constată Înalta Curte că există diferențe majore între

cele două infracțiuni.

Dacă în vechea

reglementare, violul era definit ca fiind actul sexual de orice natură cu o

persoană de sex diferit sau de același sex prin constrângere sau profitând de

imposibilitatea victimei de a se apăra, în noul C. pen. legiuitorul este mult

mai explicit și arată în mod expres modalitățile alternative de comitere a

faptei respectiv raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană,

săvârșit prin constrângere sau profitând de imposibilitatea de a se apăra ori

de a-și exprima voința.

În cauza dedusă

judecății activitatea infracțională a inculpatului a constat în aceea că l-a

determinat pe minorul în vârstă de 10 ani să îl masturbeze și să îl lingă pe

penis, activități ce realizează elementul material al infracțiunii prev. de

art. 219 C. pen. referitoare la agresiunea sexuală.

Potrivit acestor

dispoziții legale, actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art.

218, cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a

se apăra ori de a-și exprima voința ori profitând de această stare se

pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Alin. (2) lit. c) -

pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani interzicerea unor drepturi atunci

când victima nu a împlinit vârsta de 16 ani.

Faptul că în noul C.

pen. conținutul constitutiv al infracțiunii de viol a fost modificat, nu

echivalează cu o dezincriminare, cât timp elementul material al laturii

obiective a infracțiunii de viol se regăsește atât în infracțiunea de viol

prev. de art. 218 noul C. pen. cât și în infracțiunea de agresiune sexuală

prev. de art. 219 C. pen.

În raport de situația

expusă, Înalta Curte reține că fapta inculpatul G.C. de a-l determina pe minorul

de 10 ani să-l masturbeze și să-l lingă pe penis, reprezintă act de natură

sexuală, altul decât cel prevăzut de art. 218 și realizează latura obiectivă a

infracțiunii prev. de art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. ce urmează

a fi reținută în cauză, legea nouă reprezentând legea mai favorabilă atât sub

aspectul conținutului constitutiv cât și sub aspectul efectelor acuzației.

În vechea

reglementare, infracțiunea de viol comisă asupra victimei care nu împlinise 15

ani, era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani.

În actuala

reglementare, fapta este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani și având în

vedere dispozițiile art. 375 C. proc. pen. privind judecata în cazul

recunoașterii vinovăției, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 ani și 6

ani și 8 luni.

Față de împrejurarea

că limitele de pedeapsă în noua reglementare sunt net inferioare celor din

vechea reglementare, Înalta Curte va reduce pedeapsa aplicată inculpatului

proporțional cu noile limite de pedeapsă.

Față de disp.art. 12

alin. (1) din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora în cazul succesiunii de legi

penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,

pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost

identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, Înalta

Curte va reduce și pedeapsa complementară reținută în sarcina inculpatului în

raport de noile dispoziții privind pedeapsa complementară.

Având în vedere

argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursul inculpatului G.C.

Va casa în parte

decizia penală atacată și în parte Sentința penală nr. 804 din 06 noiembrie

2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și rejudecând în fond, va

face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:

Va reduce pedeapsa

aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 219 alin.

(2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. de la 10 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit b) C. pen. la 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a)

și b C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.

Va menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 17 martie 2013 la 23

mai 2014.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul G.C. împotriva Deciziei penale nr. 311 din 10 decembrie

2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează în parte

decizia penală atacată și în parte Sentința penală nr. 804 din 06 noiembrie

2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și rejudecând în fond:

Face aplicarea art. 5

C. pen. și în consecință:

Reduce pedeapsa

aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 219 alin.

(2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. de la 10 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. la 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a)

și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata prevenției de la 17 martie 2013 la 23 mai 2014.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2014.

Procesat de GGC - AM