ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 873/2014

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 608 din 12 august

2013, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus în baza prev. art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320

1

C. pen. condamnarea inculpatului L.M. la pedeapsa de 4

ani închisoare și 2 ani interdicțiunea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen., conform art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea

prev. art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. și în baza prev. art. 17 și art. 18 din

Legea nr. 143/2000 și s-a dispus confiscarea cantității de droguri (heroină)

rămase în urma analizelor de laborator, respectiv 3,47 gr și 4,35 gr, depuse la

Camera de Corpuri Delicte IGPR seria H nr. 0023926/2013 și seria H nr.

0024507/2013 și distrugerea lor.

În baza prev. art.

118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.000 RON

și în baza prev. art. 350 C. pen. a fost menținută starea de arest a

inculpatului și conform art. 88 C. pen. a fost dedusă prevenția de la 4 iulie

2013 la zi.

În baza prev. art. 7

din Legea 76/2008 s-a dispus obligarea inculpatului să se supună prelevării

probelor biologice la momentul eliberării sale și în baza prev. art. 191 C.

pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare

statului,

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul L.M.I.

Prin Decizia penală

nr. 249 din 17 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în

temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul L.M.I. împotriva

Sentinței penale nr. 608 din 12 august 2013 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, în Dosarul nr. 25344/3/2013.

A fost desființată în

parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

În temeiul art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

a fost condamnat inculpatul L.M.I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. în condițiile disp. art. 65 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată

inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în

condițiile art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 86

alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de

încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a suspendat și executarea

pedepselor accesorii și i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză și s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 4 iulie

2013 la zi.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a constatat că se poate dispune suspendarea executării

pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București, respectiv ca pedeapsa aplicată să nu fie executată în regim de

detenție, cu obligarea la respectarea anumitor măsuri, dată fiind lipsa

antecedentelor penale, inculpatul fiind la prima abatere, cantitatea nu foarte

mare de droguri traficată, atitudinea inculpatului, toate acestea au determinat

Curtea să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în

detenție a pedepsei aplicate, controlul la care va fi supus inculpatul putând

să asigure supravegherea acestuia pe un termen de încercare suficient, de 6

ani.

Curtea a mai apreciat

așadar că nu se impun în cauză circumstanțe atenuante, toate circumstanțele

favorabile pentru inculpat fiind deja valorificate prin reținerea celor 2 cauze

legale de reducere a pedepsei, astfel încât, nereținând nici o atitudine

deosebită a inculpatului, care să reclame reținerea de alte circumstanțe

atenuante, apreciază că nu poate reduce cuantumul pedepsei sub minim, această

solicitare a inculpatului neputând fi reținută.

Împotriva acestei

decizii, inculpatul L.M. a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul,

prezent în instanță, a făcut cunoscut că își retrage recursul declarat.

Potrivit art. 436

alin. (3) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor

art. 414 și pot retrage recursul în condițiile art. 415 care se aplică în mod

corespunzător.

În conformitate cu

prevederile art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor

în instanța de apel, fiecare dintre părți își poate retrage apelul declarat.

Retragerea trebuie să

fie făcută personal de părți sau prin mandat special, iar dacă partea se află

în stare de deținere printr-o declarație atestată sau consemnată într-un

proces-verbal de către conducerea locului de deținere.

Având în vedere că

prevederile textului de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt

îndeplinite, în sensul că, prezent în instanță, inculpatul și-a exprimat

dorința de a retrage recursul declarat, Înalta Curte urmează a lua act de

această cerere și a dispune în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul L.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 249 din

17 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON,

se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi, 11 martie 2014.

Procesat de GGC - LM