ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 873/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 608 din 12 august 2013, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus în baza prev. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. pen. condamnarea inculpatului L.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interdicțiunea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., conform art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea prev. art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. și în baza prev. art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000 și s-a dispus confiscarea cantității de droguri (heroină) rămase în urma analizelor de laborator, respectiv 3,47 gr și 4,35 gr, depuse la Camera de Corpuri Delicte IGPR seria H nr. 0023926/2013 și seria H nr. 0024507/2013 și distrugerea lor.

În baza prev. art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.000 RON și în baza prev. art. 350 C. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. a fost dedusă prevenția de la 4 iulie 2013 la zi. În baza prev. art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus obligarea inculpatului să se supună prelevării probelor biologice la momentul eliberării sale și în baza prev. art. 191 C. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare statului, Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul L.M.I. Prin Decizia penală nr. 249 din 17 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul L.M.I. împotriva Sentinței penale nr. 608 din 12 august 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 25344/3/2013. A fost desființată în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând: În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul L.M.I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile disp. art. 65 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În temeiul art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii și i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 4 iulie 2013 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, respectiv ca pedeapsa aplicată să nu fie executată în regim de detenție, cu obligarea la respectarea anumitor măsuri, dată fiind lipsa antecedentelor penale, inculpatul fiind la prima abatere, cantitatea nu foarte mare de droguri traficată, atitudinea inculpatului, toate acestea au determinat Curtea să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în detenție a pedepsei aplicate, controlul la care va fi supus inculpatul putând să asigure supravegherea acestuia pe un termen de încercare suficient, de 6 ani.

Curtea a mai apreciat așadar că nu se impun în cauză circumstanțe atenuante, toate circumstanțele favorabile pentru inculpat fiind deja valorificate prin reținerea celor 2 cauze legale de reducere a pedepsei, astfel încât, nereținând nici o atitudine deosebită a inculpatului, care să reclame reținerea de alte circumstanțe atenuante, apreciază că nu poate reduce cuantumul pedepsei sub minim, această solicitare a inculpatului neputând fi reținută. Împotriva acestei decizii, inculpatul L.M. a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, prezent în instanță, a făcut cunoscut că își retrage recursul declarat. Potrivit art. 436 alin. (3) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 414 și pot retrage recursul în condițiile art. 415 care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu prevederile art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor în instanța de apel, fiecare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de părți sau prin mandat special, iar dacă partea se află în stare de deținere printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere. Având în vedere că prevederile textului de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că, prezent în instanță, inculpatul și-a exprimat dorința de a retrage recursul declarat, Înalta Curte urmează a lua act de această cerere și a dispune în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul L.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 249 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2014. Procesat de GGC - LM